Siluetă, haine, aparenţe

Publicat în Dilema Veche nr. 489 din 27 iunie-3 iulie 2013
Spital, în Franţa jpeg

Se pare că preocuparea pentru siluetă şi pentru kilogramele în plus sau în minus este una dintre cele primordiale ale zilelor noastre. Poţi să scrii ceva senzaţional, să fii foarte fericit sau nefericit, să ai o revelaţie fundamentală în ce priveşte sensul lumii – şi, totuşi, (aproape) nimic nu va conta mai mult în ochii celor din jur decît un număr de kilograme în plus sau în minus.

Îmi aduc aminte că, după ce am născut, a urmat, cum e şi de aşteptat, o perioadă imposibil de stăpînit din viaţa mea. Una în care nu eu eram stăpîna timpului meu, ci acesta mă stăpînea pe mine. Lucrurile se întîmplau dincolo de puterea mea de a le controla: proaspătul venit pe lume îşi cerea drepturile într-un mod firesc de intempestiv. Iar eu, ca persoană, mă dizolvasem, pur şi simplu, în această treabă mai importantă a... universului. Şi nu mai aveam timp să mă ocup de mine sau să mă văd.

Într-o zi, mergînd pe stradă, pur şi simplu, m-am întîlnit cu o fostă colegă de şcoală generală, pe care nu o văzusem de mult. Primele ei vorbe mi-au atras, practic, atenţia că m-am îngrăşat şi că am albit. Ţin minte şi acum întîmplarea, pentru că a fost un şoc – pozitiv, poate, într-un fel, pentru că atunci am realizat că... am uitat de mine. Şi am luat măsuri urgente: m-am dus în baie şi mi-am tăiat, din ce în ce mai scurt, părul încărunţit prematur. Nu ştiu dacă mai are rost să amintesc că respectiva colegă fusese întotdeauna mai mult decît plinuţă, iar la momentul întîlnirii (şi mai ales după) o luase pe calea obezităţii...

Exemplele de acest fel pot continua aproape la nesfîrşit: mai adaug doar că pînă şi la biserică, unde ajungeam mai rar, erau persoane care observau cîte kilograme am mai pus sau am mai dat jos. Asta în timp ce eu, una, eram atît de absorbită de alte lucruri care mi se întîmplau, încît nici nu-mi mai vedeam exteriorul. Hainele le luam mai curînd ca pe un mijloc de... camuflare, decît de a te pune în fason şi de a ieşi în evidenţă. De aceea, ajunsesem ca în anumite perioade – să le zicem introspective –, să nu mai înţeleg reacţiile oamenilor la ele.

Perioadele respective trecînd, mă reîntorceam la realitatea banală, dar utilă: haina face pe om, în multe situaţii; şi dacă nu-l face de-a dreptul, măcar îl deghizează în ce trebuie să fie pentru o perioadă, cît să-şi ducă la bună îndeplinire o treabă sau alta. Am înţeles cu claritate asta, după reacţiile celor din jur: respectul se măsoară, de multe ori, după calitatea hainelor şi corecta gestionare a machiajului.

La shopping sau în saloanele de cosmetică, aceste amănunte aparent nesemnificative îţi atrăgeau un alt tratament – mai... dedicat. O pereche de pantaloni mai strîmţi şi o bluză mai fîşneaţă vor face mereu diferenţa în ceea ce priveşte reacţiile taximetriştilor (se poate uşor observa, după alternarea apelativului „domnişoară“ sau „doamnă“). Părul vopsit sau cărunt are şi el un cuvînt de spus...

Am înţeles că povestea asta cu invizibilitatea e aproape doar autoreferenţială; şi că nu le poţi cere celorlalţi să facă abstracţie de felul în care arăţi şi să-ţi vadă doar spiritul, fără să-ţi ia în seamă şi... învelişul. Majoritatea oamenilor văd doar învelişul. The happy (în opinia mea...) few care pot face abstracţie de lucrurile astea pot fi număraţi pe degete. Tatăl şi bunicul meu făceau parte dintre ei: deşi erau oameni frumoşi, nu le păsa, de la un punct încolo, cum se îmbracă şi ce cred ceilalţi despre asta.

Desigur că, dacă mergem cu judecata mai departe, putem ajunge la situaţii fabuloase, vecine cu nebunia. Majoritatea oamenilor, însă – probabil din fericire – nu-şi doresc să fie invizibili, ci dimpotrivă: să aibă o înfăţişare cît mai plăcută şi mai pregnantă, şi o imagine coerentă, în care trupul şi hainele se asortează cît de bine se poate.

Unii, probabil, se străduiesc să şi le asorteze şi cu sufletul, sau măcar cu ce cred ei că ar fi acesta. Alţii îşi duc doar imaginea convenţională înainte, foarte mulţumiţi. Eu, una, accept, pînă la urmă, necesitatea aparenţelor, pentru că n-am încotro. Îmi doresc doar cîteva momente de invizibilitate...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

gazprom conducta
Gazprom amenință că nu va mai livra gaze Republicii Moldova
Gazprom amenință că va rupe contractul pentru livrarea gazeșlor către Republica Moldova, având în vedere că nu există niciun acord pentru stingerea datoriilor acesteia din urmă, scrie Tass.
accident defileul jiului gj jpg
Un bolovan a căzut peste o mașină aflată în mers, în Defileul Jiului. Șoferul a murit
Un bolovan a căzut de pe versant peste parbrizul unei mașini aflate în trafic, pe Drumul Național 66, în zona Defileului Jiului, în localitatea Bumbești-Jiu, din județul Gorj, circulația fiind blocată.
kalaşnikov cu doyua gloante mitraliera foto shutterstock
Militar de 22 de ani, găsit împușcat în cap la Focșani. Parchetul Militar a demarat o anchetă
Tragedia a avut loc sâmbătă seara, la Unitatea Militară 01472 din Focșani. Până la acest moment, oamenii legii nu au putut să spună dacă este vorba de o sinucidere, accident sau omor, militarul mort fiind din Botoșani.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.