„Mama răniţilor“ – ce titlu de onoare!

Publicat în Dilema Veche nr. 474 din 14-20 martie 2013
Am întîlnit germani fericiţi (dar nu ştiu dacă toţi erau nemţi!) jpeg

Era tot într-o primăvară, acum 136 de ani – în 1877. La sfîrşitul lui martie, cîteva detaşamente turceşti au trecut Dunărea, atacînd (mai bine zis, jefuind) orăşelul Bechet şi alte cîteva localităţi din sudul României. Găsind în aceasta un valid pretext, Bucureştiul a decretat mobilizarea generală – care avea să aducă sub arme vreo 100.000 de soldaţi, echipaţi prin grija statului şi prin subscripţiile publice pe care entuziasta societate românească, sub emoţie, le-a făcut posibile.

Pe 16 aprilie, România şi Rusia încheiau o convenţie militară, în urma căreia trupele ruseşti puteau traversa teritoriul românesc în drum spre Balcani. Pe 10 aprilie, relaţiile diplomatice dintre România şi Imperiul Otoman fuseseră rupte, iar tributul către Poartă din acel an a fost trecut în conturile Ministerului de Război, pentru a servi dotării armatei. Într-o sesiune extraordinară a Adunării Deputaţilor, pe 9 Mai era proclamată independenţa de stat a României, iar a doua zi – de ziua Dinastiei – au avut loc festivităţile Zilei Independenţei. 

Armata noastră a fost dispusă la Dunăre şi primele planuri nu prevedeau intervenţia soldaţilor români dincolo de fluviu, ci numai apărarea graniţei ţării – cu atît mai mult cu cît, imediat ce trupele ruseşti s-au apropiat de Dunăre, turcii au început să bombardeze oraşele malului stîng, de la Calafat spre Călăraşi şi Brăila. În ultimele zile ale lunii mai, domnitorul Carol I şi ţarul rus Alexandru al II-lea au avut o întîlnire la Ploieşti – ocazie cu care partea rusă n-a solicitat ajutorul armatei române dincolo de Dunăre, deşi rezistenţa turcilor, acolo, se dovedise peste aşteptări. 

Şi a început, astfel, unul dintre cele mai glorioase momente din istoria armatei române. La sfîrşitul lunii iulie, după două atacuri ruseşti, eşuate, asupra redutelor Plevnei, marele duce Nicolae (comandantul armatei ţariste în zonă) i-a telegrafiat domnitorului Carol I: „Turcii (...) ne dovedesc. Rog faceţi fuziune (...), dacă este posibil, treceţi Dunărea.“ Cunoscînd bine metehnele Rusiei – ca orice imperiu în expansiune, îndatoritoare atunci cînd avea nevoie de un aliat şi cinică după ce îşi atingea scopurile –, Guvernul României a cerut condiţii precise de colaborare. Rusia se obliga să respecte integritatea României (ceea ce, ulterior, n-a făcut), iar pe frontul războiului (în nordul Bulgariei de azi), trupele române vor alcătui Armata de Vest; la comanda acesteia, Bucureştiul n-a acceptat un general rus; comandantul a fost însuşi domnitorul Carol I, care-şi juca, astfel, marea carte a vieţii: miza era nu numai independenţa României, ci şi supravieţuirea incipientei dinastii. În fruntea unui solid corp de armată (35.000 de soldaţi, cu peste 100 de tunuri) şi sub tricolor, prinţul Carol I venea pe linia frontului din faţa Plevnei, în calitate de comandant suprem al trupelor româno-ruse. 

Deloc paradoxal, în Europa vremii, armata română – a cărei instituţionalizare modernă era foarte recentă – a fost privită iniţial cu neîncredere. Statul major rus avea dubii că un astfel de aliat va fi de folos; comandanţii armatei turce erau convinşi că românii vor fi veriga slabă în alianţa creştină opusă lor; iar mediile diplomatice occidentale (şi mai ales britanice – Marea Britanie susţinînd în acel moment Turcia) acreditau ideea că prima care va ceda va fi tînăra şi în grabă mobilizata armată a lui Carol I. 

Dar evoluţia de pe front a surprins. Cu entuziasmul de care un tînăr popor latin poate da dovadă în ceasurile sale bune, armata română a spart sistemul de apărare al Plevnei, în ultimele zile ale lui august, şi a cucerit reduta Griviţa 1. În spatele frontului, soţia domnitorului, Elisabeta – probabil cea mai cultă Primă Doamnă a ţării pe care românii au avut-o în toată istoria lor – organiza spitale de campanie şi participa nemijlocit la actele sanitare, invitîndu-şi toate doamnele de la Curte să facă la fel. Această implicare i-a adus Elisabetei supranumele de „mama răniţilor“. (Foarte mulţi români de azi confundă războaiele şi... reginele, şi cred că „mama răniţilor“ din folclorul popular ar fi regina Maria, care s-a comportat la fel pe frontul Primului Război Mondial. În realitate, originala „mamă...“ este regina Elisabeta, cu 40 de ani mai devreme.) 

După cîteva atacuri în cascadă asupra unora dintre cele mai dificile puncte fortificate turceşti, în cursul toamnei, cetatea-cazemată Rahova a căzut în noiembrie, în faţa unui corp român de armată. La începutul lui decembrie 1877, cetatea Plevna capitula şi ea – iar generalul turc Osman Paşa îşi preda sabia. De faţă erau mai mulţi ofiţeri, dar şi mai mulţi soldaţi români şi ruşi – băieţi de la ţară, născuţi între coarnele plugului, sub ai căror ochi nu foarte ştiutori se schimba ceva din geopolitica Europei de-atunci. 

Adrian CIOROIANU  este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.   

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.