⬆
Societate
Pagina 106
Serile Humanitas ale doamnei Smaranda Elian
Ce se întîmplă, mai exact, în aceste întîlniri din librăriile Humanitas? Lucruri simple şi admirabile: se iau la puricat cărţi din cultura italiană, opere mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, mai cunoscute sau mai puţin cunoscute, cu invitaţi din rîndul culturii române şi cu spectatori amatori să asculte şi să rămînă pe gînduri.
Test de rezistenţă în cuplu
S-au certat pînă pe marginea unei despărţiri iremediabile, la faianţă, în Valea Cascadelor. El ar fi vrut nişte plăci simple, mai ieftine; banii economisiţi de acolo le-ar fi fost de folos, pentru că aveau nevoie şi de un televizor nou.
Vînăta, ardeiul gras, dovlecelul
Nu s-au făcut. Nici căpşuna. În piaţă sîntem minţiţi, la tarabă punîndu-se vînăta, dovlecelul, ardeiul gras, căpşuna printre ştevie, lobodă, spanac, urzică. Este o confuzie pe care o facem în necunoştinţă de cauză, crezînd că primăvara vine şi, cu ea, totul ni se aşterne la picioare.
Studenţii, profesorii şi dreptul de autor
Să începem cu un exemplu: la curs, un cadru didactic îşi expune punctul de vedere cu privire la un anumit subiect şi îşi invită studenţii să îl critice. În dezbaterea astfel iscată, o studentă formulează o critică extrem de bine fundamentată la adresa punctului de vedere emis de profesor şi îl determină pe acesta să-şi modifice radical poziţia.
Timbal de foie gras à la Montesquieu
Ungeţi cu unt o foaie de copt, tăiaţi-o în patru şi acoperiţi fiecare bucată cu un strat de 6 mm grosime din pastă de găluşte de pasăre cît mai densă. Ungeţi blaturile de pastă cu albuş de ou şi cerneţi deasupra un strat uniform de trufe negre, tocate cît mai fin.
De ce (nu) e fotbalul fotbal
Nu m-a interesat niciodată fotbalul. Pe stadion, la meci, am fost o singură dată, pe la sfîrşitul anilor ’90, iar în liceu am jucat mai degrabă baschet. Mi s-a părut dintotdeauna un pseudosport, cu o încărcătură gregară şi ipocrită, un fel de simulare a unei confruntări reale, complexe, echitabile.
Li, agricultorul
Intrăm în sere, la răsaduri. E cald, umezeală, multă linişte. Parcă auzi seva cum urcă din pămînt în tulpinile plantelor. Sevă românească, seminţe din China. Usturoi chinezesc – ăsta a prins cel mai bine –, varză chinezească, castraveţi şi ceva salată de-a noastră. Le vinde la Dragonul Roşu, unde-şi are aprozarul.
Reenactment, pe banii turiştilor - reconstituiri de tot felul
O soluţie mai convenabilă pentru turistul dornic să încerce toate chestiile care i se oferă pentru a-şi cheltui excesul de bani este ceea ce în engleză se cheamă reenactment, iar în română – o limbă ceva mai dificilă – „reconstituire istorică“.
Cu ochii-n 3,14
● Cele cinci statui chinezeşti de teracotă (un general, un ofiţer, un infanterist, un arbaletier şi un cal) care vor fi expuse la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti costă statul român 650.000 de euro. Cam cît vreo cîteva festivaluri de film la un loc. (L. V.)
● În general nu sînt foarte atentă la gafele prezentatorilor de pe posturile TV. Dar acum nu pot să nu remarc ceva ce am auzit deja de prea multe ori: vocea care citeşte titlurile pieselor de teatru din ziua respectivă tot repetă Laut
De ce să mai facem cercetare?
Cercetarea din România n-a interesat mai niciodată pe nimeni. Uneori, lucrurile au mers mai bine doar datorită unor iniţiative personale, care au vizat un grup sau o anumită categorie profesională, şi nu întreaga comunitate. Atît!
Fascinantul spectacol al imposturii
Dacă nu ne-ar fascina atît de mult spectacolul imposturii... şi fraza poate să continue în orice direcţie. Dar oriunde s-ar îndrepta, spre orice destinaţie semantică, atît drumul, cît şi straiele de călătorie ale frazei sînt fatalmente sortite rîsului uşor nervos.
Cadavre pentru lecţii pe viu
Bun, am scris de nenumărate ori despre gafele, inepţiile, incompetenţele Ministerului Educaţiei. Sînt de acord că protejarea minorului de agresiunea unei expoziţii neobişnuite nu e o prioritate în agenda plină de treburi nerezolvate a instituţiilor şcolare.
Sculatul de dimineaţă
Sculatul voluntar de dimineaţă e pentru leneşii care ştiu să se bucure de viaţă. Sună neplăcut, a sentinţă definitivă – nu e, sună a contradicţie – nu e. Oricît m-aş fi gîndit, n-am descoperit nimic mai ritualizat în cotidian decît acest sculat dis-de-dimineaţă.
Zile de naştere
La şcoală, am intrat mereu în categoria – evident nefericită – a copiilor ale căror zile de naştere picau în vacanţe. A mea cădea exact la începutul vacanţei de primăvară, cînd mai toţi plecau pe la bunici, la ţară. Mie nu-mi rămînea decît să mi-o serbez acasă, cu părinţii şi prietenii din copilărie.
Tocat ceapă mărunt
Călită în ulei de măsline – nu. Nu omorî, nu arde ceapa. Cît să devină transparentă. Puţină apă să stingi oful cepei şi adaugi piept sau picior de pui în ceapa cu ulei. Peste carne şi ceapă, de adăugat mărarul tocat, fără codiţe, vreo cinci-şase legături la porţie.
Turism ecumenic
1989 a reprezentat, pentru românul de rînd, şi sublima şansă de a vedea topindu-se, în juru-i, vălătucii de sîrmă ghimpată ce delimitau teritorii interzise, tărîmuri înnobilate doar în imaginar, prin lecturi sau vizionări de filme „cu circuit închis“, în regim de samizdat.
Cotlete de pasăre à la Pompadour
Luaţi 14 pulpe de pasăre nejupuite şi aranjaţi-le, îndepărtînd franjurile de piele care atîrnă. Dezosaţi pulpele, păstrînd doar capătul de os cu tendon, dinspre gheară. Aplatizaţi-le, săraţi-le moderat şi puneţi în mijlocul fiecăreia o nucă din umplutură de galantină cu trufe.
Am fost la The Human Body - impresii de expoziţie
Cînd am ajuns în faţa Muzeului Antipa, era ora 3 după-amiază. Forfotă mare, grupuri de copii de toate vîrstele mişunau pe scări. În hol – şi mai mare agitaţie. Mutriţele în transă, cu ochii măriţi şi gurile căscate la vederea mamutului în mărime naturală, erau deja un spectacol.
De la războiul ales la cel fără sfîrşit
Cînd monarhia Bourbonilor a fost restaurată, în 1815, se vorbeşte că diplomatul francez Talleyrand ar fi spus despre Bourboni: „Nu au învăţat nimic şi nu au uitat nimic.“ La zece ani după începerea războiului din Irak, întrebarea este dacă cineva – americanii, irakienii, iranienii, alte state arabe – a învăţat ceva din această experienţă îngrozitoare.
Unde bate Ordonanţa anti-rebate
O ordonanţă guvernamentală care reglementează relaţia dintre televiziuni, agenţiile de publicitate şi aşa-numiţii advertiseri (companiile care cheltuiesc sute de milioane cu reclama în mass-media românească) a stîrnit polemici vii în cercurile informate din România.
Leo, submarinul
Apăruse pe neaşteptate în gaşca noastră de atunci, oarecum în derivă. Ştiţi cum se întîmplă de obicei – există o gaşcă deja formată, de care se lipesc, periodic, unii sau alţii. De obicei, sînt bineveniţi, pentru că aduc un suflu nou în gaşcă, aceasta avînd, şi ea, rutina ei.
Cine ne reînvaţă viitorul?
La mai bine de 20 de ani de democraţie, aleasă ţară europeană, cu statut de membru cu drepturi egale, parcurgînd un drum care ar fi putut duce mult mai departe, România nu are, încă, o stabilitate reală, suferind de o criză identitară profundă, o criză pe care se brodează lipsa de perspective, neimplicarea şi, de cele mai multe ori, renunţarea la viitor.
Cu ochii-n 3,14
● Un român încerca să explice pe chat-ul unui joc online că engleza lui e una de baltă. I-a ieşit pond English. Mai exact, engleză de heleşteu. Chiar poetic. (A. P.)
● Mai sînt şi oameni, chiar dintre cei pe care-i vedem la televizor, care-şi fac meseria pe bune. De pildă, Ecaterina Corduneanu, meteorolog la Realitatea TV, a povestit, pe post, cum a văzut o doamnă ieşind cu umbrela pe stradă şi i-a spus, direct: „Doamnă, lăsaţi umbrela acasă. Astăzi n-o să plouă. Vă garantez eu.“ (I. P.)
În apărarea lui Teodor Vârnav
Aş vrea să vă vorbesc despre o carte, pe care am propus-o la Humanitas spre editare, în Colecţia „Vintage“. Cartea n-a stîrnit admiraţia editorilor, şi nici măcar n-a întrunit votul necesar pentru o eventuală ediţie. Neinteresantă! Prea mică! Eu sînt de cu totul altă părere, şi vă las să judecaţi după cele cîteva poveşti ale mele.
Un elev cucereşte cel mai rîvnit vîrf din lume
Treaba s-a petrecut foarte repede. Tînărul e foarte talentat, şcoala e de elită, mama e avocat, iar tatăl e vicepreşedinte la Morgan Stanley, una dintre cele mai mari corporaţii financiare ale lumii – dacă nu cea mai mare. Prin urmare, condiţii ideale de ascensiune.
De ce mi-aş iubi ţara?
Manualele şcolare dezbat problema patriotismului, înfăşurată în lungi şi lăcrimoase discursuri despre iubirea de ţară şi de moşie. Patriotismul înfăţişat de şcoală este unul manifestat cu pieptul deschis în faţa gloanţelor inamice, cu rugăminţi fierbinţi ca Dumnezeu să-i apere pe români, cu dragostea faţă de „frumuseţile patriei“.
Cu iubire, prin lume
Reciteam, zilele trecute, romanul unei turcoaice născute în Franţa, crescute în Spania, care predă acum undeva la Universitatea din Arizona. O poveste sufită de iubire, dincolo de orice bănuieli mundane, între celebrul poet mistic Rumi/Mevlana şi un derviş rătăcitor, frumos şi înţelept.
Timp, postúri şi déjà-vu
Gestionarea realistă a timpului a fost una dintre problemele mele majore dintotdeauna. Fac parte din categoria fericită – dar şi profund nefericită – de persoane lipsite de simţul timpului: pur şi simplu, refuz să cred şi să văd că trece...
Plouă
Şi ploaia ne îngroapă. Plouă şi ploaia ne înrăieşte. Plouă ca să nu ieşim la grătare şi bere pe terasă. Ne face în sîc ploaia, ne ia zîmbetul, umplerea, udul, aerul. Ploaia, bă, se gîndeşte la viitorul nostru. Dă apă la mîncare şi băutură, bă. O s-avem pîine şi o să avem, bă, ţuică.
Cotlete de iepure à la Varenne
Decupaţi cele două fileuri mari de la trei iepuri şi tăiaţi-le de-a curmezişul, în cîte trei părţi egale, pentru a obţine, cu totul, optsprezece bucăţi. Bateţi-le uşor şi daţi-le o formă de fileuri de pasăre; săraţi-le şi sotaţi-le rapid în unt, cît să se facă doar la suprafaţă. Scurgeţi-le apoi de grăsime şi lăsaţi-le să se răcească.
Confirmarea lui Adrian Sârbu la CME
Acum cîteva zile, Adrian Sârbu a fost confirmat în chip de director general al CME, compania-mamă a PRO TV, pînă pe 31 decembrie 2016. Faptul, care e mai degrabă ştire pentru acţionarii companiei, s-a propagat şi în presa generalistă. De ce?
Negrul din TGV
Ne-am urcat în acelaşi tren, la Bruxelles. Era îmbrăcat într-un veştmînt larg în vreo şase culori, pe cap avea o tichiuţă verde. În vremurile copilăriei mele, să vezi un negru pe stradă era un eveniment, aşa că rămăsesem cu o curiozitate, iar la primele mele ieşiri „în Occident“, mă cam holbam la negri ca la nişte făpturi vrăjitoreşti din lumi paralele.
"Un efect de demonstraţie" - interviu cu Roxana VITAN
"Romanian-American Foundation este condusă de o echipă locală, cu sediul în Bucureşti, şi de un Consiliu de Administraţie internaţional, realizînd investiţii sociale în trei direcţii programatice: antreprenoriatul, educaţia şi dezvoltarea comunitară.
Cu ochii-n 3,14
● Din ciclul „Încercaţi asta acasă“, unul dintre cele mai simpatice articole din ultima vreme l-am citit în Scientific American, învăţînd cum se clonează o varză. E nevoie de o varză, trei prosoape de hîrtie, trei saci de plastic, apă, cuţit şi un marker. Găsiţi procedura pe Internet. (M. C.)
● Zilele trecute a fost lansat, cu surle şi trîmbiţe, imnul staţiunii Mamaia. Am reţinut cîte ceva din refrenul cîntat de Loredana Groza pe scena Casei de Cultură din Constanţa: „Uite luna, uite valu’, / Ui
O istorie a bunicilor
Cercetările istoriografiei franceze s-au diversificat considerabil în ultimii ani. Istoria familiei a fost „mărunţită“ pentru a încorpora bunici, fraţi, surori, unchi, mătuşi, nepoţi, naşi, fini etc. Şi uite-aşa, întreaga reţea de rudenie capătă sinteze proprii.
Acest vesel teritoriu al umilinţei
Deşi criza taie cărări adînci prin miriştile resemnării noastre istorice, la oraşe şi sate se organizează, mai departe, mari sărbători, dezveliri de monumente, zile ale localitaţilor, chermeze şi zaiafeturi. Din neant, apar bănuţi pentru cîte o cruce babană, pentru o cîntare cu Fuego sau pentru recitalul unei trupe rebegite, ieşite de la vulcanizare.
Samuraiul Flămînzilă
Ce mai află copiii din minunata revistă de benzi desenate? Că pe părinţii lui Setilă – devenit Mîrza – îi cheamă Zura şi Seuthes, şi că regatul în care s-a născut era unul plin de aur, dar fără viaţă. Iar ca recompensă pentru interesul acordat revistei, copiilor li se oferă „un portret autorizat“ al „zeului Dragobete“, cu chipul lui Brad Pitt şi cu trupul mutilat de steroizi.
Dragă prietene
Umblînd zilele trecute printr-o cutie plină de fotografii de-a valma, am dat de o vedere – din cele la limita kitsch-ului – cu trei-patru pisoiaşi pufoşi, îngrămădiţi într-un coş legat, desigur, cu o fundă roşie. Vederea era de prin anii ’80.
Arc peste timp
Recent, mi-a căzut în mînă o intitulată Arc peste timp. Un volum colectiv, coordonat de Emanuel Istodor, care cuprinde poveştile absolvenţilor Facultăţii de Exploatare şi Industrializare a Lemnului, promoţia 1957 – cu prilejul împlinirii a 55 de ani de la terminarea facultăţii.
Un sfat: înfloriţi!
M-am dus ieri în piaţă. S-a umplut, bre, de flori. Umpleţi-vă găurile, sacsiile, ghivecele, lingurile, farfuriile de flori. Cătaţi flori şi bucuraţi-vă de ele! Puneţi-le şi-n fund, şi-n inele, şi-n păr. Fiţi înfloriţi. Bucurie simplă, pe bani puţini. E doi lei firu’ de plantă de pus în pămînt. O minune!
Nedrept constituţional
Deplîng, de ceva vreme, gemetele competente ale „analiştilor“ de toate soiurile. Multilateral dezvoltaţi şi multicultural instruiţi, unici, dar ubicui, ei minunează naţiunea cu priceperi enciclopedice şi abilităţi abisale: politologia şi fotbalul, ştiinţa şi religia, sociologia şi showbizul, economia şi starea vremii – sînt doar cîteva exemple de domenii care n-au nici o taină pentru tălmacii noştri.
Jambon înăbuşit à la Pückler-Muskau
Curăţaţi o pulpă de porc şi lăsaţi-o 24-30 de ore într-o baie de lapte, diluat cu un litru de apă. Puneţi apoi jambonul, cu tot cu laptele în care a stat, într-o tavă mare cu capac şi lăsaţi-l să fiarbă 40 de minute. Scoateţi-l, lăsaţi-l să se răcească, îndepărtaţi părţile gălbui, înveliţi-l într-un şervet şi puneţi-l din nou în tavă, cu 6 sticle de vin de Rin şi cu restul de lapte, astfel încît să fie acoperit în întregime.
Întoarcerea acasă
Se spune „think outside the box“. Este adevărat. Fără a înţelege dimensiunile propriului sistem de referinţă – şi nu numai, a te raporta pe tine la el, dar şi pe el la un nivel mai general –, nu ai cum să-ţi înţelegi poziţia, valoarea, potenţialul, nu ai cum să-ţi înţelegi originea, provenienţa, trecutul şi, mai ales, să întrevezi viitorul.
Modelul Chávez
Îmi amintesc perfect cînd am fost în Venezuela. Făceam plajă la piscina Hotelului Hilton din Caracas. Un chelner a venit la mine şi mi-a îngăimat ceva nedesluşit despre un atac cu o bombă în New York. Am fugit în cameră, unde am văzut, la televizor, ştirile de ultimă oră, care se repetau întruna, despre cele două avioane prăbuşite peste World Trade Center.
Moderatorul-cîrpă şi moderatorul-fiară
Multele televiziuni numite „de ştiri“, apărute în ultimii ani, au creat o nouă categorie de oameni care apar la TV. Nu e vorba de detestabilii şi detestaţii analişti, ci de mai discretele personaje desemnate cu numele de „moderatori“.
Surorile Florentina
Noi, Popeştii, sîntem mulţi – şi cu toţii avem prestanţă. Să le luăm, de pildă, pe surorile Popescu de la mine din bloc: Florentina, cea mare, stă la şapte; Cameluşa (formulă de alint impusă de ea însăşi) stă la cinci. Amîndouă pensionare, amîndouă celibatare (a nu se înţelege văduve), fiecare cu apartamentul ei, cu viaţa ei.
Doamna Pagu aleargă
De ce m-am dus la doamna Pagu – Elena Pagu? Aflasem că, la 86 de ani, e dublă campioană la marş şi multiplă campioană europeană. Vîrsta ei e dublă faţă de a mea. Deci, a trăit cam două vieţi de-ale mele. Ei bine, la vîrsta ei, doamna Pagu încă aleargă cinci kilometri, de trei ori pe săptămînă. De unde atîta energie?!
Cu ochii-n 3,14
● Trageţi aer în piept să rostim împreună cel mai lung cuvînt din toate limbile lumii: „Donaudampfschiffahrtselektrizitätenhauptbetriebswerkbauunterbeamtengesellschaft“. 79 de caractere. Fără spaţii. E în germană, fireşte, şi a fost celebrat de către Institutul Goethe în cadrul recentei Zile Internaţionale a Limbii Materne. (M. C.)
● După cum există studii conform cărora simţul de orientare al păsărilor călătoare este grav afectat de schimbările de climă, ele pierzîndu-şi adesea direcţia de zbor
Cum fu la Salonul de carte de la Paris
Şi iată-mă-s ajuns în dragul nostru Paris, într-o seară – taman pe la ora la care, la Salonul cărţii, cîţiva tineri provocau un mic incident la standul românesc, soldat cu cîteva măşti alb-negre pe faţă şi cu pete de vin roşu pe mocheta albă de pe jos.
Mîncărurile de altădată - între "maţ sătul" şi "cur fudul"
Cînd vorbim despre hrana cea de toate zilele a celor mulţi, la început de epocă modernă, trebuie să vedem întotdeauna diferenţele operate la mai multe niveluri: diferenţe sociale, regionale, economice, cronologice.