Cum s-a globalizat Inna

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Inna – cîntăreaţa – este abonată la topurile de vizibilitate media din ţară, dar face figură separată în plutonul de Pepe, Bianca Drăguşanu, Laura Cosoi şi Dan Diaconescu, prin percepţia de brand curat, hituri lansate şi concerte. În alte ţări, cîntăreaţa este o celebritate minoră. La noi, e un exemplu despre felul cum ar trebui construită o carieră în showbiz.

Tabloidele şi show-urile TV mondene din România sînt enervante pentru că au dus la extrem năravul de peste tot al canalelor media de acest tip, de a discuta la nesfîrşit despre viaţa personală a unor starlete – pseudocelebrităţi apărute peste noapte în reality show-uri – sau a unor soţii, copii, soţi şi nepoţi de oameni cu adevărat faimoşi. Obsesia Cancan TV-ului sau a Click!-ului pentru Oane Roman, Cătălini Botezatu şi alte personaje fără o treabă propriu-zisă-n viaţă e, însă, parţial scuzabilă. În România nu există un circuit al valorilor, nici în domenii imanente şi comerciale ca muzica dance. Au trecut vremurile cînd producătorii români lansau 3rei Sud Est, André sau Anna Lesko – printre altele, fiindcă azi se trăieşte binişor, pe aceeaşi piaţă, din vînzări de artişti străini, ca licenţiat al marilor producători globali ca EMI sau Sony Music.

Inna – pe numele din buletin Elena Alexandra Apostoleanu – are, însă, un alt gen de traiectorie. Diva dance şi-a făcut o carieră bunicică în străinătate, din 2008 încoace, cînd a lansat o piesă pe nume „Hot“. Aceasta şi alte melodii – ca „Déjà Vu“, „Club Rocker“ sau „Sun Is Up“ – au fost hituri din Cehia pînă în Republica Moldova şi Turcia, dar şi în pieţe mai pretenţioase, precum Franţa sau Marea Britanie.

Salata de dance şi house pe care o serveşte îndeobşte Inna publicului este, bineînţeles, un produs – în sensul de construct comercial –, care i se datorează, în primul rînd, lui Marcel Botezan, producătorul care a mai colaborat cu nume ca Akcent sau Andra. Ca imagine, Inna este, şi ea, un produs elaborat, dar uşor de citit de către public şi bazat pe ingrediente clare.

Dincolo de muzică – nu sîntem obligaţi să ne placă –, cîntăreaţa înseamnă, în primul rînd, erotism. Pe 500px.com poate fi găsit un pictorial realizat de Edward Aninaru, fotograf din Los Angeles, care a făcut şi clipuri pentru ea. Pozele respective etalează un anumit tip de kitsch decoltat şi, în acelaşi timp, asumat, destinat revistei pentru bărbaţi FHM, cea care a pus-o pe copertă şi la noi, dar şi în Slovacia sau Franţa. Acest gen de imagine artificial-erotică a cîntăreţei are, însă, o componentă interesantă, un fel de irizaţie de hologramă. De ce? Fiindcă se prelungeşte natural şi în acelaşi timp pe conturile de pe reţelele sociale ale cîntăreţei. Aici, Inna este cumva globalizată, dă dovadă de un fel de inevitabilă imprecizie geografică, e în acelaşi timp de peste tot şi de niciunde. Sau, altfel zis, e de-a noastră fără să fie de-a noastră. Şi, bineînţeles, publicul de Web 2.0 nu e numai românesc. Cei 500.000 de abonaţi la @inna_ro – contul ei de Twitter – sînt probabil recordul în materie de conturi deţinute de români, deoarece clasamentele autohtone îl situează în prima poziţie pe Andi Moisescu, cu numai (sic!) 145.000. Pe Facebook, cîntăreaţa are cea mai populară pagină românească, cu 8,45 milioane de fani, de vreo două ori mai mult decît acoperirea totală a reţelei în România. Iar ingredientul principal al prezenţei pe cele două reţele vine dintr-un alt spaţiu social – Instagram. E vorba de aplicaţia foto de mobil, care trimite poze pe celelalte reţele. Şi pe care, mai ales, Inna o foloseşte ea însăşi, adesea cu rezultate amuzante.

Pînă aici, e destul de clar că Inna nu are o imagine de călugăriţă, dar în business-ul ei nici nu ai cum să trăieşti cu aşa ceva. Tabloidele şi emisiunile de cancanuri autohtone caută şi ele, natural, diferite lucruri prin viaţa de zi cu zi a cîntăreţei, dar, adesea, găsesc doar: „Incendiar! Inna într-o ţinută foarte sexy la concertul cutare.“ Adică, într-un fel sau altul, fac trimitere la muzică, fiindcă, spre deosebire de creaţiile premiate ale lui Botezatu sau succesele de politică externă ale Elenei Băsescu, aceasta există.

Desigur, pentru asta e nevoie de muncă propriu-zisă. Biografia Innei conţine, din acest punct de vedere, un detaliu interesant, referitor la cel puţin trei starturi ratate. Cu cîţiva ani înainte de „Hot“, aceasta încerca un duo cu fiica profesorului de canto cu care studiase, dar fără succes. Participa la preselecţiile ASIA, dar nu era aleasă, pentru ca mai apoi să îşi ia numele de scenă de Alessandra. Piesele soft rock cu care încerca să cîştige etapa locală de la Eurovision nu funcţionau nici ele. Printre altele, în lipsa succesului, Inna ajungea, în acei ani, să vîndă papuci în piaţă.

Succesul pe care l-a avut ulterior arată că şi pentru a te impune într-un gen minor, îţi trebuie o cantitate importantă de ambiţie şi putere de muncă. Rebranduită în chip de Inna şi cu un repertoriu de dance, cîntăreaţa a ajuns mai apoi, destul de repede, la notorietate globală.

Desigur, aşa ceva nu are legătură cu gusturile sofisticate. În luna martie a acestui an, Inna a făcut însă o mutare surprinzătoare, colaborînd cu basarabenii de la Carla’s Dream pentru un single – al cărui nume înseamnă ceva nu chiar pentru copii în argoul românilor din Chişinău –, „P.O.H.U.I.“ Nu mai e vorba de dance, ci de rock alternativ, iar cîntăreaţa face bine ce are de făcut, nu doar pe bandă, ci şi într-un clip romantic şi mult mai plin de idei decît standardizatele clipuri dance cu care ajunsese la faimă.

Probabil, Inna nu îşi doreşte să rămînă în istoria muzicii, fiindcă la ceea ce a produs pînă acum, are puţine şanse să realizeze aşa ceva. În bestiarul celor mai vizibile personaje de pe scena noastră publică, ea este, totuşi, o prezenţă reconfortantă şi cu o identitate clară. Şi, pe de altă parte, cîntăreaţa nu are decît 27 de ani şi are tot timpul să ne mai ofere surprize plăcute, ceea ce n-ar supăra pe nimeni.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești