⬆
Societate
Pagina 107
Plouă
Şi ploaia ne îngroapă. Plouă şi ploaia ne înrăieşte. Plouă ca să nu ieşim la grătare şi bere pe terasă. Ne face în sîc ploaia, ne ia zîmbetul, umplerea, udul, aerul. Ploaia, bă, se gîndeşte la viitorul nostru. Dă apă la mîncare şi băutură, bă. O s-avem pîine şi o să avem, bă, ţuică.
Cotlete de iepure à la Varenne
Decupaţi cele două fileuri mari de la trei iepuri şi tăiaţi-le de-a curmezişul, în cîte trei părţi egale, pentru a obţine, cu totul, optsprezece bucăţi. Bateţi-le uşor şi daţi-le o formă de fileuri de pasăre; săraţi-le şi sotaţi-le rapid în unt, cît să se facă doar la suprafaţă. Scurgeţi-le apoi de grăsime şi lăsaţi-le să se răcească.
Confirmarea lui Adrian Sârbu la CME
Acum cîteva zile, Adrian Sârbu a fost confirmat în chip de director general al CME, compania-mamă a PRO TV, pînă pe 31 decembrie 2016. Faptul, care e mai degrabă ştire pentru acţionarii companiei, s-a propagat şi în presa generalistă. De ce?
Negrul din TGV
Ne-am urcat în acelaşi tren, la Bruxelles. Era îmbrăcat într-un veştmînt larg în vreo şase culori, pe cap avea o tichiuţă verde. În vremurile copilăriei mele, să vezi un negru pe stradă era un eveniment, aşa că rămăsesem cu o curiozitate, iar la primele mele ieşiri „în Occident“, mă cam holbam la negri ca la nişte făpturi vrăjitoreşti din lumi paralele.
"Un efect de demonstraţie" - interviu cu Roxana VITAN
"Romanian-American Foundation este condusă de o echipă locală, cu sediul în Bucureşti, şi de un Consiliu de Administraţie internaţional, realizînd investiţii sociale în trei direcţii programatice: antreprenoriatul, educaţia şi dezvoltarea comunitară.
Cu ochii-n 3,14
● Din ciclul „Încercaţi asta acasă“, unul dintre cele mai simpatice articole din ultima vreme l-am citit în Scientific American, învăţînd cum se clonează o varză. E nevoie de o varză, trei prosoape de hîrtie, trei saci de plastic, apă, cuţit şi un marker. Găsiţi procedura pe Internet. (M. C.)
● Zilele trecute a fost lansat, cu surle şi trîmbiţe, imnul staţiunii Mamaia. Am reţinut cîte ceva din refrenul cîntat de Loredana Groza pe scena Casei de Cultură din Constanţa: „Uite luna, uite valu’, / Ui
O istorie a bunicilor
Cercetările istoriografiei franceze s-au diversificat considerabil în ultimii ani. Istoria familiei a fost „mărunţită“ pentru a încorpora bunici, fraţi, surori, unchi, mătuşi, nepoţi, naşi, fini etc. Şi uite-aşa, întreaga reţea de rudenie capătă sinteze proprii.
Acest vesel teritoriu al umilinţei
Deşi criza taie cărări adînci prin miriştile resemnării noastre istorice, la oraşe şi sate se organizează, mai departe, mari sărbători, dezveliri de monumente, zile ale localitaţilor, chermeze şi zaiafeturi. Din neant, apar bănuţi pentru cîte o cruce babană, pentru o cîntare cu Fuego sau pentru recitalul unei trupe rebegite, ieşite de la vulcanizare.
Samuraiul Flămînzilă
Ce mai află copiii din minunata revistă de benzi desenate? Că pe părinţii lui Setilă – devenit Mîrza – îi cheamă Zura şi Seuthes, şi că regatul în care s-a născut era unul plin de aur, dar fără viaţă. Iar ca recompensă pentru interesul acordat revistei, copiilor li se oferă „un portret autorizat“ al „zeului Dragobete“, cu chipul lui Brad Pitt şi cu trupul mutilat de steroizi.
Dragă prietene
Umblînd zilele trecute printr-o cutie plină de fotografii de-a valma, am dat de o vedere – din cele la limita kitsch-ului – cu trei-patru pisoiaşi pufoşi, îngrămădiţi într-un coş legat, desigur, cu o fundă roşie. Vederea era de prin anii ’80.
Arc peste timp
Recent, mi-a căzut în mînă o intitulată Arc peste timp. Un volum colectiv, coordonat de Emanuel Istodor, care cuprinde poveştile absolvenţilor Facultăţii de Exploatare şi Industrializare a Lemnului, promoţia 1957 – cu prilejul împlinirii a 55 de ani de la terminarea facultăţii.
Un sfat: înfloriţi!
M-am dus ieri în piaţă. S-a umplut, bre, de flori. Umpleţi-vă găurile, sacsiile, ghivecele, lingurile, farfuriile de flori. Cătaţi flori şi bucuraţi-vă de ele! Puneţi-le şi-n fund, şi-n inele, şi-n păr. Fiţi înfloriţi. Bucurie simplă, pe bani puţini. E doi lei firu’ de plantă de pus în pămînt. O minune!
Nedrept constituţional
Deplîng, de ceva vreme, gemetele competente ale „analiştilor“ de toate soiurile. Multilateral dezvoltaţi şi multicultural instruiţi, unici, dar ubicui, ei minunează naţiunea cu priceperi enciclopedice şi abilităţi abisale: politologia şi fotbalul, ştiinţa şi religia, sociologia şi showbizul, economia şi starea vremii – sînt doar cîteva exemple de domenii care n-au nici o taină pentru tălmacii noştri.
Jambon înăbuşit à la Pückler-Muskau
Curăţaţi o pulpă de porc şi lăsaţi-o 24-30 de ore într-o baie de lapte, diluat cu un litru de apă. Puneţi apoi jambonul, cu tot cu laptele în care a stat, într-o tavă mare cu capac şi lăsaţi-l să fiarbă 40 de minute. Scoateţi-l, lăsaţi-l să se răcească, îndepărtaţi părţile gălbui, înveliţi-l într-un şervet şi puneţi-l din nou în tavă, cu 6 sticle de vin de Rin şi cu restul de lapte, astfel încît să fie acoperit în întregime.
Întoarcerea acasă
Se spune „think outside the box“. Este adevărat. Fără a înţelege dimensiunile propriului sistem de referinţă – şi nu numai, a te raporta pe tine la el, dar şi pe el la un nivel mai general –, nu ai cum să-ţi înţelegi poziţia, valoarea, potenţialul, nu ai cum să-ţi înţelegi originea, provenienţa, trecutul şi, mai ales, să întrevezi viitorul.
Modelul Chávez
Îmi amintesc perfect cînd am fost în Venezuela. Făceam plajă la piscina Hotelului Hilton din Caracas. Un chelner a venit la mine şi mi-a îngăimat ceva nedesluşit despre un atac cu o bombă în New York. Am fugit în cameră, unde am văzut, la televizor, ştirile de ultimă oră, care se repetau întruna, despre cele două avioane prăbuşite peste World Trade Center.
Moderatorul-cîrpă şi moderatorul-fiară
Multele televiziuni numite „de ştiri“, apărute în ultimii ani, au creat o nouă categorie de oameni care apar la TV. Nu e vorba de detestabilii şi detestaţii analişti, ci de mai discretele personaje desemnate cu numele de „moderatori“.
Surorile Florentina
Noi, Popeştii, sîntem mulţi – şi cu toţii avem prestanţă. Să le luăm, de pildă, pe surorile Popescu de la mine din bloc: Florentina, cea mare, stă la şapte; Cameluşa (formulă de alint impusă de ea însăşi) stă la cinci. Amîndouă pensionare, amîndouă celibatare (a nu se înţelege văduve), fiecare cu apartamentul ei, cu viaţa ei.
Doamna Pagu aleargă
De ce m-am dus la doamna Pagu – Elena Pagu? Aflasem că, la 86 de ani, e dublă campioană la marş şi multiplă campioană europeană. Vîrsta ei e dublă faţă de a mea. Deci, a trăit cam două vieţi de-ale mele. Ei bine, la vîrsta ei, doamna Pagu încă aleargă cinci kilometri, de trei ori pe săptămînă. De unde atîta energie?!
Cu ochii-n 3,14
● Trageţi aer în piept să rostim împreună cel mai lung cuvînt din toate limbile lumii: „Donaudampfschiffahrtselektrizitätenhauptbetriebswerkbauunterbeamtengesellschaft“. 79 de caractere. Fără spaţii. E în germană, fireşte, şi a fost celebrat de către Institutul Goethe în cadrul recentei Zile Internaţionale a Limbii Materne. (M. C.)
● După cum există studii conform cărora simţul de orientare al păsărilor călătoare este grav afectat de schimbările de climă, ele pierzîndu-şi adesea direcţia de zbor
Cum fu la Salonul de carte de la Paris
Şi iată-mă-s ajuns în dragul nostru Paris, într-o seară – taman pe la ora la care, la Salonul cărţii, cîţiva tineri provocau un mic incident la standul românesc, soldat cu cîteva măşti alb-negre pe faţă şi cu pete de vin roşu pe mocheta albă de pe jos.
Mîncărurile de altădată - între "maţ sătul" şi "cur fudul"
Cînd vorbim despre hrana cea de toate zilele a celor mulţi, la început de epocă modernă, trebuie să vedem întotdeauna diferenţele operate la mai multe niveluri: diferenţe sociale, regionale, economice, cronologice.
Ce rămîne frumos într-o lume urîtă
Mi se întîmplă, deseori, să observ minunăţiile peisajului bucureştean, atîtea cîte mai sînt, dar asta doar cînd mă aflu la înălţime: de la balconul etajului al treilea al blocului în care locuiesc, sau privind pe geamurile etajului opt, unde lucrez, ori de pe terasele suspendate ale vreunei cafenele.
Ponoase trupeşti
Găsesc că aceste rînduri se cam împotrivesc la scris. Subiectul poate părea – unora mai sensibili – de-a dreptul nepoliticos a fi abordat în public, aşa cum şi unele funcţiuni scăpate de sub control, ale bietului trup, trebuie, de fapt, graţios trecute cu vederea.
Magazinul din colţul blocului
Stau într-o zonă lipsită de dever comercial. Există, ce-i drept, un magazin nonstop aproape, dar e departe de aşteptările oricărui cetăţean ce se vrea cît de cît respectabil şi aspiră către middle-class. Nonstopul datează, însă, de foarte mult timp (peste zece ani) şi e agreat de locuitorii cu mai mult timp de pierdut din zonă.
În nimeni şi nimic să n-ai încredere
Să te bucuri de bucăţica ta cu o inconştienţă dementă. Oricum mori. Dar măcar nu mori cu fandacsii. În vin se pun. În roşii ai. În brînză se pun. În pîine nu se poate altfel. Orice aliment e contaminat. Ţăranii din Sibiu – bio, eco – sînt mitologiile noastre. Ne-am creat apărări, baricade. Prostii.
Watteau şi promisiunea iubirii
Orice operă există autonom, indiscutabil – dar împlinirea deplină, în cititor sau în privitor, depinde şi de relaţia unică pe care, în mod imprevizibil, excepţional, acesta o stabileşte la un moment dat. Opera se colorează atunci de subiectivitatea sa, care rezonează mai intens sau mai profund decît de obicei.
Sudac à la Balabine
Despicaţi pîntecele unui sudac cît mai mare, pe toată lungimea, şi scoateţi-i dintr-o mişcare şira, cu tot cu oasele care aderă la carnea de pe burtă, fără să-i desprindeţi capul. Preparaţi 600 de grame de umplutură de peşte cu unt de raci.
Cenzură şi branded content
Ce şanse de supravieţuire are jurnalismul relevant, cîinele de pază al democraţiei, acum, cînd modelul său de business este de domeniul trecutului? Două întîmplări petrecute recent în online-ul românesc dau indicaţii bune despre direcţia în care se îndreaptă lucrurile.
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor
De oarecare vreme, un personaj s-a apucat să ciugulească din cadavrul lui Constantin Brâncuşi. A descoperit că activitatea asta îl face cunoscut şi, astfel, şi-a găsit un ţel în viaţă: să militeze pentru aducerea rămăşiţelor pămînteşti ale lui Brâncuşi din cimitirul parizian Montparnasse în cel sătesc din Hobiţa.
Bogdan, şcoala şi jocurile de noroc
Vineri seară – ne-am adunat în familie. Tata citeşte ştirile: un taximetrist a fost înjunghiat de un băiat de 18 ani, elev la un liceu „de elită“ din Botoşani. Spre oroarea mamei, e vorba despre acelaşi liceu la care învaţă şi fratele meu, şi pe care l-am absolvit şi eu.
Cu ochii-n 3,14
● Mă urc într-un taxi cu un şofer cu care nu mai mersesem de ceva timp. Îmi spune, aşa, deodată, pe un ton informal: „Am multe să vă povestesc, de cînd nu ne-am văzut în ultimul timp. De două ori am avut moarte clinică. Ştiţi, m-am văzut deasupra propriului trup…“ Constat că pînă şi conversaţiile casual cu serviciile nu mai sînt ce-au fost odată. (I. P.)
● Din ciclul „Aforişti din toată lumea, uniţi-vă şi lăsaţi-ne în pace“. Paulo Coelho: „Aş vrea ca moartea să mă găsească un om viu.“ Te pomeneş
Rasismul "modern", meciul şi demografia
La ora la care scriu, echipele de fotbal ale Ungariei şi României se pregătesc pentru un meci care pare condamnat la oarecare tensiuni. Nu fotbalul e de vină – ci istoria noastră comună, contondentă pe alocuri. Din păcate, un meci cu Ungaria nu e niciodată un meci ca oricare altul – nici pentru noi, nici pentru ei.
Spaimele alimentare
De ceva vreme, panica alimentară a pus stăpînire pe România. Aproape orice a devenit contestat: laptele e plin de toxine, curcanul de antibiotice, roşia de nu ştiu ce, carnea de vită e carne de cal etc. Acum, eu nu-mi imaginez că aceste lucruri n-ar fi existat şi pînă zilele astea.
Iniţiative remarcabile
Iniţiativa GDS-ului – aceea de a încerca să găsească soluţii pentru stoparea ilegalităţilor din sistemul de învăţămînt – este una extrem de curajoasă, dar şi una mare consumatoare de timp şi răbdare: dialogul intelectualilor îngrijoraţi de dezordinea din învăţămînt, cu Ministerul Educaţiei, pare a fi unul fără sfîrşit şi fără efect.
Mîncatul în public
Stă cu palmele în poală, iar palmele i-au transpirat îngrozitor. Le şterge discret de şervetul aşezat pe genunchi. Toată lumea de la masă a comandat spaghete, pentru că acel loc e renumit pentru pastele excepţionale. Un coşmar pe care-l visase de multe ori era pe cale să devină realitate.
Un roman despre exil
Irina Pavlovici locuieşte, de mult timp, la Paris. Din anii ’90, de la început. A plecat să facă un master acolo – după Facultatea de Matematică de aici – şi nu s-a mai întors. Masterul a fost în Finanţe Internaţionale, şi Irina lucrează, de mult, într-o multi-naţională.
Sămînţa în lumea asta e pervertită
De mergi prin pieţele de ţărani, cît vezi cu ochii, găseşti produse naturale. Toate însă – trecînd de entuziasm, prostie şi aroganţă corporatistă – sînt produse contaminate. Cu ce credeţi că-şi face ţăranul spanacul mare-n tufiş ori creşte-n ceafă porcul? Cu chimicale.
Flirtul criticilor cu neantul - The Tree of Life
Pe LiterNet.ro găsim o colecţie de cronici despre filmul american The Tree of Life (2011), regizat de Terrence Malick, cîştigător al Palme d’Or în acelaşi an. Opiniile sînt, în general, negative. Dar tocmai pentru că vizează un film atît de ambiţios ele au valoarea de indicatori ai unei stări de spirit ce pare dominantă în mediile intelectuale româneşti şi europene.
Barszcz – borşul polonez de bal
Puneţi într-o oală de pămînt suficient de mare un rasol de viţel, o bucată zdravănă de piept de vită, o raţă, un pui, 200 de grame de slănină afumată şi opărită, 10 chipolata (cîrnaţi subţiri de porc, cu cimbru, salvie şi nucşoară), 2 morcovi, 2 cepe, 2 praji, cîteva rădăcini de pătrunjel şi cuişoare.
Numele Papei şi politica lumii
Alegerea cardinalului argentinian Jorge Mario Bergoglio ca Papă, pe 13 martie, i-a surprins doar pe cei care se aşteptau la o alegere nesurprinzătoare, ca să spunem aşa, iar aceştia erau foarte puţini: noul Papă avea şanse mici să vină din Europa, chiar dacă Francisc I e primul Pontif născut în afara Europei, în ultimii 1300 de ani.
Regele Mihai, sovieticii şi anglo-americanii - in vara anului 1947
Recent, informaţii publicate în presa britanică – preluate şi de media românească – fac referire la contextul abdicării Regelui Mihai. Cum episodul este departe de a fi complet lămurit de istorici, iar opiniile referitoare la actul renunţării la tron sînt încă vii în spaţiul public, redăm mai jos fragmente dintr-un raport diplomatic transmis Foreign Office-ului de către ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Adrian Holman.
Be a local - despre cum turiştii se amestecă cu băştinaşii
Am aflat, nu mai devreme de anul trecut, de conceptul turistic „be a local“, o chestie care sună foarte bine. Eu îmi imaginam că asta înseamnă să mergi pînă în Indonezia cu o agenţie de turism, iar acolo, în timpul unei vizite ghidate prin junglă, să fii răpit de nişte gherile, dus într-o tabără şi ţinut prizonier pentru revendicări sau bani.
Cu ochii-n 3,14
Miercuri, 13 martie, seara, un bărbat vorbind tare la telefon pe stradă (probabil cu soţia): „Ştii că Habemus Papam? (…) Habemus Papam, mă! Papa avem. (…) Ei, avem şi sarmale, şi mucenici de la mamaie, dar eu vorbeam de Papa de la Roma, măi fato“. (A. M.)
Un magnet de frigider poate rezolva multe: nu e bun doar să-ţi aducă aminte de locurile pe unde ai călătorit, ci te şi ajută să alungi spiritele rele, să ai noroc şi să fii iubit. Cel puţin asta mi s-a zis că face unul cu chipul unui şaman,
„Mama răniţilor“ – ce titlu de onoare!
Era tot într-o primăvară, acum 136 de ani – în 1877. La sfîrşitul lui martie, cîteva detaşamente turceşti au trecut Dunărea, atacînd (mai bine zis, jefuind) orăşelul Bechet şi alte cîteva localităţi din sudul României.
Dileme de altădată: divorţul – un eşec al iubirii?
Divorţul a preocupat întotdeauna cuplul, mai ales că accesul la această soluţie n-a fost îngrădit, teoretic, de legi şi canoane, aşa cum se întîmplă la alte confesiuni.
Un altfel de „3,14“ prin învăţămîntul românesc
Într-o şcoală din Bucureştiul preocupat mai mult de locul clasei pregătitoare în organizarea învăţămîntului, decît de o reformă substanţială a lui, o profesoară de limbă română predă nuvela „Popa Tanda“ de Ioan Slavici. Predă şi diferenţa dintre schiţă şi nuvelă.
(Mai sînt şi) oameni buni
În ultimul timp, tindem, cu toţii, să ne plîngem că nu prea mai există oameni buni. Cumsecade. Altruişti. Normali. Care să nu urmărească ceva atunci cînd ne ajută, chiar simbolic.
Spelunci, bodegi, cîrciumi, bombe
Grataragiul e grizat. Învîrte micii pe un grătar mic, cam cît o cutie de televizor de 80. Totul se sprijină pe un cadru de metal ruginit, cu marginile late, şi pe nişte picioare subţiri, stabilizate contra balansului cu o cutie de bere smotocită prinsă dedesubt. Micii – bondoci, rumeni – zemuiesc a sfîrîială.
A dat spanacul! E fragedă urzica!
E verde piaţa! În serele patriei au înverzit ceapa, usturoiul, ridichea, spanacul. Prin păduri, urzica! Ce tulburător joc al ochiului, după luni de pustiu. Poţi culege, din natură, carnea săracului.