Un concurs de vinuri

Publicat în Dilema Veche nr. 487 din 13-19 iunie 2013
Un concurs de vinuri jpeg

Între 23 şi 26 mai a.c. a avut loc cea de-a zecea ediţie a International Wine Contest Bucharest, la Biblioteca Naţională a României. Pe durata concursului, au putut fi vizionate şi trei expoziţii: „Laviu în vin roşu“ – Ion Nedelcu, „Ceramică“ – Bianca Boeroiu, „Fotografii dedicate vinului“ – printre acestea numărîndu-se şi cele după „picturile“ lui Conrad Engelhardt, din dopuri de la sticlele de vin.

În sălile somptuoase ale Bibliotecii Naţionale, cei care nu participau la concurs au putut vedea doar expoziţiile şi, din cînd în cînd, în pauze, pe cîte unii dintre degustătorii autorizaţi, ieşind de la evaluarea probelor. În ciuda ideii populare despre vin şi ale sale, acolo totul se desfăşura foarte discret şi atmosfera era mai curînd sobră. Ca să mă lămuresc ce e cu acest eveniment, altfel decît multe altele cu care eram obşinuită, am stat de vorbă, mai întîi, cu dl Cătălin Păduraru, CEO al concursului şi degustător autorizat: „Eu am preluat managementul acestui concurs acum trei ani, după o perioadă de pauză. Este un concurs sub egida OIV-ului – Organizaţia internaţională a viei şi vinului (care va organiza congres, anul acesta, în România, ceea ce nu s-a mai întîmplat din 1968), al cărei membru sînt.“

L-am întrebat prin ce se deosebeşte acest concurs de precedentele: „Diferenţa este că în ceilalţi ani nu avea vizibilitate. Era la un nivel mult mai scăzut ca număr de probe. Nici acum nu e deschis publicului, nu are o doză de spectaculos. L-am completat, însă, cu cele trei expoziţii. Dar şi cu localizarea în Biblioteca Naţională, şi nu întîmplător: am vrut să-l deschidem şi spre o latură culturală. Anul următor vrem să facem şi un festival de artă, împreună cu cei din Elveţia.“

După care, am vrut să aflăm cum se desfăşoară, propriu-zis, un astfel de concurs: „Sînt prezente vinuri din 20 de ţări, de pe toate continentele, care sînt supuse la 542 de probe. Ţinta noastră este să-l ducem spre 2000 de probe, ceea ce ne-ar poziţiona undeva cam prin primele concursuri din această parte a Europei. Sînt 11 juraţi din străinătate – specialişti, oameni care, 365 de zile pe an, se ocupă numai de asta, fie că sînt consultanţi, fie că sînt wine makers... Au venit din Danemarca, Brazilia, Germania, Anglia. Un mix care să ne asigure o notare complexă, să nu fie doar un anumit tipar de judecată. Sînt patru zile de jurizare, cîte 50 de probe pe zi pentru fiecare comisie. Jurizarea este oarbă, ei nu ştiu ce jurizează, nu văd decît nişte numere. Stocul este închis sub sigiliul OIV.

Evaluarea este simplă: toată lumea deversează, scuipă, dar e şi o îngurgitare de alcool, taninul atacă dinţii. Vin pe rînd, au la dispoziţie somelieri care îi servesc, iau patru pahare, au timp pînă la 1 minut. Au o fişă standardizată, în care sînt trecute mirosul, gustul, postgustul. Şi bifează în zona respectivă. Se stabileşte un scor. Preşedintele preia fişele şi, dacă unul a dat 65 (cel mai mic punctaj), şi altul 95 (cel mai mare), se discută. Extremele se exclud (în ideea că cineva, prin absurd, ar recunoaşte un vin...) şi apoi se face media. Din totalul de vinuri cu punctaj de medalii – peste 90 de puncte –, doar 30% primesc medalii. Pe categorii. Pentru a evita excesul. Avantajul cîştigătorilor e că va apărea un mic sticker pe eticheta lor, care, mai ales acolo unde e vînzare neasistată, poate deveni un criteriu de alegere a vinului respectiv.“

Discutăm şi despre unde se situează România în aceste concursuri şi, în general, în ierarhiile de specialitate: „Ca producători, am ieşit, din păcate, din top 10, pentru că am avut suprafeţe mari, cu hibrizi, la care a trebuit să renunţăm. Lumea nu înţelege exact de ce se întîmplă chestia asta. Percepţia colectivă e că ar fi ceva legat de bani.

Via hibridă nu e vie de soi. E o adaptare adusă din SUA, după filoxeră, care rezistă la boli, nu trebuie altoită, nu trebuie stropită, are nişte avantaje de tipul cantitate, în detrimentul calităţii. Într-o sută de ani, am ajuns să credem că asta e via strămoşească, ceea ce nu-i adevărat. Aceste vii au fost aduse la 1900. Sînt hibride care fac foarte rău, pînă la mutaţii genetice.

Totuşi, şi România ia multe premii, iar acum are peste 200 de vinuri în concurs.“

Cele mai multe premii provin din marile forţe viticole: Italia, Spania, Franţa, Noua Zeelandă, Australia, Africa de Sud. Ceea ce nu înseamnă că nu există vinuri româneşti competitive – „de pildă: Da Vino – care marchează excelenţa, chiar dacă nu e o firmă mare –, Oprişor, Vinarte, dar şi investiţii româneşti 100%, precum Avereştiul, Anastasia. Viitorul sună bine...“ conchide Cătălin Păduraru. Observînd, în acelaşi timp, că în România, consumul de masă merge încă spre vinurile dulci şi că nu există, la nivel extins, o cultură a vinului. În schimb, în ceea ce el numeşte „consum premium“, lucrurile stau altfel: aici se beau vinuri seci, bune...

Unde se situează vinul şi care e relaţia lui cu cultura? În opinia dlui Păduraru, „vinul e undeva între băutură recreativă şi suport de pierzanie. Pe de altă parte, e un derapaj faţă de ceea ce lumea bună consideră că e vinul: acesta face parte din cultură. Traduc ceea ce vreau să spun prin cultură: dacă îi dăm să bea un vin românesc unui străin din emisfera sudică, un om care nici n-a auzit de România, acesta, în secunda respectivă, înţelege ceva din noi, intră în contact cu noi. Din punct de vedere senzorial.“

De altfel, ca să fii un adevărat specialist în vinuri, recunoscut internaţional, nu-i deloc uşor: „Există un institut de Master of Wine la Londra, unde trebuie să fii triplu licenţiat ca să ajungi. Sînt 300 de Masters of Wine în lume. Formarea se face în timp, cu multă experienţă, multe concursuri, multă bibliografie de specialitate.“

Alicia, Ion Nedelcu şi Conrad

Alicia Diaz este din Columbia, unde – spune ea – nici nu se bea mult vin, nici nu se produce. Nu se bea la nivel de mase; în cercurile elitiste se bea vin de export. Pe care îl aduce, printre alţii, şi ea, mai ales din Panama.

Ea ilustrează, în persoană, ceea ce îmi spunea Cătălin Păduraru despre femei, în lumea vinului: şi anume, că sînt tot mai multe...

Alicia constată nenumărate apropieri între România şi Columbia: deşi săraci – spune ea – ne place, şi unora, şi altora, viaţa bună; ne place să avem maşini „tari“, să ne îmbrăcăm bine spre ostentativ, să ieşim. La ei – povesteşte Alicia – chiar şi cei mai săraci au bone sau femei de serviciu; chiar şi femeile de serviciu au, la rîndul lor, alte femei de serviciu...

Ion Nedelcu – scenograf de film şi televiziune, artist plastic – este autorul expoziţiei „Laviu în vin“: „Ideea expoziţiei este mai veche, de cînd eram copil. De cînd se vărsa paharul pe masă, eu provenind dintr-o zonă viticolă...

Ai o altă senzaţie cînd pictezi cu vin. De fapt, e grafică, un fel de laviu (o tehnică cu tuşuri colorate, din ce în ce mai deschise). Folosesc toate vinurile care au culoare, de la rosé pînă la cele mai închise, Cabernet-urile, Merlot-urile. Merg spre mov, depinde de gradul de aciditate. Ele oxidează diferit şi în funcţie de cît de absorbantă e hîrtia.

Pun culoare, şi tematica vine după. Orice îţi vine atunci, pe loc, e atît de relaxant! Pun vinurile alături, apoi le întind cu o spatulă, chiar cu peniţa.

Nu elaborez tema înainte. Nu mă gîndesc la final. Merg unde mă conduce vinul. Asta-i frumuseţea – cînd miroase a vin şi uiţi de tine e extraordinar. E o stare euforică, mai şi tragi din vin, nu trebuie să fii beat.

Există o mare legătură între vin şi artă. Din Antichitate, cei de atunci, cînd beau vin, aveau imaginaţie mai multă. Cînd bei, perorezi, dai drumul la metafore, ai curaj...“

Nu doar vinul te poate inspira, ci şi dopurile sticlelor sale. Conrad Engelhardt este din California, dar locuieşte, de ceva timp, la Londra. Lui şi soţiei sale le plăcea vinul şi păstrau dopurile de la toate sticlele achiziţionate. Din acestea s-a apucat să facă – folosind în general ca model, fotografii – tablouri din dopuri. O astfel de operă de artă cuprinde între 2000 şi 4000 de dopuri. 20 de restaurante îi păstrează dopurile de la vinurile lor. O dată pe săptămînă sau pe lună, se opreşte să le ia. Asta începînd de acum doi ani.

După care, îşi ia o scîndură pe care înfige 200 de dopuri. De aceea, trebuie să-şi aleagă subiecte care pot fi destul de vizibile din 200 de puncte, în nuanţe de bejuri şi marouri, dar şi alte culori, cu excepţia albastrului – spune Conrad. A făcut-o, astfel, pe Marylin Monroe, a făcut nuduri feminine, dar şi portretul lui Aung San Suu Kyi, celebra disidentă din Myanmar.

Dopurile de la acest concurs îi vor fi donate lui Conrad. Cu care, probabil, ne vom revedea la concursul următor. Ocazie cu care sperăm să descoperim mai mult din lumea vinului, una destul de fascinată.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.