⬆
Societate
Pagina 105
Pascal BRUCKNER: "Cred că ne vom îndrepta simultan spre bine şi spre rău"
"Dacă peste zece ani vom ieşi din criză, timpul necesar pentru a absorbi toate aceste populaţii care nu au făcut faţă crizei ar fi foarte îndelungat, dar, oricum, ar fi profund deprimant pentru tinerele generaţii care vor să reuşească în viaţă şi care ajung să fie martore la un spectacol care le demoralizează."
Cazul Alexandrescu şi banii din spatele lui
Ştirea arestării directorului executiv de la Antena Group, Sorin Alexandrescu – sub acuzaţia de şantaj –, a aruncat în aer piaţa media din România. Povestea de business din spatele ei e, însă, mai interesantă.
Plimbăreaţa de cîini
Miki e în anul II la Agronomie şi, în timpul liber, plimbă cîini. Nu pe ai ei, că ea nu s-ar îndura să ţină un cîine în camera de cămin pe care o împarte cu încă trei fete. Îi plimbă pe ai altora, care n-au timp să se ocupe de ei. Oameni cu bani, din Primăverii.
Alt brand de ţară?
Un filmuleţ foarte apreciat de patrioţi pe Internet este cel despre cum ar fi arătat astăzi lumea dacă Ţaratul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman şi Moldova s-ar fi descurcat mai bine în anumite conjuncturi. Pe scurt, ce v-aţi fi făcut voi, pămîntenilor, dacă noi, popor român frumos, deştept, care cîntă şi spune poezii musafirilor, n-am fi existat?
Cu ochii-n 3,14
După atîtea şi atîtea articole şi comentarii despre Eurovision, nu pot să nu mă întreb: nu cumva se acordă prea multă, exagerat de multă, inutil de multă atenţie acestui subiect? Căci, bunăoară, dacă îl „întrebăm“ pe văru’ Google, la căutarea „Eurovision România“ oferă aproximativ 13.100.000 de rezultate, iar la căutarea „Schengen România“ doar 2.900.000. Chiar aşa?… (M. V.)
Sub un pod, pe Friedrich Strasse, în Berlin, pe o pancartă de lemn, aşezată deasupra unui adăpost improvizat, stătea scris
Politicianul şi piaţa
Acest articol este dedicat pieţei şi relaţiei sale cu politicul. Piaţa pe care v-o propun este atît una în sens propriu – loc „clasic“ de procurare a alimentelor de către „popor“ –, ca punct de pornire, cît şi una în sens figurat, de audienţă pentru omul politic – de stînga, dreapta sau de o dulce confuzie între cele două.
Noi, provincialii
Deseori, noi – ăştia din provincie – avem dreptate să fim speriaţi şi fascinaţi în acelaşi timp de tot ce poate însemna Capitala. Se întîmplă la fel cu oameni din multe locuri de pe planeta asta, cînd se gîndesc la capitalele lor. În poveştile idealizate, provincialul vine să cucerească, într-un fel anume, capitala.
Organizaţii noi, ambalaj de lemn
Consiliul Naţional al Elevilor, înfiinţat în 2007, este o organizaţie care-şi propune să reprezinte şi să apere drepturile, interesele, nevoile copiilor cuprinşi în învăţămîntul preuniversitar din România. Cum ziarele nu s-au prea înghesuit să furnizeze informaţii despre CNE, site-ul lui rămîne singura sursă care îţi poate oferi cît de cît o imagine despre ce vrea acest consiliu, de ce şi pentru cine.
Omagiu paznicilor
Duf! Duf! Duf! Bubuitura înăbuşită se aude din orice colţ al camerelor spaţioase care comunică deschis între ele. Duf! Duf! Necontenit. La un interval de trei secunde între ele, buşiturile sună ca un soi de tobă bătută ritualic, ca să te scoată din minţi. Duf!
Galerii, tigru, pepene...
Anul acesta am participat, pentru prima dată – parţial, ce-i drept – la Noaptea albă a galeriilor, care a avut loc pe 24 mai, între orele 19,00-04,00. Nu am ajuns decît la vreo patru galerii, foarte diferite între ele. Cea dintîi a fost Galeria „Make a point“ din Pantelimon, situată în fosta Postăvărie Română, pe locul secţiei de repasat.
De la sfios la tîrlan. Eu. Ce bine!
Cînd intram primele dăţi într-un supermarket din ăsta, intram cu sfială. Frică mi-era să păşesc, să ating. Nu puteam fi decît un invitat, nu puteam, ca un tîrlan, să umblu măgăreşte prin lumea altora.
Milioanele lui Ceauşescu - cum a fost construit Aeroportul Otopeni
În iunie 1964, locotenent-colonelul Constantin Diaconu pleca în concediu, să-i arate fiicei sale Raluca mănăstirile din Moldova şi Bucovina. Avea o săptămînă înainte de a se întoarce la şefia secţiei Construcţii şi Instalaţii de Aerodrom din Comandamentul Apărării Antiaeriene.
Organe haute cuisine
Urechi de miel à la Villeroy. Fierbeţi 15 urechi de miel, opărite şi curăţate în prealabil, într-un blanc (apă cu făină şi zeamă de lămîie). Umpleţi-le apoi cu un pateu de pasăre amestecat cu ierburi aromatice, pînă unde începe pavilionului extern; umplutura va rigidiza pavilionul urechii, menţinîndu-l drept.
Inventarul televiziunilor fantomă
Zilele trecute, emisia unui post pe nume Money TV s-a oprit pentru că postul nu plătise curentul. Fiindcă emisia propriu-zisă se face dintr-un alt corp al Casei Presei decît cel debranşat, Money şi-a cîrpit grila cu reluări, care se pot da de pe casetă sau din calculator.
Madame Legrand
Madame Legrand avea aproape 80 de ani, era pensionară, însă, de profesie, doctor psihiatru. De cîte ori stăteam de vorbă – eu, cu franceza mea de baltă, cu mici amabilităţi care se rezumau la cîteva fraze –, aveam senzaţia că mă analizează cu ochii ei ceţoşi, de la bătrîneţe, că-mi pătrunde cumva în minte.
O familie de 420 de persoane
Primul copil de la Valea Plopului a fost Lucian. Mama lui, o tînără studentă din Bucureşti, a venit la finalul unei conferinţe ţinute de părintele Nicolae Tănase şi i-a cerut sfatul: rămăsese însărcinată şi nu putea păstra copilul, părinţii ei n-ar fi fost niciodată de acord. „Dă-mi-l mie“ – i-a răspuns preotul.
Cu ochii-n 3,14
Potrivit informaţiilor din presă, fostul ministru Victor Babiuc a fost închis la Penitenciarul Rahova în aceeaşi celulă cu Gigi Becali (cel puţin pentru primele săptămîni ale detenţiei). E o situaţie aproape experimentală, în care nu poţi folosi telecomanda pentru a face să dispară personajul din faţa ta. Greu de imaginat o pedeapsă mai aspră. (A. M.)
Cezar Ouatu a declarat, după finala Eurovision: „Am fost lovit şi biciuit de toţi şi am ajuns aici. Dacă România nu mă va vrea, Europa mi-a dat se
Ce-a fost mai întîi: untdelemnul sau untura?
În ziua de astăzi, supermarketul ne scapă de orice griji, oferindu-ne produsele necesare preparării tuturor reţetelor culinare. Obişnuinţa „raftului“ ne îndepărtează de întrebări şi de curiozităţi, de stres şi, mai ales, de nelinişti gastronomice.
Ah, criza de modele!
La concertele de pe aici – sau la cîntările pe care le fac dragii noştri solişti de muzică uşoară, atunci cînd vizitează comunităţile româneşti de prin lumea largă – există o formulă-cheie care declanşează nostalgia, dorul, lacrimile, visarea.
Evaluări "de amorul artei"
Încerc, de cînd „moda evaluărilor naţionale“ a ţinut prima pagină a tuturor reformelor din învăţămînt, să le găsesc rostul: an de an se anunţă tot mai multe examene, evaluări, testări, sau simulări ale lor şi nu pricep care le-ar fi scopul: ce se întîmplă cu rezultatele obţinute de copii şi tineri?
Mic bestiar de metrou
Stătea sprijinit cu tot spatele de una dintre barele vagonului de metrou. Era aglomerat. Fiecare se agăţase de ce apucase şi am impresia că şi conductorul era cam smucit în dimineaţa aceea. Toată lumea era la mila unor frîne icnite, care ne amestecau tuturor cafelele în stomac.
O întîmplare la MNAC
Într-o duminică de sfîrşit de aprilie, început de mai, m-am hotărît să vizitez, după mult timp, MNAC-ul. Erau (şi cred ca mai sînt) expoziţia lui Mircea Cantor şi Lettrismul, interesante amîndouă. Dar o prietenă a tot insistat că pentru ea, cînd vine acolo, terasa e principala atracţie.
A apărut, în sfîrşit, căpşuna
Aşa cum este normal – i-a răspuns cireaşa. Vin curînd, de plouă, zmeuricile. Dar voiam să vorbesc despre roşii. Luasem o brînză din piaţă, de la „Traian“. Acasă nu mi-a mai plăcut. Nu ştiu ce-a avut la gust acolo, la taraba femeii – cică din Sibiu –, şi nu mai are în farfurie.
Anghilă à la Sémillante
Alegeţi două anghile frumoase, curăţaţi-le şi tăiaţi-le transversal, în trei tronsoane de 35-40 cm lungime. Părţile îngustate dinspre cap şi coadă se aruncă. Despicaţi tronsoanele, dezosaţi-le, săraţi-le moderat şi umpleţi-le cu un pateu de peşte amestecat cu trufe crude, tăiate în cubuleţe; coaseţi tronsoanele, înveliţi-le în fîşii de untură şi rulaţi-le apoi în bucăţi de pînză.
La Frumuşani - contactul dintre două lumi
Dis-de-dimineaţă, pe uliţa prăfoasă a cartierului de romi din comuna Frumuşani, îşi face apariţia maşina albă a poliţiei, cu sirena şi girofarul pornite, zburătăcind orătăniile din cale. Cineva aude un localnic exclamînd alarmat: „Belea! Procuratura!“ Un altul îl linişteşte: „Stai calm, măi, că nu-i control. E ăla!“
Ouatu şi România travestită
Încurajat febril de fani şi plin de fanfaronadă în presa locală, Cezar Ouatu nu a reuşit decît un loc 13 la Eurovision. În schimb, el s-ar putea clasa pe locul I în topul celor mai penibile dintre penibilele noastre prestaţii la concursul de muzică.
Omul cu şobolani şi femeia lui
Om de serviciu al blocului, bun la toate cînd e treaz. Cînd o ia pe ulei, o bate pe nevastă-sa, Florica, femeie de serviciu la scara cealaltă. De fapt, se bat parte în parte, că şi ea e beată şi dă şi ea cît poate. Pe la ora 7, îi vezi apărînd împreună în parcare, se prezintă la locul de muncă.
"Curajul de a depăşi un spaţiu convenţional"
"Oricît de rezistent ai fi în refuzul tău, profilul epocii te afectează, în primul rînd, uman. Cînd s-a tras cu puşca la start, lumea a pornit ca la maraton şi au alergat cu speranţe, au fugit să-i ajungă pe cei care luaseră startul mai demult."
Cu ochii-n 3,14
S-a prăbuşit o clădire în Centrul Vechi. Pur şi simplu. Noroc că nu era nimeni în ea. Însă dacă lucrurile vor continua aşa, adică turismul „de cîrciumă“ înfloreşte într-o zonă nerestaurată, neconsolidată etc., în vreo 20 de ani (şi cu sprijinul unui cutremur ceva mai consistent) vom merge la o bere în următoarele localuri: „La ruine“, „La moloz“, „Praf şi pulbere“, „Adio, mamă!“ şi la Club A… fost odată. (A. P.)
Potrivit celor scrise pe nişte panouri, Parcul Drumul Taberei, fost Moghioroş, este
Trenurile noastre toate...
Citii acu’ că domn’ ministru ne propune trenuri low-cost. Or, mă întreb aşa: dacă la preţurile actuale, condiţiile sînt de clasa a XI-a, cu bani mai puţini ce va mai fi? Locuri pe acoperiş? Opriri dese, prin pădurile Mărăşeştilor, pentru trebuinţele firii?
Ce rechizite punem în ghiozdanul antiglonţ?
Prietenul meu îşi spunea povestea, maimuţărindu-se cu drag şi imitînd-o pe fie-sa. Deasupra mesei noastre era un televizor, dat pe CNN. Una dintre ştiri era despre ghiozdanul antiglonţ, pentru elevii americani. Se poate cumpăra şi cu o gecuţă antiglonţ, foarte la modă.
Portretul unui adolescent altfel
Irina are 16 ani – pe care îi trăieşte firesc, zbuciumat sau destins, cu pasiuni sau cu frivolităţi, cu seriozitate sau cu umor. Nu poartă bentiţă tricoloră ca să le facă în sîc ungurilor şi nu participă la demonstraţii în Piaţa Universităţii. Citeşte Tolstoi, F. Scott Fitzgerald şi face parte din elita celui mai bun liceu din ţară.
De prin ogradă
Făinare, păianjenul roşu, mii de afide verzulii şi lunguieţe. Toate s-au năpustit într-un nemilos atac asupra florilor din micul balcon; pripăşisem acolo cîţiva trandafiri pitici, un caprifoi de care eram mîndră de parcă eu l-aş fi făcut, şi alte cîteva petunii şi crăiţe pe care reuşisem să le cresc mlădiţe din seminţele de anul trecut.
Mese în familie
Am trăit mereu cu mitul mesei în familie. O masă imensă, cu cel puţin şase scaune, la care e aşezată o mulţime veselă care-şi pasează felurile alert. Mănîncă din farfurii bune, cu tacîmuri eventual de argint, şi reprezentanţii acesteia au în faţă cel puţin trei tipuri de pahare, dintre care măcar unele cu picior.
Benzinăria – ţara lui Negru Împărat
De vreo lună, benzinăriile nu-ţi mai dau bon. Nu e vorba de vreuna anume. Nici una nu-ţi mai dă. Te întreabă casierul: vrei bon fiscal? Şi cum te vede zăpăcit de o aşa întrebare, te lasă fără.
Romii, criza şi Europa - interviu cu George SOROS
La vîrsta de 82 de ani, George Soros continuă să fie implicat în chestiunile arzătoare ale economiei şi ale politicii mondiale. Îl preocupă în mod special situaţia din Europa, continentul unde s-a născut (la Budapesta). În urmă cu cîteva săptămîni, a înfiinţat, la Barcelona, Open Society Institute for Europe.
Rasoluri de viţel à la Nesselrode
Alegeţi 12 rasoluri (jarete) mici de viţel de lapte, cu carnea cît mai albă; tăiaţi-le din încheietură şi desprindeţi osul chiar dedesubtul tendoanelor musculare. Lăsaţi rasolurile la limpezit, în apă rece, o jumătate de zi, schimbînd de cîteva ori apa.
Ce-a avut, dom'le, englezul ăla cu noi?
Acum vreo săptămînă şi ceva, am nimerit pe un post de ştiri care dezbătea o problemă foarte importantă pentru România: Jeremy Clarkson de la Top Gear s-a luat de noi şi de ţărişoara noastră. Parcă el e mare scofală cu Marea lui Britanie – ricanau analiştii. Dar, pînă la urmă, ce-a avut, domnule, Clarkson cu noi?
Ekaterina de la Balcic
În curte era o femeie în jur de 40 de ani, care întindea rufe. O întreb dacă are camere libere, mai întîi în engleză, apoi în română. „Moment!“ Intră în casă şi se întoarce, însoţită de o bătrînică într-un capot cu flori, fără mîneci, cu pielea încreţită, de culoarea nisipului.
Clienţii spun lucruri trăsnite - interviu cu Jen CAMPBELL
În ultimii ani, Jen Campbell a strîns nenumărate „perle“ rostite de cititorii care au trecut pragul anticariatului în care lucrează. Aceste lucruri „trăsnite“, alături de multe altele, au fost adunate în volumul Weird Things Customers Say in Bookshops, care s-a vîndut în peste 50.000 de exemplare, în toată lumea.
Cu ochii-n 3,14
Sătul, se pare, de jumătăţile de măsură, simţind „punctul nevralgic“ al societăţii româneşti, mergînd spre miezul problemei, un deputat PSD a propus un proiect de lege prin care România să treacă definitiv la ora de vară. Scopul declarat al iniţiativei este acela de a „utiliza total întreaga zi“. (S. G.)
Institutul Cultural Român a scos, din nou, posturi la concurs. Printre cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească doritorii se numără şi „cunoaşterea a minimum două limbi de circulaţie uni
Dileme de altădată
„Eşti în îndoială dacă acela pe care-l iubeşti şi care – afirmi – îţi repetă mereu că şi el te iubeşte, ar fi spunînd adevărul. Ai vrea ca noi să te scoatem din această îndoială, să-ţi dăm siguranţa că el te iubeşte. Vai, nimic mai greu!“
Pornografia gastronomică
Ca orice lucru supraexpus – ca în orice obsesie a „dezbrăcării“ cu orice chip, a privirii doritoare să vadă mult dincolo de orice limită a vizibilului – showurile cu găteală devin o formă de pornografie gastronomică. Sintagma nu vine doar de la Julian Barnes.
În căutarea întîlnirilor pierdute
Cartea Emaus, scrisă de Alessandro Baricco, spune povestea a patru adolescenţi, aflaţi la primii lor paşi spre lumea adultă. Titlul cărţii evocă binecunoscuta întîmplare povestită în Evanghelia lui Luca, în care doi apostoli se întîlnesc cu Iisus Cel Înviat, fără să-l recunoască.
Scrisori, misive, mesaje
În 1926, scriitorul american Sherwood Anderson îi scria această scrisoare fiului său. Se scria mult şi altfel pe atunci. Bilete, vederi, misive, lungi scrisori, corespondenţe celebre întinse pe zeci de ani – toate cu răgazul scurt sau lung pe care ţi-l ofereau serviciile poştale.
La biserică
Copil ceauşist fiind, primele mele contacte cu biserica au fost mai curînd afective şi... poetice, decît substanţiale. Tatăl meu, deşi provenea dintr-o familie de preoţi, era ateu. La fel şi bunicul meu, băiat de preot el însuşi (cel puţin, ei aşa credeau şi se declarau, deşi faptele îi contraziceau de multe ori...).
Despre restaurante scumpe degeaba
Cînd în România te costă un milion fructele de mare din farfurie eşti un tîmpit că mai stai în restaurantul ăla. Nu există aşa ceva. Nu este elefant. Nu există în ţară un bucătar care să justifice prepararea acestor delicatese cu banii ăştia.
Ion al lui Petru Creţia
De curînd, am participat la o întîlnire găzduită de Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Locul este deja un spaţiu de convivialitate culturală, plin de evenimente, arhiplin la lansări de carte prestigioase sau la dezbaterile lunare ale lui Horia-Roman Patapievici.
Sturion à la Barras
Tăiaţi din mijlocul unui sturion de mărime medie un tronson de 60-70 cm lungime. Curăţaţi-l de piele, evisceraţi-l şi scoateţi-i şira cartilaginoasă. Împănaţi fileurile cu pene din trufe crude şi cu fileuri de anşoa şi legaţi peştele cu o bandă lată, care să nu taie carnea, pentru a-i menţine forma naturală.
Iluzia mişcării transparency
O binecunoscută gravură franceză din 1848 – anul în care cetăţenii francezi au primit dreptul universal la vot – simbolizează dilemele naşterii democraţiei europene. Gravura în cauză reprezintă un muncitor cu o puşcă într-o mînă şi cu un vot în cealaltă.