Începutul lăsatului

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Ştiţi, oare, cît de sfîşietoare sînt despărţirile, după zeci de ani de trăit împreună? Cît doare cînd ştii, de pildă, că ritualurile comune, rutina zilnică – nebăgată în seamă atunci, raţiunea de a fi acum – sînt pe cale să devină doar nişte amintiri dureroase? Că ochii lui albaştri vor privi pe altcineva fix, aşa cum te priveau şi pe tine? Că gura ei frumoasă va zîmbi altcuiva, exact aşa cum îţi zîmbea şi ţie?

Aşa se întîmplă cînd începi să te laşi de fumat. Spun „începi“, pentru că unii n-au curajul despărţirilor dintr-o bucată. Plăcerea suferinţei, întinsă călduţ, ca o gumă de mestecat încă aromată, amînă momentele definitive. În strîngerea asta de mînă, de adio, se mai ţin cu vîrfurile degetelor de degetele celuilalt. Încă o secundă de atingere, încă un fum. E jale.

În primul rînd, fumătorii au o relaţie absolut specială cu ţigara de dimineaţă. Ea este jumătatea cafelei fierbinţi şi aromate. Cu ea te aşezi şi pufăi somnoros primele clipe de trezie. E bună. Puternică şi învăluitoare pînă la leşin, ca după o pauză sănătoasă de cîteva ore. Apoi, aceeaşi ţigară împarte temeinic momentele zilei. Faci un duş, fumezi una. Speli vasele, te aşezi şi mai fumezi una. Te pregăteşti de plecare, mai fumezi una, să-ţi faci curaj să ieşi pe stradă. Ajungi la muncă, fumezi una de integrare. Mănînci ceva, e obligatoriu să fumezi una după. Eşti la plajă, intri în mare, ieşi din mare şi aprinzi una repede, cu degetele umede. N-ai cum altfel. Altminteri, toate clipele zilei ar curge încleiate, una în alta, fără clivaje, fără hiatusurile necesare cîntăririi lor în linişte. Păi, gîndiţi-vă cum rămîne un fumător rutinat fără momentele astea. E suspendat. E fără reper. Nu mai e el. Mîinile îi rămîn neocupate şi stinghere. Gura, la fel. Trebuie să redescopere un alt sens de curgere a timpului şi o altă logică a gesturilor. E jale.

Apoi, ţigara asta alină dezordinea sufletească după momente de furie intensă sau de iubire intensă. Căci ce te faci după-aia? Stai şi te calmezi ca prostul, învîrtind din degete? Începi o conversaţie? Cu fumatul e simplu. Aprinzi ţigara şi te-ai învăluit într-o platoşă din care nu mai e nevoie să ceri sau să dai explicaţii. E comod. Ce faci dacă pici ca prostul în mijlocul unei petreceri unde nu cunoşti pe nimeni? E foarte simplu. Aprinzi o ţigară şi îţi butonezi telefonul. Ce faci cînd aştepţi pe cineva în stradă? Ce faci cînd nu mai vine autobuzul? Regula fumătorilor e universală: aprinzi ţigara şi vine tramvaiul. Sau persoana. Pe verificate.

Gîndiţi-vă că bietul om care începe să se lase trebuie să renunţe, încetul cu încetul, la toate obişnuinţele. Se simte ca şi cum ar rămîne brusc gol în public. Simte că-şi va pierde cumva prietenii fumători. Dacă trecerea în tabăra nefumătorilor îl va schimba definitiv? Dacă devine unul dintre predicatorii ăia neînduplecaţi, unul dintre neplăcuţii care nu pierde nici o ocazie ca să spună lumii ce rău e să fumezi şi cît de urît îţi miros hainele a ţigară? E jale.

Cel care adoptă metoda lăsării pas cu pas e acelaşi care-şi va număra, cu tandreţe îngrijorată, ţigările rămase în pachet. Decizia despărţirii vine cu prima rezoluţie: de azi, fumez mai puţin. Un pachet la două zile. Spre jumătatea celei de-a doua zile, pare că au mai rămas doar două ţigări în pachet. În acel moment, se instalează panica. Le-ar fuma pe amîndouă odată. Le-ar raţionaliza. Fumate pe sfert sau pe jumătate, şi apoi stopate pentru mai tîrziu. Mintea caută febril o cale de supravieţuire. Omul nu se mai poate gîndi la altceva. Golul din pachet îl panichează. Ar trebui să nu se mai gîndească, dar nu poate. E jale.

Acelaşi om care se lasă treptat de fumat nu e interesat să citească nici un fel de carte motivaţională. Nimic. Îl enervează ideea, îl enervează cărţile astea, e, în general, extrem de tensionat. Visează noaptea că fumează. Că trage fumul aromat adînc în piept. Că-l expiră luuung şi că-l năpădesc o linişte şi o fericire imensă. „Pfuuuuu.“ Mai am doar două ţigări în pachet.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.