Clienţii spun lucruri trăsnite - interviu cu Jen CAMPBELL

Publicat în Dilema Veche nr. 483 din 16-22 mai 2013
Clienţii spun lucruri trăsnite   interviu cu Jen CAMPBELL jpeg

În ultimii ani, Jen Campbell a strîns nenumărate „perle“ rostite de cititorii care au trecut pragul anticariatului în care lucrează. Aceste lucruri „trăsnite“, alături de multe altele, au fost adunate în volumul Weird Things Customers Say in Bookshops, care s-a vîndut în peste 50.000 de exemplare, în toată lumea. După apariţia ediţiilor în finlandeză şi în suedeză, urmează alte traduceri – în germană, olandeză şi chineză. Între timp, a apărut şi sequel-ul cărţii, care conţine alte întrebări ciudate, de tipul: „Ce-i aşa de extraordinar la Marele Gatsby, pînă la urmă? Era vreun supererou sau ceva de genul?“; „Am nevoie de o carte extrem de îngrozitoare, să o dau unui om pe care îl urăsc. Vreo recomandare?“; „Chiar nu-mi place planeta astăzi – îmi puteţi recomanda o carte a cărei acţiune să se petreacă departe, departe de tot?“ (P. M.)


Majoritatea iubitorilor de cărţi au povestea lor despre cum au ajuns să le placă atît de mult să citească. Care este povestea dumneavoastră?

Cînd eram mică, am petrecut mult timp în spital, şi aşa am început să citesc. Cărţile erau (şi încă sînt) un mod extraordinar de a evada într-o altă lume. Prima carte de care îmi amintesc că m-am îndrăgostit a fost Green Smoke de Rosemary Manning, despre o fetiţă numită Susan, care a găsit un dragon într-o peşteră din Cornwall. Dragonul lucra pentru regele Arthur şi adora gogoşile. Era o poveste minunată.

Cum aţi ajuns să lucraţi într-un anticariat?

Prima mea slujbă ca librar a fost în Edinburgh, unde am lucrat într-o librărie independentă pentru copii. Mi-a plăcut nespus. Cînd m-am mutat în Londra, am depus CV-uri la tot felul de librării şi, pur şi simplu, s-a întîmplat să primesc un post la anticariatul Ripping Yarns. A fost o experienţă extraordinară de învăţare – e complet diferită de lumea cărţilor noi. În multe privinţe, reprezintă o chestiune mult mai personală. Îmi petrec timpul ajutîndu-i pe oameni să dea de urma unor cărţi din copilăria lor. E ca şi cum am pune laolaltă bucăţi din trecutul oamenilor...

Cum a apărut ideea cărţii Weird Things Customers Say in Bookshops?

Iniţial, Weird Things... nu trebuia să fie o carte. Totul a venit ca o surpriză extrem de plăcută. După o zi deosebit de ciudată la librărie, am început să postez pe blogul meu cîteva „lucruri trăsnite“. Acele postări au fost redistribuite mai departe pe Twitter, de către alţi librari sau iubitori de cărţi, devenind foarte cunoscute. Apoi, Hugh Barker – care a lucrat la Ripping Yarns cu zece ani în urmă, iar acum este editor la editura Constable & Robinson – a dat de ele şi mi-a propus să le strîngem într-o carte. A urmat apoi o călătorie amuzantă, cu lansări în toată ţara, ceea ce a fost grozav.

În afară de lucrurile trăsnite, cărţile conţin şi o serie de ilustraţii. Cum i-aţi ales pe ilustratori?

Editorii mei m-au întrebat dacă am vreo idee în acest sens, aşa că am cerut recomandări pe Twitter. Cineva m-a îndreptat spre The Brothers McLeod, fraţii care fac animaţie TV pentru copii. Greg, unul dintre ei, a văzut că fuseseră pomeniţi într-un tweet şi s-a uitat pe blogul meu. Apoi, mi-a dat un mesaj, spunîndu-mi că i se pare un proiect distractiv, aşa că i-am pus în legătură cu cei de la editură. Greg e minunat, a surprins foarte bine ideea cărţilor.

Dacă ne uităm la cele scrise în cele două cărţi, se pare că oamenii spun lucruri trăsnite în librării din toată lumea...

E adevărat. A fost extraordinar să primim citate de la librari de pretutindeni – din Japonia în Africa de Sud şi din Canada în Hong Kong. Acest lucru este chiar mai vizibil în continuarea cărţii – More Weird Things Customers Say in Bookshops –, care a apărut luna trecută şi care conţine o secţiune destul de mare cu citate de la librari din întreaga lume. E reconfortant să ştiu că nu am doar eu vreun fel de magnet care să atragă ciudăţenii. E ceva cu librăriile şi cererile neobişnuite, şi nu contează ce limbă vorbeşti.

Care e cel mai trăsnit lucru pe care vi l-a spus vreun cumpărător, vreodată?

Primul meu „lucru trăsnit...“ a fost cînd o persoană m-a întrebat dacă Anne Frank a scris şi o continuare la jurnalul ei. Nu prea am ştiut cum să reacţionez la una ca asta!

În ultima vreme, mi-au plăcut lucrurile fantastice pe care le spun copiii în librării. Iată un exemplu: „Fetiţa (arătînd spre dulapul de sub unul dintre rafturile cu cărţi): Poţi ajunge în Narnia, pe-acolo?

Eu: Din nefericire, nu cred că se poate.

Fetiţa: Oh. Nici şifonierul nostru de acasă nu funcţionează pentru a ajunge în Narnia.

Eu: Nu?

Fetiţa: Nu. Tata spune că e din cauză că mama l-a cumpărat de la IKEA.“

Însă cititorul meu ciudat favorit este un bărbat care obişnuia să vină la librărie o dată pe săptămînă, să-mi citească pasaje din Biblie. În italiană. Spunea că face asta pentru „a mă ajuta să-L înţeleg pe Dumnezeu“. Eu nu ştiu italiană. Bărbatul zicea că asta nu contează. Eu cred că probabil a contat.

La un moment dat, un băieţel v-a spus că, atunci cînd va fi mare, vrea să fie un ninja al cărţilor. Ce superputere v-ar plăcea să aveţi, ca librar?

Chiar aş fi vrut să-l angajez pe acel puşti. O superputere ca librar? Capacitatea de a citi extrem de repede, astfel încît să pot înghesui în minte cît mai multe poveşti posibil şi, prin urmare, să pot potrivi cît mai mulţi oameni cu cartea lor perfectă.

Care ar fi cartea potrivită pentru dvs.? Aveţi una care vă e dragă în mod special?

Pot să aleg mai mult de una? Alice în Ţara Minunilor, Peter Pan şi trilogia Materiile Întunecate a lui Philip Pullman. Se pare că am o pasiune pentru cărţile care includ copii, locuri magice şi lupte cu maturizarea. Înţelegeţi ce vreţi din asta!

Există lucruri care nu au fost incluse în carte?

Unele foarte jignitoare, pe care nu le voi pomeni aici. Acelea nu sînt foarte plăcute, dar iată unul hazliu, petrecut acum cîteva zile, cînd un client m-a întrebat: „Aveţi un exemplar din Harry Potter şi prizonierul din Azerbaidjan?“ Nici nu aveţi idee cît de multe variante diferite ale acestui titlu am auzit!

Cum reacţionaţi cînd oamenii vin şi întreabă tot felul de lucruri ciudate sau absurde? Devin vreodată pur şi simplu supărătoare?

Chiar nu mă deranjează întrebările ciudate – fac parte din frumuseţea acestei meserii şi, să fiu sinceră, nu aş vrea să fie altfel. Cînd un client îmi spune: „Am citit o carte în anii ’80, era verde, m-a făcut să rîd – o aveţi?“, eu tot încerc să-mi dau seama despre ce carte e vorba. Întrebarea în sine nu e ciudată, ci aşteptările oamenilor, care cred că librarii vor şti răspunsul. Presupun că e măgulitor. Am avut persoane care m-au sunat la librărie pentru că se blocaseră la un joc de cuvinte încrucişate şi credeau că eu, ca librar, ar trebui să ştiu răspunsul. Ciudat e în regulă, nepoliticos nu e OK. Cei care cer sfaturi despre cărţile pe care să le cumpere, scriu titlurile pe o hîrtiuţă, iar apoi pleacă şi le cumpără online – asta mă întristează şi mă supără. Dacă vor ca librăriile să supravieţuiască, nu ar trebui să ne ia de buni.

De la o vreme încoace, se tot spune că tinerii şi copiii nu mai citesc şi că sînt mult mai preocupaţi de Internet, device-uri mobile, gadget-uri şi altele, decît de lectură. Credeţi că schimbarea acestei orientări ar trebui lăsată doar pe umerii librarilor şi ai bibliotecarilor?

Nu putem face mai nimic dacă acei copii nu intră în librării – părinţii/cei de la şcoală trebuie să-i aducă aici. În numeroase ţări din Europa, librăriile sînt protejate de către guvern (spre exemplu, în Franţa, reducerea preţului la cărţile nou-apărute este interzisă). Acest lucru protejează librăriile, deşi în Marea Britanie nu există aşa ceva. Cred că e important ca guvernele să acţioneze mai mult pentru a arăta că atît cărţile, cît şi librăriile sînt importante. Între timp, noi vom face tot ce ne stă în putere, pe partea noastră.

Tehnologia şi viteza cu care lucrurile se transformă în această zonă au schimbat şi modul în care ne gîndim la informaţie – cărţi, ziare, cuvîntul scris etc. Din ce în ce mai mulţi oameni aleg să cumpere cărţile online şi să le citească pe e-readere sau pe tablete. În acest context, care credeţi că va fi viitorul cărţilor şi al librăriilor?

Nu cred că ştie cineva ce se va întîmpla într-adevăr. „Moartea cărţii“ a fost prezisă de nenumărate ori înainte. Nu am o problemă cu e-reader-ele (deşi eu nu am unul), iar e-book-urile oferă o lume întreagă de posibilităţi: romane cu sfîrşituri multiple, din care cititorul să poată alege, mai multă interacţiune cu cititorii... Însă am o problemă cu atitudinea Amazon faţă de lumea editorială. Felul în care acţionează indică faptul că ei cred că pot lua locul librăriilor şi al editurilor, ceea ce nu cred că e corect. Nu-mi place controlul pe care îl au asupra pieţei şi cred că acest lucru trebuie să fie îndreptat (în special din punct de vedere al taxării, întrucît nu joacă toţi după aceleaşi reguli). Motivul pentru care Amazon e atît de mare – pentru că editurile îl hrănesc cu reduceri masive. Însă, acum, cei de la Amazon încearcă să ocolească acele edituri şi să-i convingă pe autori şi pe agenţii acestora să facă înţelegeri direct cu ei. Editorii îşi cam taie singuri craca de sub picioare, în acest sens.

Pe de altă parte, cred că editurile conştientizează necesitatea de a face cărţile mai frumoase; oamenii care cumpără obiectele în sine au nevoie de mai multe motive pentru a le achiziţiona – ediţii limitate, o prezentare grafică atrăgătoare, mai multe cărţi cu autograf disponibile etc. Cred că, pînă la urmă, e-book-urile vor deveni noile cărţi tipărite broşate, iar cărţile cu coperte groase vor supravieţui drept cadouri, amintiri şi obiecte valoroase. Mi-ar plăcea să cred că librăriile vor rămîne în viaţă, de asemenea. Ne transformăm şi ne adaptăm timpurilor noastre, arătînd ce avem de oferit: îndrumări personalizate, evenimente, aducerea autorilor în şcoli, interacţiunea cu întreaga comunitate... Cred cu tărie că librăriile sînt locuri importante, mai ales pentru copii – ele ajută la cultivarea iubirii faţă de cărţi. Reprezintă un loc sigur şi fericit. Nu vreau să-mi imaginez o lume fără ele.

Mai multe detalii pe www.jen-campbell.co.uk

Jen Campbell este poetă şi scriitoare britanică, librar la anticariatul Ripping Yarns din North London. Cele mai recente cărţi apărute: Weird Things Customers Say in Bookshops (2012) şi More Weird Things Customers Say in Bookshops (2013).

a consemnat Patricia MIHAIL

© Foto: Iona Dudley, Jen Campbell

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.