Flirtul criticilor cu neantul - The Tree of Life

Alin VARA
Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Flirtul criticilor cu neantul   The Tree of Life jpeg

Pe LiterNet.ro găsim o colecţie de cronici despre filmul american The Tree of Life (2011), regizat de Terrence Malick, cîştigător al Palme d’Or în acelaşi an. Opiniile sînt, în general, negative. Dar tocmai pentru că vizează un film atît de ambiţios – şi unul care a provocat vii comentarii nu doar printre criticii de film, dar şi printre filozofi şi teologi – ele au valoarea de indicatori ai unei stări de spirit ce pare dominantă în mediile intelectuale româneşti şi europene. Cred că merită să ne oprim o clipă asupra tipologiei acestor reacţii.

Aparent, e vorba, în mare parte, de legitime judecăţi estetice. Se vorbeşte de o „viziune cu reale şanse de şlagăr“, „lipsă de ingeniozitate“, „creativitate scăzută, imagini din natură luate de la Discovery Channel“, „cosmetice vizuale produse în masă“, „clişeu şi kitsch“, „film lung şi greu“, „film plicticos“. Cum bine ştim, gusturile nu se discută – unora le-a plăcut filmul, altora nu, prestigiul criticii (exclusiv) estetice în cultura română este de neatins, iar discuţia se poate încheia aici, cu regretul victoriei stilului simplist american în spaţiul fin, stilat, al filmului european.

Dar o analiză mai atentă relevă ceva mai mult, un laitmotiv trădînd o atitudine ce se maschează într-o inocentă critică estetică, dar care se bazează, de fapt, pe o clară opţiune etică şi metafizică. Gabriela Filippi, de pildă, observă că Malick a dezvoltat nişte „mecanisme de intimidare“ a spectatorului, pentru a-i sugera viziunea sa „simpatică“ despre lume, ideea că viaţa este „plăcută şi grandioasă“. Dacă viaţa ar fi fost neplăcută, ar fi observat aceste mecanisme de intimidare? – aş întreba, dar voi reveni mai jos. Andrei Gorzo, cu obişnuita atitudine a criticului care le-a văzut pe toate, plictisit de aceleaşi procedee cinematografice, expune în cîteva rînduri lipsa de talent şi clişeele în care se zbate Malick: natura – pentru regizorul american – e „egoistă şi aşa mai departe“ (şi pare că toate dezbaterile de teologie naturală sînt deja cunoscute de Gorzo), iar filmul e aşezat „în format de pastorală americană, suburbia înflorind în Pax Eisenhoweriana“; la final, ni se aminteşte că viziunea regizorală şi mijloacele alese nu depăşesc acele filme studenţeşti despre „nefericirea nedramatizată a omului-modern-care-a-căzut-din-rai“ (un procedeu stilistic asemănător întîlnim şi în cronica filmului Shame: „mai mult decît un hollow man reprezentativ pentru vremurile-lipsite-de-Dumnezeu-în-care-trăim“, temă care ar oferi muniţie „editorialiştilor reacţionari“). Florin Neagu e mult mai explicit în supărarea sa: Malick a stricat tot, încercînd să dea o turnură teologică unei poveşti familiale ce ar fi avut – pare să ştie Neagu – alt înţeles. Lucian Maier demască încercarea filmului de a impune un anumit discurs, o singură opinie dintre multe altele posibile. Stupefiant, el afirmă că filmul nu depăşeşte în conţinut „istoriile de profil de pe Viasat Nature sau de pe Discovery World“, fără să observe că nu e nici urmă de viziune creştină pe aceste posturi, fără a face distincţia elementară dintre divinizarea new age, siropoasă, a naturii şi doctrina creştină despre Creaţie şi Dumnezeul infinit transcendent. Mai mult, Lucian Maier ar fi vrut un film incisiv la adresa marilor religii, iar tot ce a găsit, în schimb, a fost un fel de „predică a Bisericii“. În sfîrşit, crede el, ceea ce vrea să spună regizorul american – că micul conţine marele, că există o corespondenţă intimă, analogică, între un microcosmos sau o microistorie şi macrocosmos – este fals, iar încercarea unui regizor de a sugera acest lucru produce clişeul şi kitsch-ul. Iulia Blaga – altă persoană care a văzut multe filme şi s-a săturat de întrebările perene asupra sensului vieţii – observă interogaţii filozofice „găunoase“ într-un film lung, greu, repetitiv, marcat de voci din off – pe care, într-un clip, le imită parodic: „Oh, God, de ce e atîta rău...“

Cu alte cuvinte, recepţia filmului The Tree of Life este departe de a fi mărginită la un fundament estetic. Ce au în comun aceste mărturii este răceala sau ostilitatea cu care e primită viziunea teologică a lui Terrence Malick. Însă nici acest fapt, nici judecăţile estetice nu constituie problema, ci pretenţia neutralităţii, a unui punct de vedere cu adevărat „liber“, obiectiv, ce ar putea întemeia o critică dincolo de angajamente ideologice sau teologice. Tipică modernităţii tîrzii este superstiţia că există zone ale cunoaşterii sau ale exprimării artistice cu adevărat libere de prejudecăţi, metanaraţiuni, opinii religioase retrograde. În ştiinţă există pozitivismul şi cultul observaţiei empirice. În politică este mitul liberal al agorei, în care ne putem întîlni cu toţii după ce lăsăm la o parte „diferenţele care ne despart“. Iar în cultură există mitul „autonomiei esteticului“, credinţa (da, credinţa) că trebuie să căutăm într-o creaţie culturală doar valoarea estetică, ignorînd mesajul profund al acesteia.

Dar această idee a mers mult mai departe. Constant, întîlneşti critici care fie denunţă explicit un angajament religios/moral – reproşîndu-i autorului că a fost prea blînd faţă de respectiva doctrină (de regulă, e vorba de cea creştină sau de o critică a derivelor morale contemporane) sau că nu a fost obiectiv şi a încercat să impună cititorului / spectatorului o anumită idee – fie, mimînd plictiseala şi suprasaturaţia, resping opera pentru că nu a fost suficient de „subtilă“. În acest ultim caz, aparenţa unei judecăţi estetice este uneori îndepărtată chiar de autorul criticii, iar ceea ce părea o nevinovată evaluare a „calităţilor artistice“ se dezvăluie ca masca unui visceral angajament ideologic. Într-un dialog cu Alexandru Budac din aprilie 2008, Alex. Leo Şerban, după un schimb iniţial de amabilităţi şi o serie de elogii la adresa filmului 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, după ce atrage atenţia că acesta nu a fost un film despre avort şi că trebuie să observăm măiestria, dincolo de „agende“, a realizării cinematografice a lui Mungiu, se declară, totuşi, „categoric pro avort“. Începînd o argumentaţie înfiorătoare despre noţiunea de Existenţă, superioară celei de Viaţă – „Moartea unui copil este mai puţin tristă decît moartea unui adult. (...) Pentru că ceea ce acel copil nu va fi trăit (Existenţa) este ceea ce va fi îmbrăcat toată viaţa celorlalţi – o întreagă viaţă făcută din gesturi şi sentimente împărtăşite cu cei din jur, amintiri comune, timp colectiv. Este un «timp cultural» trăit împreună cu ceilalţi; timpul unui copil care moare nu are aceeaşi densitate afectivă.“ – Leo Şerban găseşte apoi că secvenţa în care e arătat, secunde bune, un fetus mort este un gest prin care Mungiu „forţează şi manipulează“.

Acesta este un exemplu al unei critici estetice ce reuşeşte cu greu să mascheze opţiunea ideologică a autorului. În opinia mea, primul lucru ce trebuie indicat ca fiind comun acestor opinii este că toate pleacă de la o credinţă, şi nu de la o pretinsă obiectivitate: toţi aceşti autori (şi, de fapt, toţi oameni ai acestui Pămînt) au un profund angajament moral, o viziune metafizico-teologică, şi nu sînt doar umili slujitori ai „autonomiei esteticului“. Al doilea este că această viziune – în măsura în care se maschează într-o nevinovată chestiune de gust artistic – se caracterizează printr-o ontologie nihilistă, o fragmentare a cunoaşterii şi, uneori, pretenţia totalitară de a impune un singur punct de vedere.

Astfel, vechea noţiune a Fiinţei ce ar conţine în sine atributele transcendentale ale Unităţii, Adevărului, Binelui şi Frumosului – fiecare dintre acestea echivalînd cu celelalte, deci, Frumosul neputînd fi ontologic disociat de Bine şi Adevăr – este, evident, distrusă. Mai simplu spus, pentru premoderni (şi creştinii din toate timpurile), toată fiinţa este una, bună, adevărată, frumoasă pentru că are ca fundament pe Cel care este sursa infinită a oricăror calităţi – Cel care este El însuşi infinit de frumos. Creaţia artistică – expresia conştiinţei de sine şi a libertăţii omului – este cu adevărat liberă în măsura în care pleacă de la premisa că Fiinţa este una – adevărată, bună, deci frumoasă – şi că sarcina omului este să aducă încă o variaţiune în această simfonie infinită, încercînd să imite, să dea încă o turnură analogiilor nesfîrşite din creaţie şi dintre creaţie şi Creator.

Semnificativ este că, pe măsură ce modernitatea filozofică aduce o treptată golire de sens şi finalitate a lumii vizibile – aceasta devenind acum doar cîmpul interacţiunilor mecanice şi al elanului uman transformist nelimitat –, se schimbă fundamental şi noţiunile de frumuseţe şi creaţie artistică. Dacă prima devine treptat o noţiune tot mai desuetă, lipsită de un corespondent obiectiv (ce să fie frumos într-o lume dezvrăjită?), înlocuită cu un concept al „sublimului“ ce ar corespunde unui permanent (şi cvasignostic) „dincolo-de“ lumea fenomenală, creaţia artistică se decuplează de la realitatea cîndva frumoasă-bună-adevărată şi, avînd ambiţia descătuşării finale, începe să lucreze în gol. Criteriile de evaluare se fragmentează pe măsură ce şi disciplinele academice ale filologiei, istoriei, teoriei artei capătă o autonomie ce se va traduce prin absenţa dialogului. Important devine acum nu ce spui, ci cum. Se impune criteriul purei creativităţi, al realizării tehnice, al „calităţii literare“ sau al „măiestriei“. Nu interesează, de pildă, viziunea teologică a lui Dostoievski, ci talentul său literar şi „fineţea portretelor psihologice“. În paralel, lumea exterioară – natura, oamenii, valorile – încetează să mai fie un punct de referinţă, impunîndu-se, în schimb, subiectul cu o creativitate radicală, mereu în luptă cu limitele, constrîngerile, tabuurile – chiar dacă acestea erau constituite, uneori, de un peisaj natural sau un om în suferinţă cerînd ajutor. Aceste două exemple simple ajung, astfel, în tot mai larga categorie a „clişeelor“, alături de trecut, tradiţie, creştinism, familie; alături de tot ce e bun şi frumos, drept şi virtuos. Întreaga existenţă devine un clişeu.

Aşa putem înţelege mai bine reacţia scîrbită a autorilor de mai sus la adresa folosirii de către Malick a unor imagini care, altădată, atunci cînd Europa era creştină, ar fi trezit emoţie: crearea universului, minunea naşterii unui copil, frumuseţea infinită, mereu alta, mereu spunînd ceva nou, a lumii naturale. Şi chiar presupunînd că regizorul a reprodus imaginile de pe Discovery şi Viasat Nature, aş întreba: şi ce-i cu asta? De ce, în fond, sîntem sătui, plictisiţi de aceste imagini? Cum am ajuns să nu mai observăm ceea ce creştinismul a proclamat de la început – că întreaga creaţie este „o scrisoare de dragoste a lui Dumnezeu pentru om“? Ce alternativă alegem? Şi cum va fi abisul istoric deschis de acest plictis metafizic, de această răceală cu care întîmpinăm minunile din jurul nostru?

Este semnificativ că, într-una dintre cronici, Codruţa Creţulescu elogiază viziunea deformată a lui Almodóvar asupra artei, a omului şi sexualităţii, pentru a-şi declara apoi dezamăgirea faţă de The Tree of Life. Intelectualii români şi europeni (sîntem, în sfîrşit, sincronizaţi!) reproduc, astfel, atmosfera din cafenelele vieneze de la 1900 sau din cercurile culturale „efervescente“ din Germania anilor ’20. Aceleaşi idei despre arta ce trebuie să rupă tabuurile, acelaşi elogiu al creativităţii cu orice preţ, aceeaşi metafizică nihilistă a violenţei ontologice – fie sub forma dialecticii, fie sub forma noţiunii unui haos primordial din care şi către care curg toate, concepte interşanjabile şi întîlnite din nou în gîndirea postmodernă, aceeaşi căutare a unui sublim dincolo de istorie şi vizibilul lipsit de sens, la care se adaugă obsesia anticreştină şi resentimentul antiamerican – domină dezbaterile. Flirtul cu grotescul, coşmarul, pericolul, cu experimentele politice („Yes, we can!“), cu noi forme de reducţionism antropologic, noi definiţii ale identităţii sexuale şi noi idei despre relaţiile intime unesc aceste trei momente istorice. Urmează un nou dezastru? Nu ştim. Putem doar să arătăm că, în spatele acestui vacarm, se ascunde tot o credinţă (în neant) şi că, în spatele afirmării libertăţii „absolute“, se ascunde prizonieratul benevol într-o fluctuaţie spasmodică, nesfîrşită, a lumii şi a sinelui, pe fundalul întunecat al nefiinţei. Şi că nici măcar acest refuz nu poate depăşi sau tulbura ceea ce este sugerat la începutul şi la sfîrşitul filmului The Tree of Life: taina misticilor, „lumina neînserată“, intervalul infinit de iubire dintre persoanele Sfintei Treimi, eterna pace, eterna răbdare.

Alin Vara este masterand în Teologie la Universitatea din Bonn.

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

imagine principala jpg
De la Salzburg la Constanța. Cum devine muzica clasică un motiv de călătorie
Salzburg, Lucerna și Aix-en-Provence au transformat festivalurile de muzică în repere ale identității lor culturale și în argumente pentru atragerea turiștilor. La Constanța, prima ediție Cazino Music Festival deschide o direcție similară și aduce artiști de pe marile scene internaționale...
Sean Little BBC 1500 jpg
Un bărbat și-a luat o săptămână liberă ca să joace GTA 6. Soția și fiica au semnat un contract prin care se obligă să nu îl deranjeze
Sean Little, un scoțian de 38 de ani, și-a luat o săptămână liberă de la muncă pentru a juca GTA 6, unul dintre cele mai așteptate jocuri video ale ultimilor ani. Bărbatul și-a convins soția și fiica să semneze un contract prin care se obligă să nu îl deranjeze în această perioadă.
romarm Foto Romarm
Aproape 100 de funcții de conducere ar putea dispărea la ROMARM. Reforma companiilor de stat vizează zeci de mii de angajați
Poșta Română, ROMARM, Salrom și Plafar, pe lista fuziunilor. Zeci de mii de angajați, afectați de proces. Reforma majoră pregătită în cazul companiilor de stat.
cristian faur elena cristea brenciu narcisa jpg
Cristian Faur, noi dezvăluiri despre Elena Cârstea, aflată pe patul de spital. Ce i-a cerut artista
Compozitorul Cristian Faur, unul dintre prietenii apropiați ai Elenei Cârstea, a oferit noi informații despre starea de sănătate a cântăreței. După ce a fost internată de urgență la Spitalul Floreasca din București, artista dă semne de recuperare.
calorifer pixabay jpg
Căldura revine în mai multe cartiere din București după repornirea CET Vest. Termoenergetica anunță când se va normaliza furnizarea
Termoenergetica a anunțat miercuri, 18 noiembrie, că alimentarea cu apă caldă și căldură se va îmbunătăți treptat în mai multe zone din București, după repornirea CET București Vest și reconfigurarea rețelelor de distribuție.
prune uscate eatingwell1 jpeg
Prune uscate sau curmale: care este gustarea mai bogată în fibre?
Atunci când vrem să adoptăm un stil de viață mai sănătos și să renunțăm la dulciuri, o modalitate ușoară de a savura deserturi sănătoase și naturale este să apelăm la prune uscate sau la curmale. Însă, dincolo de gustul bun, puțini oameni știu că aceste două alimente sunt și foarte sănătoase.
Calea victoriei Strazi deschise foto FB jpg
Calea Victoriei, record european la scumpirea chiriilor. Cât a ajuns să coste un spațiu comercial
Chiria spațiilor comerciale de pe Calea Victoriei a ajuns la 90 de euro pe metru pătrat pe lună. Avansul anual, cel mai mare dintre piețele europene analizate de Cushman & Wakefield, a dus Bucureștiul pe locul 35 în clasamentul mondial.
liberty-steel-sidex-galati
Liberty Galați anunță repornirea laminorului de țevi sudate pe 23 noiembrie
Laminorul de Țevi Sudate de la Liberty Galați urmează să reia producția pe 23 noiembrie, cu angajații acestui sector rechemați la lucru. Potrivit companiei, contractele existente asigură peste două luni de activitate, însă marile laminoare ale combinatului rămân oprite.
Vacanța din 2027 la jumătate de grijă  Cum economisești până la 400 de euro în săptămâna cu cele mai bune oferte ale anului png
Vacanța din 2027 la jumătate de grijă. Cum economisești până la 400 de euro în săptămâna cu cele mai bune oferte ale anului
ând rezervi vacanța din timp, ai de obicei două griji, prețul și ce faci dacă se schimbă planurile până atunci.