"Curajul de a depăşi un spaţiu convenţional"

Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
"Curajul de a depăşi un spaţiu convenţional" jpeg

- inetrviu cu pictorul Florin CIUBOTARU -

Aţi fost, alături de alţi mari artişti plastici români, printre fondatorii Grupului 9+1, „grupul nesupus“ – după cum îl numea Marin Gherasim. Ce însemna atunci (vorbim, nu-i aşa, despre anii ’80) apartenenţa la o astfel de grupare?

Înainte de grupare, eram alăturaţi de felul cum reacţionam la evenimente, de seriozitatea cu care tratam profesia, de credinţa că arta poate oferi o calmare, o respiraţie cu un altfel de oxigen. Gruparea are calitatea de a aduna mai multe energii, puterea rostirii se multiplică, nu poţi să nu iei în seamă o părere spusă de nouă personaje. Vă voi povesti şi despre acel experiment ştiinţific care a avut loc în Franţa, la Lourdes. Ambiţia unora, cu gîndire pozitivă, a hotărît să descifreze vindecările-minune, prin măsurarea energiilor de grup. Au luat, aşadar, un voluntar, i-au pus mîna pe un dinamometru şi au măsurat: nivelul era de zece unităţi. Au conectat mai apoi zece voluntari, la acelaşi aparat. În loc de o sută de unităţi, cît ar fi fost logic matematic să fie, au descoperit, cu uimire, că nivelul dinamometrului crescuse de o mie de ori.

Ce s-a întîmplat cu arta românească după ’89? Ce a mai rămas din acea solidaritate care se înfiripase?

Oricît de rezistent ai fi în refuzul tău, profilul epocii te afectează, în primul rînd, uman. Cînd s-a tras cu puşca la start, lumea a pornit ca la maraton şi au alergat cu speranţe, au fugit să-i ajungă pe cei care luaseră startul mai demult. Unii, percepînd zădărnicia, s-au oprit la o bere, hotărînd să nu le mai pese de ei înşişi. Pe alţii, cu o formaţie mai solidă, nu i-a speriat întîmplarea, au privit cu tristeţe şi au continuat să lucreze. Tinerii hotărîţi să izbutească au mimat ajungerea la ţintă. Pe lîngă căruţa cu permis de circulaţie, trec în fugă automobile negre, cu portbagajele pline de agoniseală. Energiile se risipesc, oboseala s-a instalat... De unde resurse pentru regîndire, pentru grupare, pentru susţinerea în comun a ieşirii din impas? În al Doilea Război Mondial, toată lumea a fost mobilizată să producă avioane, ca mai apoi să descopere că nu există piloţi. Aşa şi noi, sîntem abandonaţi în construcţia noastră. Se pare că avem un singur tată – politicul –, iar mamă e fiica celebrei administratoare care se ocupă cu împărţirea nevoilor. Cei de vîrsta apropiată mie au fost prevăzători, s-au poziţionat indiferent de conjuncturi, pentru a ocroti valorile. Pentru tineri, prognoza anunţă timp instabil, cu înnorări repetate, zile reci şi, din cînd în cînd, cîte o rază de soare.

Pentru că vorbim despre noua generaţie şi pentru că sînteţi şi profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, într-o societate în care conflictul între generaţii pare mai mult decît un simplu dezacord, nu pot să nu vă întreb: cum se manifestă noul spirit al tinerilor artişti?

Tînărul declară prematur: „E rîndul meu.“ Declară că „e îndeajuns să ai energii bune“ şi că nu e neapărat nevoie de argumentare. Ei se nasc astăzi într-un mediu gata alcătuit, primind însă indicaţia fermă să-l păstreze, că doar pentru asta au muncit generaţii de-a rîndul. Li se spune: „Uite, îţi dau casă!“ Ei răspund: „Da, mulţumesc, dar eu o vreau altfel.“ Atunci li se reproşează că nu preţuiesc efortul părintelui. Aţi auzit vreodată ca turma să se revolte pe păstor? Tinerii de azi gîndesc, fără să declare: „Hai să-i alungăm, să-i înlocuim, conform dreptului nostru natural.“ Aici, conflictul se acutizează, nu mai există stabilitate nici în gîndire, nici în fapte. Criza de încredere ne bîntuie. Dacă noi vrem să le scurtăm timpul ştiutului printr-un minim refuz categoric, sîntem acuzaţi că aparţinem trecutului, din altă epocă, negată de cea care o înlocuieşte.

Însă, nerespirînd aerul tinerilor, devenim obiect de arhivă. Tinerii aspiranţi bat la uşa soluţiilor, fără să se pregătească pentru ce îi aşteaptă, vor să se înfrupte din bucate, fără să vrea să afle unde e bucătăria. Asigurarea lor e talentul, considerînd că e suficient. Criza de identitate e psihologia contorsionată a refuzului. Refuză să joace şah cu profesorul, joacă singuri şi, dacă pierd, sînt mulţumiţi, gîndind că au pierdut doar pe jumătate. Uită însă că de cîştigat, au cîştigat tot doar pe jumătate.

Să vorbim şi despre celălalt capăt al artei: colecţionarii. Care ar fi portretul unui colecţionar? Şi, legat de piaţa de artă, într-un timp din care cenzura ideologică a dispărut, putem vorbi totuşi despre o cenzură comercială?

Cei mai dragi mie sînt cei care se pricep şi nu au bani. Ceilalţi intră în mai multe categorii. Sînt unii care prind o sensibilitate pe care vor să o cultive şi fac achiziţii. Mai sînt dintre cei care acţionează „după ureche“, fără a da un profil colecţiilor, care ajung să fie amestecate. Alţii – care par sobri – nu discută decît despre lucrări cu „valoare comercială“, preferînd achiziţii „cu viitor sigur“ – adică postbelicii; în referinţa lor, contemporanii nu au nici o şansă. Snobul e şi el printre ei, vrea să acceadă la rafinaţi, posedă ceva informaţii, merge pe la întîlniri, pronunţă citate pilduitoare, lansează fantezii utopice, susţine elanul artistului, dar nu prea are bani. Am avut cîteva întîmpinări de acest tip, nu am fost prea vesel, ba chiar deranjat de „tocmeală“.

Galeriile de-abia subzistă, iar aceasta e singura instituţie care ne poate ajuta să avem cotă. Putem spune că e o cenzură financiară care îşi permite să decidă valorile. Ne încăpăţînăm să nu pierdem, în aceste condiţii, probitatea profesională. Las toţi banii mei (dacă apuc să strîng ceva), cu obligaţia testamentară să se cumpere numai pictură contemporană. (Mai am şi o mică veste bună: se zvoneşte că se reduce TVA-ul la cumpărături, dacă dovediţi că aţi achiziţionat o pictură.)

Cînd m-aţi invitat la expoziţia de la Palatul Mogoşoaia, mi-aţi spus că azi, subliniind înadins prezentul, artistul „are cea mai mare libertate de a crea“...

Pe aripile vîntului libertăţii plutim ca bezmeticii, fără vreo tentaţie de a coborî pentru că jos nu e nimic pentru noi. Greşim crezînd că cei care iubesc gravitaţia vor să ocupe tot locul. Ia să vedem cum fac alţii: te ridici în vîrful picioarelor, să afli ce e după gardul vecinului, şi nu jinduieşti la rezultatele lor, pofteşti mai mult la gîndirea lor. Tinerii mai pripiţi au înghiţit – fară să mestece – spectacolul vecinului. La noi, cînd savantul munceşte zi şi noapte să descopere o celulă bună, lumea, în loc să urle de bucurie, pasează nonşalant vestea, uită de sacrificiul lui, de necazurile lui. În societatea aceasta, ce pretenţii să mai avem noi, pictorii, de a capta atenţia? Se preferă acţiunea de expurgare, ca să nu ne mai complicăm şi cu ăştia. Ca să nu uit să răspund la întrebare, aleg faţeta absurdă a libertăţii: cînd vrei să faci ceva pentru alţii, se insinuează, vrînd-nevrînd, mici concesii. Cînd lumea nu te mai vrea, eşti liber, eliminînd orice presiune din afară, poţi face ce vrei.

Cea mai recentă expoziţie pe care aţi avut-o, la Palatul Mogoşoaia, surprinde, de la bun început, prin ideea expunerii...

De cîtva timp, gîndirea expunerii a evoluat, nu de dragul noutăţii, ci mai mult pentru punerea în valoare a unei propuneri. Conformitatea – aderarea la un sigur fel de expunere – frînge elanul ideilor, le cuminţeşte, nu le mai subliniază caracterul. M-a revoltat lipsa de reacţie a artiştilor, acceptarea unei formule cu titlul „aşa se face“. De ce nu seamănă decorul de la baletul Lacul lebedelor cu decorul unui balet modern? După mine, îngrijirea expunerii trebuie să fie apropiată de valoarea exponatelor. Poţi să-l surprinzi pe privitor dacă vii înainte de ziua în care te aşteaptă. Am văzut desfăşurări îngrijorătoare, sute de lucrări pe două-trei rînduri, lucrări slabe lîngă lucrări bune, un atentat la calmul parcurgerii.

Dacă am refuzat acroşajul pe perete, s-a obţinut şi un respect pentru arhitectura monumentului, prin această retragere centrală, cu suporturi care, prin construcţia lor, au o valoare în sine, gradată cît să nu concureze cu lucrările. Am obţinut o altfel de citire, evitînd-o pe cea liniară şi didactică, conducîndu-l pe privitor pe un alt tip de traseu – circular, cu lucrări oblice, unghiuri diferite şi grupări pe teme. Am vrut să dau şi altora curajul de a depăşi un convenţional care nu ne mai priveşte.

Pictorul Mavrodim expune, în acelaşi timp, într-o altă sală a Palatului. Cu acelaşi gînd de prelungire a îngrijirii lucrării sale, datorată unei orientări autoimpuse, pictura lui se detaşează de perete, suportul fiind în volum geometric, ceea ce îi dă un efect aparte, de data asta, lucrarea venind spre privitor.

Cum anticipaţi întîlnirea cu publicul?

Cînd lucrez, nu mă gîndesc la asta. Doar cînd realizez că am încheiat o temă şi că mi-ar prii să scot picturile din atelier – altfel, ar sta întoarse, ar bombăni că le-am părăsit, că n-au văzut şi ele lumea şi, în felul acesta, scap şi de prezenţa lor, ca să pot face loc următoarelor. Privitorul are cîteva noţiuni căpătate în fugă, cînd îl „ademenesc“ către imaginea mea, o consideră „încifrată“, se retrage, mulţumeşte şi pleacă enervat de complexul neştiutului lui, supărat că i-am pus probleme, umilit că n-a făcut faţă.

Dar de ce vorbesc astfel despre privitor, cînd vizitatorul numeros se compune din pricepuţi?

Cînd cineva se apropie de lucrul meu şi-mi declară că e străin, nu mă încumet – ca alţii, mai restrictivi – să spun despre personajul amintit că e străin în toate. Frumosul zace în foarte multe lucruri.

Cum vă desfăşuraţi în atelier?

Joan Miró a avut 11 ateliere. Eu sînt bucuros că am unul şi nici nu vreau mai mult. Ca să fie chiar al meu, trebuie să îl populez cu întîmplări şi prieteni cu care declanşăm polemici, bucurii, necazuri, enervări şi înseninări ce vor intra în memoria pereţilor şi voi simţi că nu sînt singur. Vin ca un culegător harnic din exterior, iar lucrurile adunate prin memoria afectivă le pun la fiert, pînă scad, apoi le strecor şi le aşez pe un alb imaculat. Cer clemenţă inspiraţiei, să mă conducă în imponderabilitate, să mă sufere să-mi sparg dinţii de trotuarul realităţii brute. Poţi să deţii patru doctorate, nu vei fi prea sprijinit în aventura imaginii. Exerciţiul meu seamănă cu al tuturor – toţi văd, doar că eu pretind că văd mai mult. Fără acest spaţiu care mă izolează de bîzul altor tentaţii, nu aş putea lucra.

a consemnat Stela GIURGEANU

Foto: A. Ciubotaru

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

Freedom 6 innovative industries batran munca industrie png
România pierde angajații cu experiență. Doar 57% dintre persoanele de peste 55 de ani mai sunt active pe piața muncii
Într-o piață a muncii în care angajatorii reclamă lipsa personalului, o categorie importantă de lucrători rămâne insuficient valorificată. România are una dintre cele mai reduse rate de ocupare în rândul persoanelor de 55–64 de ani din regiune.
Zodia care insala cel mai mult, sursă foto: Pixabay
Zodia care o să-și schimbe complet viața în această lună. Astrele îl ajută să ajungă la liman și să prospere
Luna noiembrie vine cu surprize spectaculoase pentru unii nativi ai zodiacului, însă o singură zodie pare să fie favorizată în mod special de astre. După o perioadă marcată de griji, obstacole, dezamăgiri și decizii dificile, urmează o etapă în care lucrurile încep să se așeze.
copii pixabay jpg
Europa regândește educația în era ecranelor: Suedia revine la manuale, Spania vrea să suspende TikTok. Ce se întâmplă cu elevii din România
În timp ce elevii își pot rezolva temele în câteva secunde cu ajutorul inteligenței artificiale, Suedia revine la manuale și caiete, iar Spania cere suspendarea temporară a TikTok din cauza materialelor cu abuzuri sexuale asupra copiilor.
qwe jpeg
Cum arată enclavele sărăciei, comunele înființate din calcul electoral. Ce spun localnicii despre întoarcerea la comunele-mamă, după două decenii de exod și depopulare
Valul de comune înființate în 2004 a transformat multe comunități rurale în adevărate enclave ale sărăciei, teritorii fantomă din care tinerii au plecat văzând cu ochii. Astăzi, ultimii localnici așteaptă, nepăsători, să vadă ce le mai pregătesc guvernanții de această dată.
casa copii georgia tann jpg
Copiii răpiți și vânduți bogaților și starurilor de cinema. Povestea uneia dintre cele mai șocante rețele de trafic de persoane
Peste 5000 de copii au fost efectiv vânduți ilegal bogătașilor americani și vedetelor de la Hollywood, de președinta unei asociații umanitare, care a transformat suferința extremă în profit. Mulți dintre copii au fost efectiv furați sau luați prin șantaj de la mame prea tinere și sărace.
oboseală  foto   Shutterstock jpg
De ce ne simțim tot mai obosiți când vine frigul. Ce schimbări apar în organism și cum îți poți recăpăta energia
Pe măsură ce zilele devin mai scurte, iar diminețile sunt tot mai întunecate, trezitul din pat poate deveni o adevărată provocare. Schimbările de sezon influențează ritmul biologic, somnul și starea de spirit, iar pentru unele persoane oboseala se resimte pe tot parcursul zilei.
Alice Huang la o cină găzduită de Jensen Huang  Sursa TVBS  jpg
500.000 de dolari pentru o întâlnire. Cum își aleg miliardarii americani partenerii și de ce apelează la detectivi particulari
Directorii executivi ai marilor companii americane apelează tot mai des la pețitori de lux, detectivi particulari și consultanți în securitate pentru a-și proteja viața personală de supraveghere, șantaj și eventuale operațiuni de spionaj industrial.
aerisire istock jpg
Aerisești greșit iarna? Obiceiul aparent banal care îți poate crește factura la încălzire. Cum trebuie deschise, de fapt, ferestrele
Aerisitul locuinței în sezonul rece poate părea o activitate banală, însă modul în care deschizi ferestrele are un impact important atât asupra confortului termic, cât și asupra consumului de energie.
waterloo teeth dentures 1024x732 jpg
„Dinții de Waterloo”, afacerea macabră care le-a oferit zâmbete bogaților Europei. Cum au ajuns soldații lui Napoleon să fie sursă de proteze dentare
Acum aproape două secole, în Europa a înflorit una dintre cele mai macabre afaceri din istoria Europei. În urma acesteia, mii de oameni au ajuns să poarte proteze cu dinți de la oameni omorâți pe câmpul de luptă. Doar invenția dinților de porțelan a stopat această practică șocantă.