Regele Mihai, sovieticii şi anglo-americanii - in vara anului 1947

Constantin ARDELEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Regele Mihai, sovieticii şi anglo americanii   in vara anului 1947 jpeg

Recent, informaţii publicate în presa britanică – preluate şi de media românească – fac referire la contextul abdicării Regelui Mihai (The Guardian, 5 martie 2013). Cum episodul este departe de a fi complet lămurit de istorici, iar opiniile referitoare la actul renunţării la tron sînt încă vii în spaţiul public, redăm mai jos fragmente dintr-un raport diplomatic transmis Foreign Office-ului de către ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Adrian Holman. Extrem de interesantul document detaliază relaţiile suveranului cu Guvernul comunist şi liderii trupelor sovietice staţionate în România. Raportul a fost trimis de Holman la finalul unui dineu organizat la Sinaia, pe 5 august 1947 (The National Archives of the United Kingdom, Foreign Office, FO 496/1 – Correspondence respecting Romania, part 1, 1947, pp. 61–64).

„Majestatea Sa şRegina Mamăţ mi-a spus că regretă că nu ne mai văzuse, pe mine şi pe soţia mea, dar presiunea rusească nu le permitea să îndrăznească aşa ceva. Orice contact cu noi stîrnea imediat o mare suspiciune şi, nu cu mult timp în urmă, însuşi primul ministru a remarcat faţă de Rege, în mod grosolan, că stătea la castelul de la Săvîrşin doar pentru a purta conversaţii secrete cu prietenii lui britanici şi americani.“ Mai apoi, Regina Elena a explicat că reuşise să organizeze respectiva întîlnire cu Holman doar după ce, cu cîteva zile înainte, oferise un dineu similar pentru oficialii sovietici, prim-ministru şi alte personalităţi ale zilei. „Generalul Susaikov şreprezentantul Rusiei în Comisia Aliată de Controlţ s-a purtat nepoliticos cu Regele şi a strîmbat din nas oricînd conversaţia a ajuns la ceva britanic sau american. Cînd i-a fost prezentat unul dintre palate, după prînz, generalul Susaikov a făcut o remarcă foarte insultătoare la adresa armatei române, în timp ce privea o poză militară. A tras din perete o sabie chinezească veche şi, cu forţa unui fierar, a rupt-o fără vreun fel de scuză. În timpul prînzului, unul dintre interpreţi a scuipat în continuu. Ofer toate aceste detalii, poate nesemnificative, pentru a vă face o idee despre relaţiile actuale dintre palat şi ruşi, şi atitudinea arogantă şi brutală a acestora în privinţa Regelui.“

Mai tîrziu – continuă Holman – Regina „mi-a mărturisit teama că Regele va fi asasinat. Am încercat s-o calmez în această privinţă, spunînd că, fireşte, asasinarea nu putea fi complet exclusă, dar că în această ţară, unde asasinatul este neplăcut caracterului românesc, îmi părea cel mai puţin probabil plan, dacă liderii comunişti decideau să scape de monarhie. Erau atîtea alternative politice mai facile.“ „Urma o perioadă periculoasă pentru Rege, iar sarcina lui era, cu siguranţă, de neinvidiat; dacă, aşa cum putea fi cazul, presat de prieteni şi de anturaj să părăsească ţara, făcea acest lucru de frică sau în disperare de cauză, totul era terminat; comuniştii îşi îndeplineau obiectivul fără luptă şi el însuşi ar fi dispreţuit la fel de mult de prieteni şi de duşmani. Îmi era greu să vorbesc astfel, dar, în acele circumstanţe, nu vedeam alternativa. Intimidarea era principala armă a Guvernului român şi a mentorilor sovietici, căci producea panică. Eram de părere că, în principiu, Regele trebuia să facă o regulă din a cere ca orice solicitare sovietică să-i fie făcută în scris şi semnată fie de ambasadorul sovietic, fie de generalul Susaikov, dacă doreau să aibă validitate la Rege. Majestăţile lor mi-au ascultat remarcile şi nu s-au împotrivit, deşi Regina a remarcat că Regele era foarte tînăr şi că juca o mînă moartă, fără consilieri puternici şi eficienţi, sau fără cunoaşterea detaliată a complicatelor chestiuni în discuţie. Poziţia lui era extrem de dificilă. Din această discuţie am căpătat impresia puternică că Regele nu avea acum nici un fel de intenţie să-şi părăsească funcţia, decît dacă este izgonit prin forţă.“

Impresia lui Holman era că, la Sinaia, „atmosfera este într-adevăr una de neîncredere, teamă şi confuzie. Fiecare raport este exagerat; uneori, teama ajunge la panică şi confuzie, la fel de mult mentală şi fizică, ce par datorate stării de dezinformare în care palatul este ţinut în mod intenţionat, şi a ineficienţei şi incompetenţei generale a personalului. Spioni şi sabotaj au devenit cuvinte obişnuite pentru tot ceea ce nu are o explicaţie clară. Fără exagerare, am simţit că între Sinaia şi Bucureşti este o Cortină de Fier mult mai mare decît cea care separă România de restul lumii. De mult timp, trimiteam Regelui şi Reginei-Mamă ziare britanice, însă, acum cîteva săptămîni, am aflat întîmplător că Regina-Mamă nu primea nimic. Să fie din cauza ineficienţei palatului sau a sabotajului faptul că ziarele nu ajungeau niciodată la destinaţie? Nu ştiu, dar acum maşinăria palatului a fost puternic zguduită, şi ziarele ajung regulat.“

„Ştiam că viaţa la palat era tristă şi încordată, dar pînă la această vizită n-am înţeles întreaga situaţie. Din acest motiv, am încercat să vă ofer o imagine cît mai clară. Am o mare admiraţie pentru felul în care Regele şi mama lui reuşesc să continue în aceste condiţii dificile, dar, din nefericire, nu se pot face decît puţine lucruri pentru a le îmbunătăţi soarta pînă cînd întreaga situaţie politică nu se va schimbă în bine.“

Constantin Ardeleanu este conf. univ. la Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie a Universitaţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi. Cel mai recent volum publicat: Gurile Dunării – o problemă europeană. Comerţ şi navigaţie la Dunărea de Jos în surse contemporane (1829-1853).

Arhiva foto: Iosif Berman

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.