Rasismul "modern", meciul şi demografia

Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

La ora la care scriu, echipele de fotbal ale Ungariei şi României se pregătesc pentru un meci care pare condamnat la oarecare tensiuni. Nu fotbalul e de vină – ci istoria noastră comună, contondentă pe alocuri. Din păcate, un meci cu Ungaria nu e niciodată un meci ca oricare altul – nici pentru noi, nici pentru ei. De ce? Pentru că, de cînd jucăm fotbal, meciurile cu Ungaria nu s-au consumat doar pe stadion – ci şi în tribune, în galerii, în ziare şi pe stradă. Nu daţi vina pe minge – ci pe (geo)politică.

Meciul cu pricina are, însă, un element inedit: urma să se joace în faţa unui stadion gol. Federaţia maghiară de fotbal a fost penalizată de Comisia de Disciplină a FIFA pentru că, la un meci din august 2012, unii dintre suporterii maghiari s-au dat în stambă. Trebuia să fie un meci amical – cu echipa Israelului. Unii spectatori au strigat lozinci rasiste şi antisemite. Drept urmare, Federaţia maghiară s-a trezit cu o amendă şi cu stadionul Ferenc Puskas depopulat de spectatori pentru proximul meci – care s-a întîmplat să fie cel cu România. De pierdut, pierd spectatorii de toate etniile, care ar fi mers la meci, şi federaţia de la Budapesta (amendă de 40.000 de franci elveţieni, plus vreo 500.000 de euro lipsă, din bilete nevîndute); de cîştigat, nu cîştigă nimeni.

Nu-mi propun aici o (avan)cronică a meciului şi nici o analiză a politicii budapestane – deşi, iarăşi din păcate, bizareriile etnico-declamative ale guvernului Viktor Orbán dau subiecte berechet. Nu-i vina tuturor ungurilor că o minoritate din galerie şi-a strigat fantasmele rasiale; dar poate fi vina premierului Orbán că a instituţionalizat la Budapesta un conservatorism politic adesea asemănător unor fantasme revanşarde, în care nostalgia „imperială“ şi naţionalismul de vitrină se întrepătrund mai curînd dubios.

Mă folosesc, însă, de exemplul maghiar pentru a glosa pe marginea unui pericol potenţial, care nu are de-a face cu românii sau cu maghiarii – şi nici măcar cu evreii. Harta demografică a lumii este în schimbare. În ciuda faptului că s-a compromis în Europa anilor ’30-’40, în Africa de Sud a apartheid-ului etc., rasismul n-a dispărut. Or, cum demografia acestui secol pare a pregăti evoluţii surprinzătoare, e oare posibil ca rasismul de mîine să cunoască şi el propria-i „evoluţie“?

Să luăm, bunăoară, cazul Statelor Unite ale Americii – care (sugera recent o analiză Associated Press) şi-ar putea foarte bine ca în acest secol să-şi schimbe culoarea dominantă a pielii. Concret: cîndva, spre mijlocul acestui veac, dacă actualele tendinţe de natalitate şi imigraţie se menţin, albii din SUA vor deveni o minoritate.

Puţină istorie – că nu strică. De la începutul secolului al XIX-lea şi pînă spre mijlocul secolului al XX-lea, în Lumea nouă a Americii au venit irlandezi şi germani, italieni şi evrei – şi chiar şi cîţiva români, printre alţii. Cu toţii au dat contur visului american. Doar că nu numai caucazienii sau anglo-saxonii visează: după 1965, în medie 650.000 de latino-americani şi asiatici au venit şi ei, anual, către SUA, în căutarea libertăţii şi/sau a unei vieţi mai bune. Azi, cei mai dinamici (în termeni demografici) din America nu-s albii şi nu-s negrii – ci latino-americanii. Portretul unui „nou-venit în America“ nu mai are de-a face cu vapoarele de emigranţi care treceau pe lîngă Statuia Libertăţii – ci cu sutele de mii de hispano-americani care trec mai mult sau mai puţin legal peste graniţa ce se întinde din California pînă în Texas. Congresul SUA se află în situaţia de a discuta eventuala încetăţenire a circa 11 milioane de imigranţi (majoritatea hispanici) deocamdată ilegali. La alegerile din noiembrie trecut, preşedintele Obama a fost votat de un procent record de mic de alegători „WASP“ – dar asta nu l-a împiedicat să cîştige. Ca şi în Europa, cei albi la piele din America se află în plin proces (statistic vorbind) de îmbătrînire; copiii lor (iarăşi statistic vorbind) sînt mai puţin numeroşi decît cei ai vecinilor de alte culori. Dacă e să credem analiza pe care o citam, pe undeva prin 2043 albii non-hispanici îşi vor pierde statutul de majoritate.

În lumea pe care ne-o dorim, culoarea pielii şi trăsăturile superficiale ale rasei n-ar trebui să conteze. În compunerile şcolare SF pe care generaţia mea le scria prin anii ’70 şi în filmele poliţiste americane ale anilor ’80, orice echipaj rezonabil strîngea laolaltă oameni albi şi negri. Nuanţele, în viaţa reală de azi, se diversifică mai mult. Şi cîte o minoritate exaltată „de stadion“ sau vreun populism politic poate să apară oricînd şi oriunde. Cum va arăta extrema dreaptă „modernă“?

Întrebaţi-i pe Marine Le Pen din Franţa sau pe Geert Wilders din Olanda. Sau pe corespondenţii lor, prezenţi sau viitori, din alte spectruri ale tenului.

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.