Crenvurşti de 1 Mai

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

● Ei... măi, mamă... voi n-aţi prins. Şi dacă aţi prins, eraţi mici, ce mai ştiţi voi acuma? Nimic. Pun-te masă, scoal-te masă, fără griji, normal că nu mai ştii nimic. Că şi-nainte – mai zic cîte unii –, că nu erau de nici unele. Da’ zic aşa, să nu tacă. Era, domnule. Găseai de toate. Mai ales pînă prin obzeştrei. Că atunci, cam de pe vremea aia, a luat-o el razna. S-a prostit, aşa, dintr-odată. Şi, în primu’ rînd, ea l-a prostit. Vedeai, domnule, după faţa ei, că nu-i mai ajungea. Femeie rea şi duşmănoasă. Să fie ea peste tot, să se bage, să vadă, să facă, să dreagă. Voi nu mai ştiţi.

Cum se uita el la ceva, prin vizitele alea de lucru, cum mai arăta cu băţu’ ăla al lui, cum sărea şi ea, domnule, imediat. Arsă sărea. Ba lua băţu’ lui şi arăta şi ea cu el, să nu fie, vezi Doamne, mai prejos, ba venea cu băţu’ ei. Îţi dai seama ce le-o fi zis ea ălora din partid. Că să-i facă imediat băţ şi ei, cum are tovarăşu’. Domnule, n-o mai opreai din arătat. Că se vedea la Telejurnal. Ziceai că face în ciudă. Nu putea el să arate ceva, că, hop şi ea, voia să arate. Lua el un spic de-ăla de grîu, sau... cum îi zice la ăla de porumb? Ei... asta-i culmea! Uite cum nu-mi vine să zic... Exact! Ştiuletele ăla. Domnule, cum îl lua el şi-l freca în palme, cum făcea la fel şi ea, maimuţa! Că, de, se pricepea şi ea... Chimist, agricultor, tot un drac. El măcar era de la ţară. De la Scorniceşti era el. Mai ştia cîte ceva. Da’, chiar... Ea de unde era? Cum? Petreşti? Unde vine asta? Deci tot la ţară. Nu ştiu ce să zic. În orice caz, ea l-a tîmpit. Că el ar fi dat la oameni. Nu i-ar fi lăsat să facă foamea şi să doarmă în frig. Era om foarte bun la suflet. Şi nu era prost deloc, domnule. Deloc nu era prost. Îi mergea capu’... Oohoo, încă ce-i mai mergea mintea. Da’ noi rîdeam de el că vorbea aşa împleticit. Săracu’ de el, îi tăiaseră nemţii limba. Gestapou’, legionarii, nu mai ştiu care. În lagăr, în puşcărie, pe unde-a stat el. Şi noi rîdeam, ziceam că e prost. Că e cizmar. Eee... nu era prost el. De-aia l-au primit toţi cu onoruri pe unde s-a dus? Că era prost? Nu, domnule. Că aveau nevoie de el împotriva ruşilor. Că el nu s-a lăsat. Nu i-a pupat în cur (pardon!) pe ruşi. Şi ăia aveau frică de el. Uită-te acuma. Mai dă cineva doi bani pe noi? Or, el avea intrare peste tot. L-ai mai văzut pe careva de la noi că merge în trăsură cu regina Angliei? Nu l-ai mai văzut. Şi nici n-o să-l mai vezi. Că aşa ca el n-o să fie. El nu fura. Avea el fixuri, cu clasa muncitoare, cu „muncipiile“, cum zicea el, cu „pretinii“, da’ nu-i stătea mintea la furat. El era pentru popor. Ea şi cu ăilalţi îl stricau, că nu-i spuneau ce rău o ducea lumea. Umbla peste tot, da’ ăia aranjau tot în drumu’ lui. Vopseau şi frunzele, şi iarba, să fie mai verzi şi mai frumoase. Domnule, şi el credea că aşa e. Credea că aveam de toate. Şi erau, să ştiţi, erau de toate pînă prin obzeci. Pe urmă, s-a stricat rău. De douăştrei August ce mai primeai ceva, sau de’ntîi Mai.

Domnule, da’ crenvurştii ăia de’ntîi Mai erau extraordinari. Nemaipomeniţi erau, domnule.

● Ce frumos e oraşul ăsta noaptea. Ştii vorba aia... Frumoasă ţară, păcat că-i locuită. Nu rîde, că aşa e. Superb era oraşul ăsta. Bine, era un continuu contrast, ca şi la ora asta. Adică găseai sordidul la un pas de sublim. Dar era nebunia asta a formelor, amestecul de stiluri arhitecturale, joaca asta care dă un je ne sais quoi, pe care doar aici îl mai găseşti. Comunismul a făcut ravagii, domnule. Nimic n-a scăpat. Şi ce-a scăpat păstrează în fibră răul ăsta. S-a impregnat în pereţi, în tencuieli, în ciment şi-n cărămizi. Elita dusă la Canal, conacele alea superbe, de la ţară, transformate în CAP-uri, teroare zi şi noapte, ameninţări, ascultări de telefoane, violat orice corespondenţă, foame, frig, tot tacîmul, ca să pui o naţiune întreagă cu botul pe labe. Pe urmă, după dresaj – umilinţa. Uite reţeta care ne face aşa cum sîntem acum. Sau crezi, cumva, în naivitatea ta, că lucrurile astea se vindecă în 20 de ani? După dresajul ăstora, crezi că putem deveni elveţieni, aşa, peste noapte? Aiurea! Trebuie să treacă o eră de spălare peste noi. Pentru că în urma ăstora rămîn copiii lor. Tot ce-au puit ăştia în atîta amar de vreme. Şi lucrurile se amestecă, şi nu mai ştii care-i albul şi care-i negrul. Pe urmă, apar toţi fiţoşii ăştia cu nuanţele, cu interpretările, c-o fi, c-o păţi, şi uite-aşa, nu mai e nimeni vinovat. Un dezastru, domnule, nimic nu pare să ne mai dea vreo şansă. În fine... Hai să intrăm la o bere. Mai ţii minte cînd era 1 Mai şi se dădeau crenvurştii ăia? Măi, aveau un gust unic. Nu se compara cu nimic. Aşteptam să se facă primăvară, cu gîndul la ei. Şi parcă doar în ziua aia aveau gustul ăla incredibil. Şi muştarul ăla oribil, care era fabulos de bun. Mai ştii?

● Vere, se fac mai mult de 30 de ani de cînd am plecat din ţara aia a noastră blestemată. Am trecut şi pe-aici prin umilinţe crunte, băi. Crunte. Dar ideea e că nu e nici o ruşine să munceşti. Orice. Nu contează. Să munceşti şi să faci bani. Pe care, dup-aia, îi dai tot la ăştia, înapoi. Că aşa merge treaba aici. Îţi dau bănuţu’ printr-o parte şi ţi-l iau, imediat, prin alta. Nici nu te prinzi, nici nu visezi cum ţi-l iau. Odată te trezeşti că nu-l mai ai. Scurt. Ştii cum zic ăştia? Ai plecat de la Nicolae, de la bunăstarea întregului popor? Ia treci mătăluţă la treabă, pentru bunăstarea mea, Gigele, dacă vrei să duci o viaţă cît de cît decentă. Ok, bine, mă. Nu zice chiar aşa. Dar ăsta-i mesajul. Să ştii cine-i stăpînul. Ai vrut libertate, ai libertate. Adică eşti liber să pleci, Gigele, dacă nu-ţi convine. Înţelegi cum vine chestia? Aici munceşti, n-ai douăştrei August şi întîi Mai. Băi... apropo. Mai ţii minte crenvurştii ăia? Îi visam noaptea, vere. Nu mai există aşa gust. Habar n-am din ce-i făceau. Îi visez şi-acum.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.