Mielul şi păstorul lui

Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Nebuna din cartier jpeg

Personajul principal de Paşti este mielul. Sau, mai nou, iedul, însă asta e o chestiune de gust. Chiar încep să mă întreb de ce se face atîta tam-tam de Paşti cu mielul ăsta, de vreme ce, în tot restul anului, oaia – respectiv capra – sînt total ignorate din meniul obişnuit. În privinţa porcului, există măcar o constanţă – îl tăiem de Crăciun, însă nu ne dăm în lături de la el, indiferent de anotimp şi de circumstanţe. Iar bietul pui – care de bine, de rău ne cam alimentează zilnic – este total ostracizat în calendarul nostru festiv, n-are parte de nici o celebrare, de nici o „dezlegare la pui“, de nici o recunoaştere, ba dimpotrivă, se spune că dacă mănînci pui în noaptea de Anul Nou, „o să risipeşti tot anul, ca găina.“

Dar să revenim la miel şi la dezmăţul culinar pe care îl generează doar de Paşti. Hai să zicem că ne e dat să-l consumăm musai trei zile pe an, pentru că „aşa cere tradiţia“, deşi nici prea religioşi nu sîntem, iar la biserică mergem de regulă tot cam o dată pe an, de Înviere. Mielul căruia anul acesta i-a fost dat să ajungă în farfuria mea pe masa de Paşti provine de la nea Titi, din comuna X de pe Valea Prahovei. Este un miel „bio“, „eco“ şi alte atribute moderne care îi certifică starea excelentă de sănătate în momentul sacrificării, gustul, digestia uşoară etc. Mai exact, nu e un miel „de Auchan“ sau „de Carrefour“, are o provenienţă clară – nea Titi de la care cumpără oi şi preotul din comună (are vreo 200 de oi şi ciobani care se duc cu ele la munte), a fost recomandat şi de Bebe, care pune tablă pe case, şi de Fane, mecanicul auto. Mai exact, un miel cu un dosar în regulă şi antamat de pe 15 aprilie. Ar trebui să te consideri norocos pentru că Titi te-a primit în ograda lui şi ţi l-a arătat „pe Marinică“, cu aproximativ o lună înainte de marele festin. „Ia uite ce gras e de-acuma!“ rîde Titi, cu gura lui plină de dinţi de porţelan, după ce a alergat mielul prin curte, l-a prins şi ţi l-a întors pe toate feţele ca să vezi că sigur „va corespunde“ cerinţelor tale. (De fapt, e un singur miel de pripas, pe care îl prezintă în avans viitorului potenţial client, probabil mielul-exponat.) „Păcat că Paştele ăsta pică aşa de tîrziu şi trebe să tai din ei, ce să fac? Doar n-o să vînd oi de Paşti... dacă mai cade vreun Paşti din ăsta de 5 mai, dau faliment!“ Titi a lucrat în Spania şi în Italia, şi ştie el de-acolo cum „se face“ şi agricultura, şi păstoritul. E om de încredere, doar l-au recomandat popa, Bebe şi Fane.

Aşadar, ai bătut palma cu Titi, l-ai mîngîiat pe bietul Marinică – pe care îl vei mînca peste o lună –, îl mîngîi bonus şi pe Grivei, cîinele ciobănesc care tot flendureşte din coadă, bei o stacană de apă rece de la fîntîna din ograda lui Titi, şi ai avut parte – pe gratis – de o experienţă cîmpenească cool.

Peste o lună, în Săptămîna Mare, vii să-ţi iei mielul. Titi nu te mai primeşte în curte, te aşteaptă la colţul uliţei, cu „Marinică“ în punga de plastic înroşită. „Nouă kile opt sute, douăştrei de lei kilu, cum am stabilit!“ Dai banul, iei „produsul“ – cam uşor în pungă–, cîntăreşti acasă şi descoperi că are vreo şapte kile. Marinică al tău, deja berbecuţ, zburdă pe pajiştea lui. Îl suni pe Titi, răspunde greu, că nu e semnal pe dealurile alea. „Cum să aibă, dom’le, şapte kile, că l-am cîntărit cu mîna mea?! Dacă-i p-aşa, veniţi mîine să vă dau restul dă bani, dar data viitoare nu mai fac afaceri cu dumneavoastră!“

Şi uite-aşa, de Paşti nu-ţi mai vine să mănînci miel. Filozofia lui nea Titi o auzi însă oriunde, la orice cîrşmă din satele de pe Valea Prahovei – „Fi-r-aţi ai dreacu’ de bucureşteni! Veniţi voi să ne faceţi legea p-acilea!“

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
La ce distanță față de proprietatea vecină poți planta un copac. Când pot fi puși arborii chiar pe hotar
Copacii și gardurile vii plantate la limita dintre proprietăți stârnesc dispute aprige între vecini, iar de multe ori se ajunge în justiție pentru tranșarea lor.
image
Orașele cu cele mai mari salarii și domeniile cu cele mai multe locuri de muncă
Valorile sunt corelate cu numărul de joburi disponibile în aceste orașe, însă depind și de distribuția candidaților pe niveluri de experiență.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.