La birtuţu din pădure

Publicat în Dilema Veche nr. 487 din 13-19 iunie 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

Pentru a risipi orice suspiciune – dacă lucrul ăsta va fi fiind posibil – asigur cititorul, de la bun început, că povestea care urmează nu are ca scop nici o urmă de culpabilizare a cuiva. Din nefericire, precizările de felul ăsta sînt foarte necesare. Cînd se face referire la vreo provincie istorică a acestei ţări, orgoliile şi patriotismele locale se umflă mult peste măsură, indiferent de benignitatea subiectului în discuţie. Imaginea generală a diversităţii noastre – aşa cum e ea, destul de deformată şi de bogată în clişee – spune că ardelenii sînt oameni înţelepţi, lenţi, muncitori, civilizaţi, posesori ai unui umor tipic. O altă vorbă celebră la noi spune că, de fapt, convieţuirea cu maghiarii i-a ajutat să fie aşa cum sînt. Despre bănăţeni se spune că sînt strîngători (asta ca să folosesc o formulă corectă politic), exagerat de preocupaţi de patriotismul lor local şi zonal, cel puţin la fel de civilizaţi ca ardelenii şi încălziţi istoric de vecinătatea cu sufletul tumultuos şi viteaz al sîrbilor. Despre olteni şi munteni se spune că sînt şmecheri, păcălici şi guralivi, buni la improvizaţie şi mari artişti în toate, dar şi în iuţeala de mînă. Se spune că apropierea de turci i-a orientalizat şi i-a condus în moravuri nu tocmai dintre cele mai bune, şi că te fac din vorbe cît ai clipi. Iar moldovenii, bieţii de ei, vin la întîlnirea asta cu o reputaţie de sărăcie, lene, ciuca bătăilor în bancurile grave, subiect favorit al ştirilor de la ora cinci, dar cu suflet poetic şi de povestitor. Să nu uităm însă nici de cel mai miştocărit accent din ţara asta. Repet, ca să fie clar: nu fac decît să reproduc „şlagăre“ pe care le auzim zilnic. Şi trec îndată la poveste, cu convingerea clară că introducerea pe care am făcut-o e, de fapt, complet inutilă.

Pe la sfîrşitul anilor ’90, dar şi după trecerea în noul mileniu, în Ardeal, la birturile de prin sate, dar şi în cartierele oraşelor, la cîrciumi, la petreceri, în toate soiurile de împrejurări, aveai şansa să auzi un hit pseudofolcloric – „La birtuţu’ din pădure“. Avea un succes nebun. Îl mai are şi acum. Unii ar zice că, de fapt, e folcloric, în definiţia modernă a termenului. Dar nu intrăm în asta. Ar începe o altă poveste. Cîntecelul e fredonat cu o plăcere nedisimulată şi are succes maxim, odată ce petrecerea se încălzeşte şi capătă un pic de roşeaţă în obraji şi pe vîrful nasului. Îl găseşti în locuri în care nu te-ai aştepta şi-l vezi preluat, cu voioşie, de oameni despre care nici în ruptul capului n-ai zice că fac pactul cu genul ăsta de... „umor“. Piesa – lucrarea în cauză – se bucură de mai multe variante. Unele dintre ele au ajuns şi în sud, întorcîndu-se, în cele din urmă, de unde au plecat, ambalate în ţoale sclipicioase, de manea. Nici la asta cu manelizarea variantelor nu rămînem, pentru că şi în cazul ăsta dăm în altă poveste. Cert e că „La birtuţu’ din pădure“ s-a „clasicizat“ într-un anume fel, devenind o piesă grea în repertoriile de petreceri şi în cele ale posturilor TV specializate în muzica veselă, de pahar. La urma urmelor, în cazul de faţă, nici nu contează de unde a plecat acest cîntecel de succes. Ceea ce ne interesează e, de fapt, ce spun versurile sale.

Cu cîteva zile în urmă, într-un minunat oraş din Ardeal, am intrat într-un restaurant cu specific românesc. Genul ăla de loc „rustic“, decorat delirant şi încărcat cu toate clişeele strepezitoare ale specificului naţional văzut de pe fundul paharului. Ospătarii, evident, costumaţi într-un amestec de daci de la Sergiu Nicolaescu şi mafioţi caricaturizaţi de la Jim Jarmusch. La un moment dat, printre cîntările obişnuite felului ăstuia de loc s-a auzit şi o variantă a megahitului „La birtuţu’ din pădure“. Printr-o întîmplare fericită, cineva, habar n-am cine, poate un entuziast, a dat muzica mult mai tare. Pesemne că era legat afectiv în vreun fel de cîntecelul cu pricina. Abia atunci, vrînd-nevrînd, am luat un contact revelator cu versurile tulburătoare ale acestei lucrări. N-o mai lungesc. Iată-le:

„La birtuţu’ din pădure, / eu beau vin şi mănînc mure. De să-ntîmplă să mă-mbăt, / Mărg acasă şi sparg tăt. / Nu sparg masa, nici dulapu’, / Numa’ la nevastă capu‘. / Nu sparg masa, nici cuptoru’, / Numa-i zmulg la soacra păru’. / Măi muiere, mai nevastă, / Eu cîştig la noi în casă, / D-aia dau cu pumnu-n masă. / Decît acasă cu soacra, / Mai bine-n coteţ cu scroafa. / Decît în casă cu socru’, / Mai bine-n coteţ cu porcu’.“

Tragem aer în piept şi continuăm. Există, cum spuneam, mai multe variante ale lucrării. Una dintre ele – înregistrată, probabil, la o nuntă – conţine, între strofe, şi un îndemn senzaţional, din partea artistului care interpretează lucrarea. Sună fabulos: „Aşaaa! Rupe-i fîşu’! Ia-i umbrela!“

Ca să-i calmez pe cei care s-au înfierbîntat deja, detectînd vreun scop subversiv în povestea asta, reamintesc ce-am spus şi mai devreme. Nu vreau să afirm, pe după copac, ceva fundamental, în legătură cu vreo componentă a ethosului ardelenesc. Sau românesc, în general. Povestea ar putea spune enorm, sau absolut nimic. Nu aici e problema. Nu în simplitatea denunţării primitivismului, a sălbăticiei, sau, pur şi simplu, a prostiei. Interesant de sesizat e tipul de univers care se întrevede în dosul bucuriei, al elanului cu care se preia un asemenea tip de mesaj. Sigur că se poate vorbi, scrie, specula enorm în urma brazdei pe care o trage plugul acestor versuri – ca să rămînem într-o ordine sămănătoristă a lucrurilor. Şi e firesc să facem asta. Dar cel mai important lucru e constatarea existenţei acestui tip de conţinut. Şi luarea lui în calcul, în momentul în care conturăm datele portretului nostru interior. Contează.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.
1 dorin chiotea infectat cu covid varianta omicron 3 jpg jpeg
Continuă revolta la TVR. Chioțea: „Audiențele au fost de 15 de ori mai mici decât în zilele cu meciuri”
Dorin Chioțea a spus că mutarea transmisiunilor directe pe alte canale ale televiziunii publice a dus la o scădere a audienței de 15 ori decât în zilele cu meciuri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.