"Aşteptînd mila stăpînirii" - cercetarea românească, între indiferenţă şi bunul plac

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

Scriam săptămîna trecută despre cercetare. Vorbeam atunci despre situaţia proiectelor bilaterale, demarate de către România în domeniul cercetării, fără a-i trece prin minte să se şi ţină de promisiune. Şi pentru a nu se dezice, pentru a consolida arbitrariul şi a construi o statuie uriaşă bunului plac, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a lovit din nou. Nu scriu în afara problemei. Şi ca să nu fiu acuzată de ipocrizie, spun deschis că mă aflu pe locul trei în competiţia IDEI – Ştiinţe Umaniste – 2012. Obişnuită cu România, nu pot spune că sînt surprinsă de ceea ce se întîmplă. Aş spune „asta e!“ Mă bucur, cel puţin, că proiectul meu a fost văzut de experţi internaţionali, că a fost considerat foarte bun, demn să primească o finanţare. Ceea ce mi se pare, însă, dezonorant este faptul că nu pot să-mi asum responsabilitatea demarării proiectului. Las la o parte faptul că nici pînă în ziua de astăzi nu ştiu dacă am cîştigat sau nu, chiar dacă echipa mea se află pe locul trei (conform listei afişate în decembrie 2012, deşi calendarul prevedea octombrie 2012). Or, respectînd cerinţele acestui proiect, încurajată de experienţa anului 2011 să fac acest pas – an în care finanţarea proiectelor s-a derulat bine –, am prins în echipă şi trei cercetători internaţionali (doi din Franţa şi unul din Rusia). Din octombrie, nu fac decît să încropesc explicaţii: sîntem, existăm pe un site de la UEFISCDI, da’... Nu cred că mai sînt prea credibilă, din păcate.

Ministerul ne anunţă că va demara, totuşi, din iulie. Sub pretext că proiectele din categoria Resurse Umane au prioritate, adresîndu-se tinerilor. Dincolo de situaţia ridicolă creată, minciuna este cît Ministerul Educaţiei de mare, cu filiale cu tot. Nimeni nu poate propune un proiect în cadrul Programului „Idei“ dacă nu are tineri în echipă, pentru că scopul programului este şi acela de a forma doctoranzii şi postdoctoranzii. Se creează voluntar animozităţii între „tinerii lor“ şi „tinerii noştri“. Şi apoi, ce înseamnă „tinereţea“? Ar fi interesant să ni se propună aşa o explicaţie...

Şi dacă nu sînt bani, cum de se poate lansa o nouă competiţie? Echipa mea se găseşte într-o situaţie absurdă: se află pe un loc eligibil, dar nu ştie încă dacă va fi finanţată; dar locul eligibil nu-i dă dreptul de a se înscrie într-o nouă competiţie; mai este şi subiectul pierdut, pour toujours, pentru că, din moment ce se presupune că ai „cîştigat“, nu te mai poţi înscrie într-o altă competiţie cu acelaşi subiect, chiar dacă el, săracul, n-a ajuns niciodată să se consume. Aşadar, ce facem? Merită să reintrăm într-o altă competiţie, să redactăm, în engleză, un alt proiect, să ţesem reţele de cercetare internaţionale, să insistăm ca parteneri internaţionali să ni se alăture, să ne pierdem timpul completînd tabele birocratice, să trecem printr-o evaluare dură, dar cinstită, a evaluatorilor internaţionali, pentru ca la sfîrşit de drum să se afle bunul plac al unui ministru care să spună: „Lasă-i, bă, p-ăştia, că ai noştri nu intrară.“ Ca atare, facem altă competiţie. Şi fără evaluatori internaţionali, pentru noi şi gaşca noastră.

Or, lipsa de predictibilitate, nesiguranţa – azi avem, mîine tăiem – fără logică, fără explicaţii, că „aşa vrem“, anihilează orice încercare de ieşire pe piaţa internaţională. Cercetarea cu mîna întinsă la mila străinilor s-a cam sfîrşit şi nici măcar nu mai este o soluţie.

În plus, mi se pare de-a dreptul ilar ca oameni ajunşi, din întîmplările sorţii, în fruntea bucatelor, să-şi urască cu atîta înverşunare angajaţii. Există un Minister al Cercetării pentru că există cercetare şi cercetători. Or, domnul ministru ar trebui să găsească soluţii şi nu să se disculpe sau să semene zîzanie, nici să producă fantezii financiare etc.

Cît despre cercetători... Noroc cu ştiinţele exacte, poate şi pentru că sînt oameni mai lucizi, mai raţionali şi au ştiut să iniţieze proteste şi memorii, cerînd ceea ce trebuie cerut: respectarea unor angajamente. Prin ştiinţele umaniste e o inerţie... absolută. Ce-o da Domnul! Mai pun la socoteală şi frica asta de sabie, care duce la capete plecate – cît se poate de multe. Paradoxal, această categorie este cel mai bine reprezentată la nivelul vizibilităţii politice. Degeaba! Educaţia, cercetarea par aşa nişte teme marginale fără prea mare capital politic. Unul n-a scos un cuvînt, măcar din solidaritate, dacă nu pentru a corecta o situaţie ruşinoasă. Şi lor, ca şi celorlalţi, li s-o părea mai avantajos să manipulezi o populaţie needucată, decît una cu simţ civic dezvoltat, o populaţie care se teme endemic de sabie şi ţine capul plecat, acceptînd ce-o da Domnul.

Demnitatea şi respectul sînt noţiuni esenţiale în promovarea cercetării noastre. Este ceea ce pretind de la Ministrul delegat al Cercetării, de la Ministerul Educaţiei Naţionale şi, mai ales, de la Guvernul României.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.