⬆
Societate
Pagina 108
Cum am devenit neroadă
Într-una din zilele astea de iarnă obosită, la porţile supermarket-ului din cartier, o domnişoară, cu braţele pline de pliante, se agaţă de mine. Cum am învăţat deja că scopul acestor acostări se leagă de vînzarea a ceva inutil, mic, de proastă calitate, de publicitate, mă feresc cît pot de mult, asumîndu-mi înjurăturile aferente.
Culorile şi vorbele libertăţii
Revăzînd un film documentar, realizat de francezi, despre România anilor ’80 ai secolului trecut, primul lucru care mi-a atras atenţia a fost cenuşiul în care se îneca de-a dreptul lumea comunistă: ziduri gri, murdare, haine în culori ponosite, chipuri adumbrite, televiziune în alb-negru, veselii oropsite, tineri străvezii şi maturi istoviţi, tăceri deznădăjduite, iz de mucegai omniprezent.
Primăvara pe trotuar
Au început să apară de pe la mijlocul lui februarie. Abia se strînseseră cele de Crăciun, abia răsuflase lumea uşurată că poate umbla omeneşte pe caldarîm, că scheletele precare din metal acoperite cu foaie de cort s-au înfipt iar în mijlocul trotuarelor.
Soluţii pentru bătrîneţe (?!)
În ultimul timp s-a nimerit să văd tot mai multe filme care par să răspundă – în cele mai neaşteptate, mai fascinante şi mai crude moduri – uneia dintre întrebările mele cele mai sîcîitoare, şi anume: cum îmi voi petrece bătrîneţile şi ce se va întîmpla cu mine la vîrsta a treia spre a patra (în caz că le voi prinde...).
Piept de pui
Cel mai ieftin, cărnuri zic, e să bagi în tine piept de pui. E adevărat, e bun pieptul şi pentru dietă, şi la boală. Piept de pui. Doar că mi-aduc aminte ce făcea taică-meu ca să crească puiul. Într-un hambar frumos etajat băga un bec uriaş-ucigaş conectat la curent electric.
Ce (mai) este o capelă?
Frunzăresc multe site-uri de arhitectură, pregătindu-mi cursurile. Mai nou, chiar Facebook mă obligă să mă ţin la curent; nu am nici o scuză dacă n-o fac. Din vreme în vreme găsesc, aşadar – sau mi se semnalează –, proiecte de lăcaşuri de cult demne de atenţie.
Paludine la abur umplute cu carne
Spălaţi cu apă din belşug un vas de paludine şi extrageţi carnea melcilor cu un ac, avînd grijă să păstraţi intacte cochiliile şi operculele. Tocaţi moluştele, zece uncii de carne, jambon, ceapă, ghimbir, adăugaţi sare şi vin galben de orez; pisaţi totul într-o piuă. Umpleţi cochiliile cu pasta obţinută şi închideţi-le apoi cu operculele.
Ce fel de afacere e muzica?
Oamenii fac bani din muzică de mii de ani, doar că în ultima vreme, cam de la Payola încoace, lucrurile au cam luat-o razna, numai din cauze naturale: lăcomie şi ignoranţă. Muzica a apărut simultan cu capacitatea omului de a gîndi. Afacerile au apărut cînd unii s-au trezit că pot profita de cei care nu folosesc acest dar al gîndirii.
De ce nu mai avem ştiri
Cu toată segregarea politică, televiziunile şi site-urile de ştiri difuzează, zi de zi, cam aceleaşi informaţii. Bineînţeles, aţi observat acest lucru şi, dacă aţi prins şi presa de acum 15 ani, vă întrebaţi: nu cumva s-au tîmpit jurnaliştii de fac asta?
Despre calitate şi responsabilitate
Iată un demers lăudabil al HBO, un film care pune în discuţie o problemă gravă a istoriei recente şi, în acest context, îşi propune să reflecte „valorile umane cele mai simple: adevăr, onoare, dreptate şi curaj“. O astfel de abordare e un lucru tot mai rar la televiziunile din ziua de astăzi. Se numeşte responsabilitate.
Destin de pisică
Totul a început într-o zi de duminică, atunci cînd Gigel, fiul de cîţiva anişori al familiei Băicoilă, a început să dea semne de nelinişte, începînd de la ora trei. Avea un pic de temperatură şi nu mai mînca. Evident că mama sa a plecat repede prin vecini, să se consulte, să vadă ce zic cucoanele, să-i dea un leac, ceva, o pastilă, pentru că nu putea să lase copilul aşa...
Cu ochii-n 3,14
Îi explic taximetristului că strada Ion Slătineanu este între Căderea Bastiliei şi Calea Dorobanţilor. Îmi zice: „Vă las pe colţ la Dorobanţi sau intrăm pe Slătineanu din Cădere?“. Îmi vine să-i spun: „Aş prefera să intrăm din picaj“. (A. P.)
Staruri, covor roşu, diamante, rochii scumpe şi discursuri memorabile. Ne aflăm în plin sezon de Oscaruri, iar The Hollywood Reporter a cercetat 48 de discursuri recente de la diverse ceremonii de acordare a premiilor din industria americană de film, ajungî
Academia, stejarii şi Holocaustul
Cu ani în urmă, prins în vreo polemică din acele vremuri, am scris în Dilema un text ce-a necăjit cîţiva membri ai Academiei Române; mi-aduc aminte că regretatul Florin Constantiniu mi-a vorbit despre poveste la cîţiva ani distanţă şi, dacă nu mă înşel, dl Eugen Simion mi-a bătut la un moment dat un apropont.
Patriotismul la români
Ideea de a scrie despre patriotismul românesc astăzi a plecat de la interviul lui Andrei Pleşu din publicaţia Adevărul. Un interviu pe care l-am citit cu plăcere şi cu oarecare amărăciune. De asemenea, mărturisesc că sînt de acord cu cea mai mare parte a concluziilor de acolo. Dar nu cu toate.
Înainte de plecarea "definitivă"
În sfîrşit, dinspre presa noastră cea de toate zilele, uneori irespirabilă şi ilizibilă, vin şi două veşti bune: 1. o emisiune care a trecut de mult de limita bunului-simţ, a deontologiei jurnalistice sau a decenţei, a „reuşit“, în sfîrşit, să transforme bombănelile private ale telespectatorilor dezgustaţi, într-un protest semnificativ, răspîndit pe forumuri sau pe site-uri cu petiţii.
Ce am avut şi ce-am pierdut
Chei, ochelari de vedere şi ochelari de soare, telefoane mobile, portofele, buletine, legitimaţii de serviciu, inele şi cercei, ceasuri, farduri, o geantă întreagă, costume de baie şi alte haine, cărţi şi un copil mic care nu era al meu. Pe toate le-am pierdut la un moment dat.
(Alte) poveşti cu taximetrişti
Am mai spus-o şi o repet: mersul cu taxiul nu e doar un intermezzo, o trecere minoră, ci o experienţă, o aventură. Am trăit în taxi mai intens şi mai variat decît în multe alte locuri. În primul rînd, de la taximetrişti aflu diverse lucruri, utile şi nu numai – de la ce a mai spus Ponta la preţul abonamentelor telefonice.
Am primit un pliant
Tîrg de produse 5,99. Doar psihologic te uiţi şi vezi că este peste 5 lei. Te zburleşte gîndul. Dar să vedem ce poţi lua sub 6 lei. Ulei Lorena floarea-soarelui. Portocale dacă iei 2 kile la plasă. Bustieră fete. Maiou bărbaţi. Maiou damă. Slip fete. String damă. Slip bărbaţi. Set 3 dresuri damă 2/5, 20 den.
Creieri afumaţi
Curăţaţi de pieliţe şi de cheaguri de sînge patru creieri; puneţi-i într-o oală cu ceapă şi ghimbir tocate, cu vin galben de orez şi sos de soia; lăsaţi-i să fiarbă înfundat. Puneţi-i apoi la afumat, în modul obişnuit, folosind două uncii de zahăr brun, una de ierburi aromatice şi puţin fenicul.
Politicienii români şi limba engleză
De ce naiba vorbesc diplomaţii şi politicienii români engleza cu accent rusesc? Ultima prestaţie de acest tip îi aparţine lui Ion Jinga, ambasadorul României la Londra, căutat de posturile străine de cînd cu problema imigranţilor români din 2014. Curios să văd cum stau lucrurile şi cu alţii, am investigat puţin problema pe YouTube.
Televiziunile noastre faţă cu Ursul de Aur
În seara Galei Festivalului de Film de la Berlin, dintre televiziunile de ştiri, doar Digi24 şi Realitatea TV şi-au început jurnalele de la ora 23 cu materiale despre victoria filmului Poziţia copilului. În timpul acesta, Antena 3 titra pe burtieră ceva despre eternul lor Băsescu, iar RTV era preocupată de divorţul lui Dinu Patriciu de Ziua Îndrăgostiţilor.
Agenţii imobiliari - o specie
Două bresle urăsc pe lumea asta: prima este cea a asiguratorilor în caz de deces, boală, bătrîneţe, vremuri grele. Iar a doua este cea a agenţilor imobiliari. Aceştia din urmă nu existau în România înainte de 1990, însă, la puţin timp după aceea, s-au înmulţit direct proporţional cu ridicarea de case, vile şi blocuri noi.
Cu ochii-n 3,14
Într-un hotel din Botoşani, pe o masă stă binecuvîntarea mitropolitului Daniel către proprietarii, angajaţii şi oaspeţii hotelului, pe o noptieră stă Biblia, iar pe policioara din baie stă o cutie de prezervative (15 lei, preţ trecut în meniul de la minibar). Ca un fel de triptic de prim-ajutor, în caz de nevoie. (L. V.)
Un Renault condus de o doamnă pe străzile Bucureştiului avea numărul B… PZM. Te poţi gîndi că, tot aşa cum PLM ar putea fi prescurtarea de la pulmonar, PZM nu poate fi decît var
Ce parfum i s-ar potrivi lui Traian Băsescu?
Vă spun ceva, dar să nu rîdeţi: relativ recent l-am visat pe Karl Marx! De regulă, un bărbat poate avea – şi chiar e indicat să aibă – şi vise ceva mai frumoase şi mai epilate decît cele care-l implică pe acel bărbos. Dar staţi să vedeţi, că nu v-am spus tot: curiozitatea faptului de a-l fi visat pe Marx nu e întrecută decît de contextul în care l-am visat!
Reclame, reclame, reclame - pomadă şi cărţi
La mijlocul secolului al XIX-lea, reclama începe să cucerească paginile publicaţiilor. Nu mai este de ajuns să prezinţi un produs, ci trebuie să convingi că este util şi, mai presus de toate, indispensabil. Fără el, viaţa nu poate merge mai departe.
Vreau să fiu Mascota ta, Nicolae Titulescu!
În urmă cu oarecare timp, administratorul site-ului www.didactic.ro a publicat unul dintre articolele mele, în care prezentam modele de „aşa nu“ din activitatea dascălilor. Reacţiile utilizatorilor au fost, cu mici excepţii, necruţătoare la adresa mea: văd doar lucrurile rele, oricine poate critica de la distanţă, profesorii se frămîntă, pun suflet.
Dar mai serviţi!
„Mai vrei?“ mă întreabă Erika, în timp ce ochii ei albaştri îmi sfredelesc capul. Polonicul e în aşteptare, jumătate cufundat în supa gustoasă şi clară. „Nuuu“, zic, şi-i mulţumesc cît pot eu de frumos. „Cu plăcere“, îmi spune simplu femeia, iar polonicul rămîne cufundat definitiv în zeama aurie.
Petreceri şi tombole
Dintotdeauna mi-am dorit să organizez petreceri, să reuşesc să adun oameni, cît de des. Să fie cu toţii – dacă nu „o mare familie“ – măcar o permanentă ceată veselă, aproximativ mereu aceeaşi. În acest scop, după ce m-am mutat de acasă şi eram încă în facultate, m-am gîndit chiar să fac un fel de pact cu anumite prietene, ca să fiu sigură că ne vedem cel puţin la două săptămîni.
Deruta ta tîmpită devenită producţie de serie
Cînd am fost în America şi eu odată, ei, ce ploaie şi ce vînt, am căutat un şort, un chilot, un slip cu care să fac baie. Am fost aruncat în lumea uriaşilor. Doar slipi de graşi. Doar nişte brambureli gigantice. Adică eu, un slăbănog, nu mai existam, producţia era toată amanetată în folosul giganţilor planetei.
Limbi de porc afumate
Opăriţi cîteva limbi de porc, pentru a le putea curăţa mai uşor de pieliţă. Puneţi-le apoi în apă rece; la urmă, fierbeţi-le într-o supă de legume dreasă cu soia, sare, vin galben şi o priză de zahăr.
Grammar Nazism
Scrise într-o română aproximativă, adesea fără diacritice şi cu o grafie mutantă, discuţiile online includ destul de des atacuri referitoare la corectitudinea gramaticală a celor spuse de preopinenţi. În engleză s-a format deja o sintagmă glumeaţă despre astfel de situaţii: persoana care face exces de asemenea observaţii e un grammar nazi, nazist al gramaticii.
Goliat, ingenuncheat în faţa lui David
În spaţiul acestei rubrici mi-am exprimat de multe ori neîncrederea în eficienţa demersurilor care critică derapajele televiziunilor. Mă uitam la mine: analizez de zece ani ce se vede la televizor şi nu obosesc să scriu, iarăşi şi iarăşi, despre tabloidizarea sau despre manipulările din programele TV, şi, cu toate acestea, discursul televizual de la noi continuă să se degradeze.
Un (alt)fel de educaţie
"Pentru cine vrea să vadă, sînt foarte multe iniţiative care indică schimbări în bine în educaţie, atît în sistem, cît mai ales în afara lui. Dar încă nu am atins masa critică pentru o transformare profundă şi reală. Dacă aş avea copii de dat la şcoală, nu ştiu ce-aş face."
Cu ochii-n 3,14
Psihopedagogii au descoperit realul stres al elevului român: corecturile lucrărilor cu roşu. Dacă, de exemplu, susţin ei, s-ar folosi o altă culoare, mai optimistă, precum verdele, gradul de stres ar scădea, iar performanţele la învăţătură ar creşte. Şi ne-au trebuit atîtea reforme în educaţie cînd soluţia era atît de simplă şi atît de verde! (S. G.)
De sezon: clipul YouTube realizat de British Council România. Iată trei dintre cele 75 de moduri inedite în care îi poţi spune cuiva că-l iubeşti:
Cum au ajuns românii să sperie Londra - înainte de a o vedea
Ceea ce-i fascinant în povestea imperiilor e că nici măcar ele nu-s scutite de un sîmbure de drăgălaşă stupiditate – care, inutil să v-o spun, dă sare şi piper Istoriei ca atare. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Imperiul Britanic şi Rusia erau prinse într-un acerb „Mare Joc“ geopolitic prin Asia – din Afganistan şi pînă în India.
Dileme de altădată: poate o femeie "cultă" să iubească?
Emanciparea femeii a fost un drum greu şi, mai ales, cu multe, multe avataruri. Uneori, şi chiar deseori, femeile au fost cele care au aşezat capcane peste capcane în drumul spre independenţă. Anchetele de la Moda Nouă iau în discuţie şi această problemă a emancipării femeii, îmbrăcînd-o în haina iubirii.
Din nou şi inutil, despre clasa zero
Încerc să mă dumiresc, de ceva timp, fără succes, de ce organizarea grupei pregătitoare a bulversat două-trei generaţii de miniştri ai Educaţiei. Mai întîi, ministrul Funeriu a făcut cea mai riscantă mişcare, aceea a mutării clasei pregătitoare la şcoală. Riscantă şi defectuoasă: după cum scriam într-un articol, legea a fost dată fără consultarea părinţilor sau a sindicatelor.
Patruzeci
Răsfoiam deunăzi nişte reviste. Am citit şi ceva poveşti aidoma cu cele din cărţile de self-help, despre frumoasa maturitate împlinită a femeilor şi a bărbaţilor care se apropie sau trec de patruzeci de ani. Un mănunchi de platitudini – echilibru, împlinire profesională, copii, înţelepciune, blabla. 40 e noul 30, 30 e noul 20 şi alte asemenea tîmpenii.
Acum 20 de ani
Odată cu aniversarea Dilemei, mi-am dat seama că, şi în ceea ce mă priveşte, tot 20 de ani au trecut... Şi am mai realizat că eu, una, sînt aceeaşi, dar nu chiar la fel... De fapt, destul de diferită. Evident, lumea de atunci, de început de ani ’90, lumea studenţiei şi a tinereţii mele nu era, pînă la urmă, aceeaşi cu cea de azi.
După opt, fără reclamă
E pe placul meu. Umplutură de mentă într-un portofel de ciocolată. Aşa am observat reclama într-un pliant de supermarket. „Oferă-i un buchet de flori... sau mai bine After Eight! O să descoperi că va alege After Eight. De ce?“ Şi mi se spune că femeia alege After Eight pentru combinaţia perfectă dintre fineţe şi fondantul de mentă.
Mofu
Tăiaţi în bucăţi mici trei calupuri de mofu (varietate de tofu presat sub „piatră de moară“/ „mò“) şi prăjiţi-le în două uncii de grăsime încinsă. Amestecaţi cu grijă cinci minute, stingeţi apoi cu două uncii de sos de soia şi adăugaţi o uncie de xiang chun tocat mărunt. Aranjaţi totul pe un platou uns cu ulei de susan.
Cum a intrat România în campanie fără să ştie
Campania online prin care publicaţia Gândul a răspuns intenţiilor britanicilor de a descuraja plecarea românilor la muncă în UK începînd cu 2014, cînd se ridică restricţiile referitoare la piaţa muncii, a avut un succes la care Carpathian Garden-ul oficial n-ar fi putut nici măcar visa. E drept, dacă ne uităm mai atent, românii nici n-au prea avut la ce răspunde. Dar tocmai asta face interesantă întreaga poveste.
Confortul poziţiei de lider
Clasamentul audienţelor acestui început de an nu ne oferă nici o surpriză. Conform măsurătorilor din luna ianuarie, în mediul urban conduce PRO TV, urmat de Antena 1, pe locul 3 se află Kanal D, iar pe 4 Antena 3. RTV a urcat pe locul 5, iar OTV, pe vremea cînd încă mai emitea, a căzut pe locul 30.
Miracole pe strada H (II)
Ajah are azi un exerciţiu la şcoală: trebuie să alerge spre un colţ cît mai ferit al clasei, să-şi închidă imediat telefonul mobil, să-şi potrivească pauzele de respiraţie şi, mai ales, să nu mişte. În timpul ăsta, profesorul încuie uşa şi apoi priveşte peste bănci, pentru a fi sigur că toţi elevii sînt invizibili pentru un om care ar căuta o ţintă prin gemuleţul uşii.
Cu ochii-n 3,14
Probabil aţi observat pe etichetele unor mărci româneşti de apă minerală menţionarea unor medalii, distincţii şi titluri primite pe la diverse tîrguri internaţionale de prin secolul al XIX-lea. Ce s-a întîmplat între timp cu apele minerale româneşti? Nu le-a mai trimis nimeni pe la tîrguri, expoziţii şi concursuri? (M. C.)
Într-un autobuz aglomerat, o doamnă tot încerca să-şi valideze cartela de călătorie. Enervat de piuitul repetat al aparatului care nici în ruptul capului nu voia să funcţionez
Cică "moldovenii-s moi" - iată un clişeu bleg
În clasica sa carte despre Psihologia poporului român, D. Drăghicescu spune că, dintre zonele locuite de români, în Moldova s-ar regăsi „mai pronunţată“ o „notă pasivă, resemnată“ a locuitorilor. El contrapune pe moldoveni oltenilor – pe care-i considera mai iuţi, mai revoluţionari – şi dă ca exemplu revoluţiile de la 1821 şi 1848, care ambele au avut ceva sevă oltenească în ele.
Plagiatul ca armă "nobilă" în mîna mediocrităţii
Lipsa unor măsuri ferme cu privire la plagiat şi mai ales degringolada valorilor din viaţa noastră de zi cu zi dau şansă mediocrităţii să urce pe culmile succesului şi să fie venerată ca lucrul cel mai de căpătîi al naţiei noastre. Într-o tristă zi de ianuarie (17.01.2013), am dat peste un articol pe Ziare.com. Am citit şi m-am indignat.
Copilăria unei reviste
Îi ştim copilăria destul de bine. Ne-a fost aproape, mie şi prietenilor mei, încă de la primii ei paşi în lume, şi putem depune mărturie că ne-a pus pe gînduri, ne-a înmuiat ţîfna şi ne-a îmblînzit apucăturile de oameni liberi abia născuţi.
Invizibili, prin oraş
Se uită prin mine şi face un gest scurt cu bărbia înainte – o invitaţie să-i spun ce vreau. „Un pachet de Lavazza roşie, vă rog.“ Vînzătoarea nu aude. E cu ambele urechi ciulite la colega ei care o boscorodeşte pe cea din tura de seară care le-a lăsat nişte calcule aiurea şi nu le iese ceva la socoteală.
Ocolul lumii în fotografii
Pozele Ninei Mihăilă îţi dau, chiar la o primă vedere, o senzaţie, dacă se poate spune aşa, de perfecţiune. Nu neapărat a realizării fotografiei (deşi acestea sînt, într-adevăr, impecabil făcute), ci a locului surprins.