De prin ogradă

Publicat în Dilema Veche nr. 483 din 16-22 mai 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Făinare, păianjenul roşu, mii de afide verzulii şi lunguieţe. Toate s-au năpustit într-un nemilos atac asupra florilor din micul balcon; pripăşisem acolo cîţiva trandafiri pitici, un caprifoi de care eram mîndră de parcă eu l-aş fi făcut, şi alte cîteva petunii şi crăiţe pe care reuşisem să le cresc mlădiţe din seminţele păstrate de anul trecut. „Păi, şi afidele astea sînt parte din natură“ – mi s-a spus, în momentul în care lumea mea verde mi se prăbuşise în cap şi nu puteam decît să privesc descumpănită, cu mîinile atîrnînd grele pe lîngă trup, dezastrul care-mi făcea fărîme încropeala botanică de pe balcon. Mi-a venit să plîng de parcă toată existenţa mea ulterioară ar fi depins de o mînă de crăiţe. De parcă acel caprifoi, cu frunzele stinse de mana albicioasă, ar fi trebuit să ne umple cămările la toamnă şi, iată, acum o să murim de foame şi de sete.

Mă gîndeam că aşa ar trebui să se simtă un biet ţăran cînd vede că urîtele coropişniţe, roiuri de muşiţe, de gîndaci şi viermi îi atacă varza sau cartofii. Că molia tomatelor – al cărei nume latinesc pare o răzbunare în română: tuta absoluta îi zice – face praf roşiile copilite, cu spinarea ruptă.

O să rîdeţi de trimiterea – desigur, caraghioasă – prin care am legat agonia florilor din balcon de dezastrul adevărat din curtea ţăranului. Eu una am pus mîna pe un insecticid şi am fîsîit cu ură toată populaţia colcăitoare care se nărăvise la petunii. Am destrămat scrîşnind din dinţi pînzicile fine ale minusculului păianjen roşu, care învelise molcuţ crengi, frunze, boboci de trandafiri. Am stropit petele albe, fantomatice ale făinării care descompunea lăstarii ondulaţi de Mîna Maicii Domnului. Şi am jurat să nu mă mai intereseze dacă roşiile sau castraveţii luaţi din piaţă sînt organici au ba. Dacă sînt date cu antracol, dithane M45, captadin, trifmine, dacfolin sau rubigan. Aşa cum viruşii umani devin din ce în ce mai încăpăţînaţi, înţeleg că şi cei ai plantelor au cam luat-o razna.

Pare destul de aiurea să pretinzi de la omul ăsta de la ţară să se chinuie – arareori cu succes – să-şi păzească recoltele de miile de prădători îmbuibaţi, doar rotind culturile sau dînd foc la rădăcinile îmbolnăvite. E aproximativ la fel de pervers ca momentul în care o mînă de orăşeni recomandă păstrarea unui sat tradiţional, refuzîndu-le ălora canalizarea. Sau asfaltarea uliţelor.

Şi mi-am mai dat seama că n-am ce să caut cu mila mea orăşenească pe la sat. Acolo unde lumea îşi iubeşte vaca şi porcul şi mielul, dar le taie la fel de firesc aşa cum ţine la ele. Mi-am dat seama că n-o să înţeleg cum o să stea ţăranul o iarnă întreagă după puii de curcă – aşa de sensibili şi aşa de proşti, că odată împiedicaţi şi căzuţi, rămîn şi mor acolo – iar în primăvară-vară o să-i taie, după ce-i binecuvîntează. Falsa pace rurală din capul meu face o dramă din moartea lui Ghiţă şi a lui Vasilică. Din puii de pisică abandonaţi sau înecaţi. Cine Doamne-Dumnezeule să stea să sterilizeze cotoaica slabă, cu ochii migdalaţi şi verzi, cu muşchii lungi care-i joacă sub blana prăfuită, într-un sat în care nici doctor de oameni nu există? Cine să şteargă cu dezinfectant ochii lui Grivei, din care curg oblic, de-a lungul botului, cele două pîraie verzi ale infecţiei? Dacă scapă, scapă. Cotoaica zveltă şi Grivei sînt anexe prin curte. Vaca, mielul, curca sînt grijite căci de carnea şi de laptele lor depinde lumea. Omul îşi mîngîie vaca, îi dă cîteva palme prieteneşti pe crupă, are grijă de ugerul ei şi-i mănîncă viţelul cu bot catifelat. Strînge curcile stupide căzute în cioc pe te miri unde, le face mărişoare şi le ia gîtul pentru o ciorbă bună. N-are cum să fie altfel.

Dincoace, pe la oraş, ai de unde alege. Poţi să nu mănînci nici Ghiţă, nici Vasilică. Poţi să pretinzi roşii organice. Ţi le vinde ţăranul – organice, ieftin, dar să ştii că tot cu rubigan şi captadin din ăla le-a păzit. Cam aşa merg lucrurile. Iar boala boierească a mîncătorilor de carne – cum îi zice... guta – s-a democratizat.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Capitală: femeie închisă în portbagajul unei mașini incendiate. Cum a fost salvată de polițiști și de operatorii 112 VIDEO
Un caz șocant de sechestrare a fost înregistrat luni dimineață în Capitală. O femeie a fost salvată de polițiști din portbagajul unei mașini incendiate.
image
Experiența nefericită trăită de o turistă într-un hotel de 4 stele din Sinaia. „Și un WC public arăta mai bine decât camera”
O româncă s-a plâns de condițiile oferite de un hotel de 4 stele din Sinaia. Femeia susține că a stat într-o cameră care merita cel mult două stele și a postat pe internet fotografii care vin în sprijinul afirmațiilor sale
image
Există legătură între cutremurul din Turcia și cele cinci seisme din România? Ce spun experții
După cutremurul devastator din Turcia, în această dimineață, au avut loc mai multe cutremure și în România. Seismologul Gheorghe Mărmureanu e explicat dacă acestea au legătură.

HIstoria.ro

image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.
image
Apropierea Ungariei revizioniste de Germania nazistă
Propaganda revizionistă maghiară, extrem de activă și de agresivă, a prins în străinătate și pe fondul lipsei de reacție a României.