Copiii şi televizorul
Consiliul Naţional al Audiovizualului organizează, în ultimul timp, mese rotunde pe teme legate de audiovizual. În mod normal, astfel de seminarii sînt, precum ştim, inutile – oamenii se întîlnesc să vorbească, bifează un „eveniment“, apoi pleacă liniştiţi acasă, iar problemele dezbătute rămîn neschimbate. În cazul CNA însă, astfel de dezbateri pot fi benefice, deoarece, cu ajutorul lor, unii membri care nu prea au habar de ceea ce înseamnă presa sau audiovizualul au şansa să afle.
Ultima masă rotundă organizată de Consiliul Naţional al Audiovizualului a avut titlul „Nu vă uitaţi copiii la TV – Vezi ce vede copilul tău“. După cum era de aşteptat, s-au vorbit vorbe: „Conform numeroaselor studii consacrate efectelor televiziunii asupra comportamentelor violente, între 25 şi 30% dintre violenţele comise în fiecare an ar fi cauzate de imaginile văzute la televizor.“ (Alexandru Jucan, membru CNA); „Eu cred că mass-media reprezintă unul dintre cele mai importante canale de comunicare pentru copii.“ (Remus Pricopie, Ministrul Educaţiei); „Rolul CNA nu este de a educa părinţii; cred, mai degrabă, că rolul CNA este de a proteja copiii de televizor. CNA trebuie să acţioneze ca şi cînd acei copii ar fi singuri pe lume. Agresivitatea cred că este o problemă, agresivitatea în limbaj, în comportament, la orice emisiune, la orice oră, nu doar la desene animate.“ (Narcisa Iorga, membru CNA) etc. Singura care a venit cu un discurs consistent şi bazat pe date concrete, nu „conform numeroaselor studii“, a fost Nadia Tătaru, de la Radioul pentru copii Itsy-Bitsy. În prezentarea sa, a citat cifre furnizate de GfK şi Kantar Media, care arătau ce televiziuni şi emisiuni urmăresc cei mici. Potrivit acestor cifre, programele TV cu cea mai mare audienţă astăzi, în rîndul copiilor sub 10 ani din mediul urban, sînt: Românii au talent, Pariu cu viaţa, Las Fierbinţi, Master Chef, fotbal – Europa League, şi Dansez pentru tine. Tot Nadia Tătaru a mai spus: „Televizorul a ajuns cea mai ieftină bonă. Cele mai nocive sînt programele pentru bebeluşi, programele pentru 0-3 ani îi retardează mintal. Copiii noştri nu se uită doar la programe pentru copii. Televiziunile pentru preşcolari şi şcolari mici sînt foarte nocive pentru dezvoltarea creierului, dezvoltarea emoţională a copilului, cresc violenţa şi agresivitatea şi scad atenţia şi concentrarea.“
Într-adevăr, posturile pentru bebeluşi (de tipul Duck TV) nu fac decît să-i hipnotizeze pe cei mici cu desene retardate, şi astfel le prejudiciază dezvoltarea. Dar nu numai cu aceste canale este problema. Nu mai puţin nocive sînt filmele cu adolescenţi şi copii, de la Disney Channel – chiar dacă sînt pline de dialoguri şi nu au violenţă. Ştiu destui copii de 3-4 ani care stau ţintuiţi în faţa televizorului cînd se difuzează astfel de soap operas pentru cei mici, chiar dacă au mai văzut de nu ştiu cîte ori episodul cu pricina. Iar rezultatul este că ajung să vorbească şi să se comporte ca în scenele idioate şi cu rîsete din off ale acestor seriale. Fantoşele hollywoodiene spălate pe creier le sînt oferite drept model, iar micii telespectatori cred că trebuie să imite acele personaje pentru a fi interesanţi şi aplaudaţi de toată lumea. Pe de altă parte, şi cu violenţa desenelor animate e o întreagă discuţie... Dacă judeci contabil, Tom şi Jerry, de exemplu, e o serie foarte violentă – la fiecare cîteva secunde, un personaj îl loveşte pe celălalt. Numai că scenele în care Tom îl face afiş pe Jerry, lovindu-l cu tigaia, nu reprezintă în sine violenţă – aşa cum nici farfuria de frişcă aruncată în faţă de Stan şi Bran sau de clovnii de la circ nu e aşa ceva. Nu ştiu cărui copil îi va trece prin cap să lovească pe altcineva cu tigaia, ca în Tom şi Jerry, dar cu siguranţă vor fi destui care-i vor lua ca model pe juraţii bădărani de la Master Chef sau pe beţivii din Las Fiebinţi.
