Pornografia gastronomică

Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

Ca orice lucru supraexpus – ca în orice obsesie a „dezbrăcării“ cu orice chip, a privirii doritoare să vadă mult dincolo de orice limită a vizibilului – showurile cu găteală devin o formă de pornografie gastronomică. Sintagma nu vine doar de la Julian Barnes. Într-o formă sau alta – cu sau fără referiri la natura obscenă a volumului expunerii sau la insaţietatea voyeurismului celor care privesc această expunere – au spus-o mai mulţi, folosind perdele retorice cu grade diferite de transparenţă. Însă, dincolo de jocul pervers între sexy şi porno, mecanismul aţîţării simţurilor nu e pus în mişcare doar de energia pieţei, de consum. Există şi un puternic suflu motivaţional din direcţia pornirii noastre ascunse de a găsi cele mai sofisticate drumuri spre plăcere.

Lucrurile merg mult dincolo de drumul normal al descoperirii, de adecvarea felului în care trăim, la felul în care înţelegem lumea. Spectacolul gastronomic nu mai e doar o reprezentaţie, un moment de expunere a artei de a produce şi combina lucrurile care se aşază deasupra necesităţii de a ne hrăni. El a devenit un soi de reality show cu dimensiuni universale. Un spectacol care se autocontemplă şi se automotivează în căutarea de soluţii de a se privi pe sine. Spre deosebire de lumea gadjeturilor de comunicare sau de spaţiul vast al electrocasnicelor, spectacolul gastronomiei merge mult dincolo de relaţiile dintre funcţional şi design. Aici lucrurile nu se discută doar în termeni din categoria cutting edge, state of the art, sau orice altă sintagmă care defineşte performanţa, inovaţia, ultimul strigăt în materie de tehnologie şi progres al tehnicii. Aici mai e ceva care depăşeşte cu mult erotica designului sau banalitatea sexualizării din prezentarea de produs.

Frivolităţile spectacolului gastronomic au intrat demult în muzeul acestei arte. Iar procesul de trecere la profesionismul oferirii de plăcere e, la rîndu-i, o amintire, de cînd televiziunea s-a instalat în fruntea plutonului de mijloace prin care ne uităm la noi înşine. Folosirea termenului „perversiune“, în raport cu ideea de gastronomie şi spectacol al gătitului, nu e deloc un lucru nou. Iar valoarea de utilizare a termenului plonjează direct în abisul semnificaţiei sale. La fel se întîmplă şi cu ideea de orgie. Pentru că pornografia gastronomică e o industrie a plăcerii, cu tot siajul de fenomene şi instituţii conexe unui spaţiu atît de vast şi de complicat. Ea are toate ingredientele inerente unui spaţiu atît de complex, de la tradiţionalism la decadenţă, de la producţia de masă şi serie mare, la oferta limitată şi unicat. În plus, beneficiază şi de o doză de mistică venită de la începuturile începuturilor, ceea ce face ca problematizarea ei să aibă o aură a primordialităţii.

Una dintre situaţiile cele mai spectaculoase ale perspectivei pornografice asupra gastronomiei este cea în care se mănîncă între oglinzi. Lămuresc îndată figura de stil. Imaginaţi-vă următoarea situaţie banală, obişnuită, în care ne-am aflat toţi. O vizită la nişte prieteni, într-o zi de sfîrşit de săptămînă, spre seară. Oaspeţii se adună încetul cu încetul. Se depăşeşte convenienţa primelor momente şi se dezleagă discursurile. Casa se umple de aromele care vin dinspre bucătărie. Plăcerea vederii surselor mirosului se amînă savant. Undeva, în spaţiul de adunare, se găseşte şi un televizor. Cu toţii, prinşi în discuţii, au uitat de el. Merge în legea lui, rămînînd fixat pe un canal de gastronomie, unde reţetele curg cît e ziua de lungă. Aţîţaţi de aromele năucitoare care vin dinspre bucătărie, oaspeţii încep să vorbească despre ce au mîncat în minunata vacanţă care tocmai s-a încheiat. Se discută reţete, se nasc controverse, se verifică pe net, dar se şi recunosc valorile supreme ale inspiraţiei şi improvizaţiei. Discuţia ajunge la puritatea ingredientelor şi la sursele de obţinere a lor. Se pune masa. Toată lumea se aşază şi comentează ceea ce se vede pe masă. Întrebările şi răspunsurile se amestecă pentru că deja se vorbeşte tare în toate direcţiile. „Ce-ai pus? Sarea asta de Himalaya e foarte sănătoasă. Tu cum faci sosul Caesar? Am o sursă de şofran adevărat, de nu-ţi vine să crezi. Ai bătut întîi albuşurile, nu?! De unde ai luat muguri de pin? Doar amatorii mai folosesc smîntînă la Carbonara. Tu pui sare pe antricot înainte? Cînd ne-am căsătorit, al meu era total antitalent la bucătărie, iar acum nu-l mai dezlipesc de lîngă aragaz. Zatarul e libanez, nu? Măi, Feta aia de la ei are cu totul alt gust, mai ales cînd eşti acolo. Cît a stat aluatul acoperit? Hai, spune-ne cum ai făcut minunea asta.“

În timp ce se mănîncă, se vorbeşte despre mîncare, despre felul în care s-a făcut ce e pe masă, despre asemănări cu ce s-a mîncat în alte locuri, se compară reţete, se nasc contradicţii. Toate pornirile se sublimează în discuţii despre mîncare şi glumiţe gastronomice. Televizorul merge în continuare. Jamie i-a predat ştafeta Nigellei care, la rîndul ei, i-a lăsat locul lui Heston. Se mănîncă, se discută despre reţete şi se uită la televizor, la emisiuni despre gătit. Heston şi-a terminat programul. Urmează un show unde cîţiva bucătari profesionişti, care au confirmat în numeroase rînduri, alcătuiesc un juriu. În faţa juriului, mai mulţi candidaţi la poziţia de competent în ale gătitului. Juriul umileşte candidaţii în ultimul hal. Cu unii mai că nu spală pe jos. Juriul e dur şi dominant. Îl umileşte pe candidat, dar el, candidatul, trebuie să ceară, mînat de o dorinţă autentică, să fie umilit mai departe, şi mai rău. Mult mai rău. Trebuie să ceară, disperat, să fie umilit, anulat.

La masă a sosit desertul. „Ştiu că nu-i frumos, dar mă laşi să iau un pic de cremă cu degetul? Măi, nu mă pot abţine…“ Se rîde în hohote. „Mmmmm… Ia spune, ce-ai pus în crema asta? E cu ciocolată mexicană, nu?“ La televizor, un candidat îşi cere scuze pentru că a avut insolenţa de a crede că ştie să facă o cremă de hribi. Va fi umilit. Dar asta şi vrea. Îl doare, dar îi place.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.