Share-uiala finală

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Share uiala finală jpeg

Lumea a luat-o puţin razna. Se concentrează din ce în ce mai mult pe o noţiune de mare efect, perfect altruistă şi vocală: share-uirea, un neologism barbar şi fortat de la verbul englez to share, dar care cunoaşte un mare succes, pe care ar fi necinstit să i-l negăm. Termenul vine de pe Facebook, dar avem impresia că începe, tiptil, să caracterizeze întregul spaţiu public. Există mai multe forme de share-uire.

Share-uirea telefonică (telefoniada): în maxi-taxi sau în autobuz, jumătate din pasageri vorbesc la telefon. Uneori zeci de minute, împărtăşind cu toţi ceilalţi călători diversele aspecte neinteresante ale vieţii lor. Obosind o minoritate, încîntînd o majoritate care, plictisindu-se, preferă să miroasă rufele murdare ale celuilalt. Voyeurismul banal al vieţii noastre. Se ceartă cu iubitul, dau sfaturi bunicilor rămaşi acasă cu copilul, dau indicaţii preţioase celor rămaşi la birou, fac declaraţii de iubire, îşi controlează copilul. Se vorbeşte mult, prea mult, excesiv de mult, acesta fiind unul dintre beneficiile scăderii pînă la aproape de ridicol a costurilor cu telefonia mobilă. Acum, abonamentele cu mii de minute incluse, sute de mesaje, aplicaţii peste aplicaţii sînt banale, spre deosebire de începuturile telefoniei mobile, cînd acestea erau scumpe. Determinîndu-i şi pe oameni să devină scumpi la vorbă. Să transmită doar un mesaj clar, concis. Cele trei secunde netaxabile. Sînt la ceas. Acum, petrecerea orelor cu telefonul la ureche este ceva comun şi normal. Propun să ne fie implantat direct în creier cipul prin intermediul căruia să ascultăm muzică, să vorbim la telefon, să accesăm e-mail-ul şi să postăm pe reţele de socializare. Cu cît telefoanele devin mai sofisticate, cu atît ele ne devin indispensabile. (Am înţeles că unele s-ar numi chiar Android! Ceea ce dovedeşte din plin dorinţa lor, a telefoanelor, de a ne înlocui pe noi, oamenii.) Vorbim la ele, accesăm, postăm, ascultăm, vizionăm, stăm cu ochii ore în şir în micile ecrane care par a ne provoca mai multă plăcere decît aerul proaspăt, natura primăvăratică, razele soarelui.

O altă formă de share-uire nelimitată este blogul, care a devenit un instrument utilizat cu maximă preţiozitate, atît de vedete cît şi de mari politicieni. De oricine crede că are ceva de spus, de împărtăşit cu dragul univers. Ion Iliescu are blog, Adrian Năstase are blog. Există şi un termen prizat, numit „blogosferă“, – populat de o specie aparte, de bloggeri mai mari sau mai mici –, care, prin rezonanţele lui, mi se pare destul de apropiat de stratosferă şi atmosferă şi, în fond, este o comparaţie întemeiată, pentru că toate sînt la fel de eterice. Se share-uieşte şi profesional, pe o platformă numită (semi)doct LinkedIn. Share-uirea profesională este mai ţîfnoasă şi snoabă, căci profesioniştii acestei lumi trebuie să pară cît mai implicaţi în bunul mers sau buna administrare a firmelor din care fac parte, însă, din păcate, se iau prea în serios şi nu prea au umor. Tribul vedetelor autohtone îşi share-uieşte intimităţile (ridicîndu-şi fustele pentru a se putea admira mai bine, mai îndeaproape) prin mijloace audiovizuale de mare efect, pe la diverse televiziuni, unde există din ce în ce mai multe emisiuni de profil. În plus, datorită impactului major al acestei share-uiri, tribul este încurajat să producă subiecte cît mai suculente cu putinţă, demne de a fi împărtăşite cu un public gata (de)format.

Share-uirea finală este dată de Facebook unde, în mod paradoxal, cu cît ai mai mulţi pseudoprieteni, cu atît ai şanse mai mici să observi ce postează fiecare. Şi totul se transformă într-un imens torent, în care fiecare trebuie să pară cît mai fericit şi împlinit (casă, maşină, curte cu piscină sau doar grătar, căţel caucazian, vacanţă în Ibiza) cu putinţă. Vocile se pierd tocmai pentru că există o imensă libertate a fiecăruia de a urla (şi posta). În plus, trăim într-o societate autistă, în care toată lumea postează, dar nimeni nu-l mai aude/citeşte/înţelege pe celălalt. Postaţi, postaţi, ceva tot va rămîne! Jumătate dintre adolescenţi şi tineri sînt cablaţi la diverse dispozitive, privind pierduţi în zare, în timp ce tramvaiul sau autobuzul se leagănă precum o caravella în apele învolburate ale Atlanticului, plutind către un port îndepărat din America spaniolă (Maracaibo sau Buenos Aires). Să nu-i mai oferim creierului nici un moment fără o informaţie inutilă, fără cîntec de voie bună, fără vizionare, fără share-uire, fără poze. Un studiu publicat recent de revista americană Emerging Adulthood arată că folosirea intensă a reţelelor sociale, a Internetului, a telefoniei şi a jocurilor video dăunează grav rezultatelor şcolare sau academice, singurele activităţi care contribuie la îmbunătăţirea lor fiind lectura ziarelor, a cărţilor şi ascultarea muzicii – afirmă cercetătorii de la Miriam Hospital (Rhode Island). Nimic surprizător, pînă la urmă. Studiul a fost efectuat urmărind evoluţia a 483 de studenţi, din primul an de universitate (http://etudiant.lefigaro.fr/le-labeducation/actualite/ detail/article/les-etudiants-trop-connectes-ont-de-moins-bons-resultats-1706).

Aceste remarcabile artificialitate şi inconsistenţă au fost bine surprinse şi de un observator atent al realităţii (nu numai al istoriei), profesorul Lucian Boia, în volumul Mitul democraţiei. „Libertatea dă naştere unui mediu intelectual nediferenţiat, unde forţa ideilor exprimate este atenuată chiar de faptul atenuării obstacolelor. În plus, o societate atît de fragmentată ca a noastră este un mediu rău conducător pentru mesajele transmise. Fiecare poate să spună ce vrea, şi după aceea? Sporirea mesajelor – exprimînd o multitudine de proiecte diferite şi uneori contradictorii – produce un efect de neutralizare reciprocă. Odată ce diversitatea e nu numai admisă, ci şi cultivată în mod expres, totul devine oarecum egal. (...) Realitatea virtuală e în plină expansiune şi ameninţă să acopere realitatea efectivă. Nici un tip de civilizaţie n-a fost capabil să ofere atîta ficţiune; este un miracol produs prin fuziunea banalului şi a tehnologiei.“ O pedeapsă care ar putea fi trecută într-un viitor Cod Penal: interzicerea share-uirii pentru trei-cinci ani, în funcţie de gravitatea infracţiunii. Probabil că această totală share-uire are legătură nu numai cu dezvoltarea spectaculoasă a tehnologiei şi foamea de bîrfă a întregii omeniri (unde este bîrfa de altădată? s-a mutat pe Facebook), dar şi cu declinul familiei tradiţionale (la care avem semnale că reţele de socializare contribuie zilnic, căci ele permit dedublări simpatice, „eu cel real“ şi „eu cel virtual“ putînd avea vieţi sentimentale separate), precum şi a religiei – mai ales a celei creştine –, căci, în accepţiunea ei, share-uirea adevărată şi finală nu poate avea loc decît cu El. De preferat, de-a lungul întregii vieţi. Una intimă, în doi.

Codruţ Constantinescu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: În labirint sînt multe umbre şi lumini, Editura Vremea, 2011.

Ilustrația: Florica Prevenda

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.