Li, agricultorul

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
Nebuna din cartier jpeg

„Ştiţi cumva unde-l găsim pe chinezul ăla de are nişte sere?“ La birtul satului, trei bărbaţi supăraţi pe viaţa abia dacă îşi sucesc capetele spre noi. „P-ăla îl găsiţi pă cîmp, acolo stă!“ Unul se îndură să ne dea lămuriri. Facem dreapta, apoi stînga la biserică şi tot mergem prin praf, printre cîini ce se reped la roţile maşinii şi printre puradei apatici. E toiul verii şi satul pare încremenit. Nimeni nu munceşte nimic aici. Mai puţin chinezul, care munceşte pentru tot satul.

Ieşim pe cîmp, unde se află şi indicatorul strîmb cu Şindriliţa. Arată undeva spre cer. Se văd, în sfîrşit, şi „serele“ – de fapt, nişte solarii improvizate cu folii de nailon. Vedem şi chinezul, pe tarla. Ars de soare, într-un surtuc vechi de mătase, mînjit tot de pămînt. Lasă telefonul mobil pe o brazdă şi vine să ne întîmpine. Rîde cu toată faţa, e bun de pus pe-un afiş – îl vezi pe el, vezi China „profundă“. Doar că el e de cinşpe ani în România. De trei ani s-a pripăşit pe cîmp, la Şindriliţa. Nu înţelege de ce era lăsat în paragină un pămînt aşa de bun. Te uiţi în jur: în afară de parcela chinezului, cîmpul e plin de bălării şi de gunoaie. El munceşte aproape singur, doar cu nevastă-sa şi trei ajutoare – doi chinezi şi un vietnamez care se feresc de noi ca de dracu’, nu le place cu străini.

Intrăm în sere, la răsaduri. E cald, umezeală, multă linişte. Parcă auzi seva cum urcă din pămînt în tulpinile plantelor. Sevă românească, seminţe din China. Usturoi chinezesc – ăsta a prins cel mai bine –, varză chinezească, castraveţi şi ceva salată de-a noastră. Le vinde la Dragonul Roşu, unde-şi are aprozarul.

Apare şi „nevasta“ din coşmelia unde stau. E o româncă zdravănă, care se apucă să spele un wok şi, din cînd în cînd, ne mai „traduce“ ce spune Li. Din româna lui stîlcită în româna noastră. Chinezul vorbeşte binişor, dar, cînd te ascultă, ai senzaţia că nu pricepe mai nimic, însă tot îţi dă dreptate: „Da, mă, da!“ Ce iarnă grea au avut, au crezut că nu mai ies teferi din ea! Le-a acoperit zăpada aia mare coşmelia, de au rămas „sinistraţi“ (asta spune nevasta), fără mîncare, iar timp de două săptămîni, nimeni din sat n-a fost interesat de soarta lor. „Face drum pentru noi... nimica!“ zice şi chinezul. De obicei, chinezii care o rup pe româneşte compun cam tot ce au de spus cu verbul „a face“. „Doi-trei ani, face aici frumos!“ Li e cam ruşinat cu „ferma“ lui, că „acuma face multă mizerie“. În preajma coşmeliei e plin de coteţe, cutii cu înscrisuri chinezeşti de prin Dragon, legume putrezite, zoaie. Femeii nu prea pare să-i pese. Li ne trage la o parte şi scoate din buzunarul surtucului nişte poze, ca să ne arate cîmpul de la el, de acasă, din China.

Telefonul mobil sună în legea lui, pe brazdă. Li tresare, îşi aminteşte că trece ziua şi că el stă la poveşti în loc să muncească. Merge să le supravegheze pe cele două ţigănci care cultivă alune şi-s plătite „cu ziua“. „Aicea nu face bine! Dacă nu face bine, eu dau bătaie la tine!“ Ţigăncile rîd şi se prefac că muncesc. Noaptea, în schimb, se întorc ca să fure pe bune. Tot satul îl fură pe chinez. Sapa, cărucioarele, foliile de nailon de la solare, toate dispar, rînd pe rînd. Ca-n basme – ce construieşte chinezul ziua, se năruie în timpul nopţii.

Plecăm cu plasele încărcate de varză chinezească şi usturoi. Timp de cîteva zile, mirosul de cîmp, de la Şindriliţa, stăruie în apartamentul meu de pe Calea Moşilor. Îmi fac planuri cu chinezul. Însă a doua oară, cînd ne întoarcem cu camera de filmat, nu mai sîntem atît de bineveniţi. China „profundă“ a fost doar o iluzie, într-o zi de vară.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.