Dileme de altădată

Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

- statornicia în iubire -

„Eşti în îndoială dacă acela pe care-l iubeşti şi care – afirmi – îţi repetă mereu că şi el te iubeşte, ar fi spunînd adevărul. Ai vrea ca noi să te scoatem din această îndoială, să-ţi dăm siguranţa că el te iubeşte. Vai, nimic mai greu!“ Aşa îşi începe redactorul Arno, de la cunoscuta revistă Moda Nouă, din 30 ianuarie 1904, răspunsul său pentru o oarecare „roză din Caracal“, doritoare să afle ce este „iubirea de bărbat“ şi cîte zări ale statorniciei acoperă. Statornicie, fidelitate, îndoială, gelozie – tot atîtea dileme care ronţăie toate iubirile şi „însîngerează“ mai toate inimile, oricît de puternice s-ar declara şi unele, şi altele.

Revista continuă anchetele şi propune cititoarelor tema statorniciei în iubire. Or, această întrebare este mai veche chiar şi decît povestea oului şi a găinii. Cine se leagă mai tare de iubire, de ceea ce este cu adevărat iubire? Cine este atît de puternic încît să rămînă legat statornic de iubirea care nu mai seamănă cu imaginea iubirii din vis? Cine vrea să nu fugă în braţele unei noi iubiri care se anunţă promiţătoare? Cine, mai presus de toate, este cel mai statornic? Să fie bărbatul? Să fie femeia? Pe această temă şi în jurul acestor întrebări, cititori şi cititoare se grăbesc să-şi anunţe şi să-şi enunţe iubirea.

Statornicia este pentru toţi o virtute, dar fiecare sex îşi arogă calitatea, aruncînd în ograda celuilalt vinovăţia. O oarecare domnişoară din Galaţi rosteşte: „Femeia, de la cea mai în vîrstă şi pînă la cea mai tînără, e sclavă a iubirii.“ Şi apoi, datorită feminităţii, statornicia se leagă mai degrabă de femeie, decît de bărbat, întotdeauna plutind printre parfumurile mai multor doamne. Doar domnişoara M.C. din Craiova pare destul de sceptică şi de-a dreptul cinică, legînd statornicia de folosinţele ei. Femeile trecute n-au încotro – ne spune –, statornicia fiind singurul lucru căruia i-ar mai rămîne fidele: „O femeie în vîrstă e ca o roză care a început să se veştejească şi care, nemaiavînd căutare, cum s-ar zice, nu are nici o piedică de întîmpinat pentru a rămîne statornică.“ Clar, nu?! Degeaba încearcă celelalte cititoare să ne asigure că iubirea orbească a tinerelor alunecă într-o statornicie de „fer“, degeaba se lamentează soţiile prinse în laţul menajului că iubirea, iubirea conjugală nu poate fi decît statornică, verdictul e deja pus: tinerele nu pot, nu au cum să fie statornice, căci inimile libere zburdă ca fluturii. Acelaşi lucru cred şi bărbaţii. Un anume Romeo provoacă un adevărat scandal cînd acuză femeile că nu sînt decît „roiuri de fluturi în căutarea unei lampe“, în timp ce un anume Marcello declamă patetic iubirea, iubirea lui pentru o oarecare Mimi, femeie gingaşă şi suavă, dar... nestatornică.

Rîndurile lui sînt oferite spre lectură cetelor de femei care se bat să-şi aroge virtutea statorniciei: „Ne iubisem doi ani de zile, cu un delir de pasiune furibundă şi cu înduioşătoare lipsă de prevederi şi de calcul, cu acea adorabilă nepăsare caracteristică celor douăzeci şi doi de ani ai noştri“ – scrie cu patimă. Totul este jertfit pe altarul iubirii veşnice: „Mai ţii minte, Mimio, umbră roză, de ziua de aprilie, cînd am vîndut un dicţionar de medicină şi colecţia lui Testut, ca să ne plătim luxul unei cine la cîmp?“ Şi a meritat: „Ce de nebunii am făcut în seara aceea în dumbrava poetică, sub clarul lunii, cînd frunzele foşneau grav, pe cînd caii nerăbdători băteau cu potcoavele pămîntul şi nechezau de foame!“ În amintirea acelor clipe, în amintirea vîrstei cînd „doar imbecilii nu erau fericiţi“, Marcello o preamăreşte pe frumoasa, zeiţa Mimi: „Mimi, înger de iubire, cînd mă gîndesc la timpul acela de iubire, ceva sfînt simt pentru tine!“ Dar Mimi s-a dovedit mai practică şi... nestatornică, trecînd cu uşurinţă în braţele altuia. Şi, cum se întîmplă adesea, altul nu putea fi decît un amic: „Un amic, care presupunea tezaurul de calităţi ce poseda dînsa, a cerut-o formal şi respectos. Şi s-au dus fericiţi amîndoi.“ Săracului Marcello i-a rămas doar să spere că amintirea acelei „fericiri cu termen“ o va înduioşa pe frumoasa şi sensibila Mimi, că-i va arunca „prin ferestrele sufletului ei candid, tot parfumul dorului acumulat, tot regretul despărţii.“ Mimi, însă, „afonă şi impasibilă“, s-a dus şi s-a tot dus...

Bieţii oameni ai tuturor timpurilor aleargă după statornicie, definind-o, despuind-o de conţinut, sperînd că ea le-ar asigura fericirea. Oare astăzi, cînd atîta libertate ne invadează spiritele, contează mai puţin statornicia?! Mai este ea o virtute?

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.