Cu ochii-n 3,14

A FOST O VREME
CÎND ANUMITE PERSOANE,
MERGÎND SPRE MIEZUL PROBLEMEI,
SE ADUNASERĂ ÎNTRE DOUĂ VÎRSTE
PENTRU A FACE SCANDAL

● A fost o vreme cînd laserul era mult mai fascinant decît pixelii. Ei bine, săptămîna asta laserul a împlinit 53 de ani. Fizicianului Theodore Maiman i-a trebuit atunci doar un cristal de rubin. (M. C.)

● Înainte de Paşti, printr-un anunţ la o casă de bilete din Gara de Nord, SNCFR îşi cere scuze pentru întîrzierile trenurilor de pe ruta Bucureşti – Constanţa, deoarece „anumite persoane răuvoitoare“ au furat nişte cabluri de electrificare. Se pare că, în preajma sărbătorilor, hoţii prind mai mult curaj. De Crăciun, îi sfătuiesc să nu se mai complice cu cablurile şi să fure direct trenul. (A. P.)

● Sătul, se pare, de jumătăţile de măsură, simţind „punctul nevralgic“ al societăţii româneşti, mergînd spre miezul problemei, un deputat PSD a propus un proiect de lege prin care România să treacă definitiv la ora de vară. Scopul declarat al iniţiativei este acela de a „utiliza total întreaga zi“. (S. G.)

● În seara zilei de 1 Mai, la Spitalul de Urgenţă din Braşov se adunaseră mai multe persoane muşcate de căpuşe. Pe hol, fiecare îşi spunea povestea, iar înăuntru, chirurgul de gardă nu mai prididea cu „decăpuşarea“. Probabil că de Ziua Muncii, cînd majoritatea firmelor sînt închise, căpuşele se orientează asupra persoanelor fizice. (A. M.)

● Austriecii sînt o specie aparte de germani. Formula de salut cea mai răspîndită e „Grüß Gott!“ (un fel de „Doamne ajută!“). Cu un „Grüß Gott!“ jovial am fost întîmpinat de o doamnă între două vîrste, la un WC public din Viena. Taxa: 1 euro. (M. M.)

● Un citat post-pascal: „Nu vreau să spun «Hristos a înviat!», că nu am înălţimea şi curăţenia necesare pentru a face o asemenea afirmaţie“. Autor: Tudor Barbu, fost TVR, fost OTV, actualmente parlamentar PP-DD. Ce poţi pentru ca să zici? Gura păcătosului adevăr grăieşte. (M. V.)

● După lupte seculare ale românilor cu cheeseburger-ul şi BigMac-ul, McDonald’s România a inventat, în sfîrşit (previzibil, de altfel – politica Mc Donald’s recomandă adaptarea produselor la tradiţiile locale), şi în plin „scandal“ al interzicerii mititeilor autohtoni de UE –, McMic-ul. Mai exact, carne de mici, chiflă şi muştar. Pe cînd şi McSarmale? (A. P.)

NOI SELECTĂM CELE MAI PREVIZIBILE
FORME LEXICALE ÎNRUDITE
SEMANTIC CU DECLINUL MENTAL
ŞI CUNOAŞTEREA NATURII

● O glumiţă care circulă via e-mail, pe care îmi permit s-o reproduc aici: „Ce apare în reclamele TV: «Noi selectăm cele mai bune boabe de cafea…» şi ce se taie la montaj: «…cele rămase ajung la voi!»“. (C. Ş.)

● În China au secat, în ultimele decenii, peste 28.000 de rîuri, din motive dintre cele mai previzibile: exploatare industrială iraţională, modernizare etc. Păcat că nu ne putem şi noi modifica atît de mult corpurile încît apa din ele să nu mai fie în proporţie de 70%, iar nevoia de apă să nu mai fie de cîţiva litri pe zi. Totul ar fi mai simplu, mai eficient şi, vorba reclamei, mai curat şi mai uscat. (S. S.)

● Romanian Global News anunţă: „Zi istorică în Parlamentul României. Cu o majoritate zdrobitoare Parlamentul a aprobat că etnonimele de vlahi, aromâni, istroromâni, moldoveni etc. denumesc pe cea de român. Din acest moment oricine îşi spune moldovean, aromân, vlah este recunoscut ca român de pretutindeni“. Şi nu doar ei, ci şi următorii: „armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuţovlahi, daco-români, fărşeroţi, herţeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo-români, maramureşeni, megleniţi, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum şi toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus.“ Nu vi se pare că, brusc, sîntem cam mulţi? (L. V.)

● Din ultimele descoperiri ştiinţifice: bătrînii care joacă jocuri pe computer pînă la zece ore pe zi îşi amînă cu pînă la trei ani declinul mental; Facebook-ul e mai eficient în a-i ajuta pe fumători să renunţe la fumat decît ţigările electronice; persoanele ambidextre sînt o anomalie a naturii, iar îmbătrînirea pare să fie controlată de o anume parte a creierului (deocamdată doar la şoareci). Iar viitorul nici măcar n-a început. (M. C.)

● Institutul Cultural Român a scos, din nou, posturi la concurs. Printre cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească doritorii se numără şi „cunoaşterea a minimum două limbi de circulaţie universală“. Klingoniana se pune? (L. V.)

● Dacă aveţi o grădină cu multe hortensii şi descoperiţi că adolescenţii din familie nu se mai dau duşi de acolo, s-ar putea ca motivul să fie acesta: să fi descoperit nu doar minunăţia naturii, ci şi efectele halucinogene şi euforizante ale petalelor florilor. Se pare că, dacă sînt fumate, substanţele din aceste plante se transformă în acid cianhidric, mai cunoscut sub numele de Zyklon B. E reţeta pe care naziştii o foloseau în camerele de gazare. (A. M. S.)

POATE FI O ŞTIRE, MĂ GÎNDESC:
E TIMPUL SĂ TRECEM, MAI DEVREME
SAU MAI TÎRZIU,
DIN LESĂ LA TREABĂ

● Anul ăsta am fost la cea mai paşnică Înviere posibilă. La biserica de lemn din Cumpătu, mai toţi participanţii au fost liniştiţi, disciplinaţi, nu au vorbit şi cîrcotit între ei, nu şi-au dat coate. Predica preotului a fost, şi ea, corectă. (O antiştire poate fi o ştire pozitivă.) (I. P.)

● Culeasă de pe Facebook, auzită în metrou de către o prietenă: O tînără, discutînd cu amica ei, se întreabă retorico-dilematic: „Fată, şi mă gîndesc eu aşa, eu dacă mă despart de el azi, eu ce fac de Paşti?!?“ (P. M.)

● Trec săptămînal pe lîngă un magazin care are în vitrină un anunţ: „Avem pilote de vară.“ E timpul să trecem pe pilote automate. (A. M. S.)

● Vechile savori nu pier, mai devreme sau mai tîrziu ele renasc. În vitrina unei cofetării, un anunţ spune: AVEM PROFITEROL CA ODINIOARĂ. (D. S.)

● La una dintre intrările în Parcul Herăstrău, pe un copac stă lipit următorul anunţ: „Pierdut broască ţestoasă – broscuţă de Florida, tîmple roşii, 20 cm lungime. Ofer recompensă.“ Pe de o parte, mi-e milă de biata creatură şi de stăpînul ei însingurat. Pe de alta, nu pot să nu mă întreb: cum poţi să pierzi o broască ţestoasă? A scăpat din lesă şi a luat-o la fugă? (C. Ş.)

● La o plimbare prin parc, un tînăr îi explica unei cucoane mai în vîrstă, probabil mama lui: „Da’ ce, el n-a mai fost la procese de divorţ? Eu am fost de două ori şi ştiu. Păi, acolo nimeni nu spune adevărul. Asta e, chiar dacă juri pe Biblie, regula e să minţi, numai aşa faci treabă. Păi, cum naiba altfel?“ Mi-am adus aminte că mi s-a spus cum în faţa tribunalului din Napoli există nişte indivizi care împart cărţi de vizită pe care scrie testimone oculare, adică „martor ocular“ (de profesie). (A. M.)

Foto: E. Farkas