Spelunci, bodegi, cîrciumi, bombe

Publicat în Dilema Veche nr. 474 din 14-20 martie 2013
Democraţia cititului jpeg

Grataragiul e grizat. Învîrte micii pe un grătar mic, cam cît o cutie de televizor de 80. Totul se sprijină pe un cadru de metal ruginit, cu marginile late, şi pe nişte picioare subţiri, stabilizate contra balansului cu o cutie de bere smotocită prinsă dedesubt. Micii – bondoci, rumeni – zemuiesc a sfîrîială. Dungi carbonizate îi vîrstează pe o parte. Fumegă, iar fumul urcă ameţitor spre coroanele castanilor, undeva pe lîngă Foişor. Mai de-a dreapta, în staţia de autobuz, toată lumea care aşteaptă înjură în gînd fumul, mirosul, pofta care urcă nestăvilită din măruntaie în gură. Omul cu micii vorbeşte întruna, într-o mînă are o bere, iar în cealaltă, furca drăcească cu care învîrte de-a dura bucăţile creţe de carne. E Dumnezeul micilor. E Satana. E ăla care a pus cîrciuma în drum.

Cîrciuma e vai de ea. Unul dintre acele locuri răsărite în mijlocul unei aglomerări bizare de clădiri igrasioase vechi, foste magazii, foste case de chivuţe – strîmbe, şui, peticite de-a lungul anilor cu tot soiul de materiale. Lemne bătute în zid, table bătute în lemne, greu a mai ghici în atîtea straturi de istorie arhitecturală precară. În mijlocul bătăturii e omul cu micii. Împrejur, cîteva mese din astea noi, de plastic alb. Scaune nu-s. Clienţii stau în picioare şi-şi beau berile ieftine – vară şi iarnă, la fel. Micii se iau direct de la om, în clasicele cartoane ondulate, stropşite neglijent cu mult muştar. Micii aburesc. Grăsimioara lor trece de carton şi-l face unsuros-străveziu. Sînt buni, sînt moi, sînt plini de bicarbonat. Ca la carte. 

Mai găseşti asemenea bombe prin Bucureşti. Prin pieţe, pe lîngă Gară, în cartiere de case proletare scăpate de buldozere. Acolo, printre cele mai acrite beri şi printre cele mai crîncene vodci, găseşti lumea tipică a bărbaţilor de 50-60 de ani. Se cunosc bine, se îmbată împreună de ani buni. Acolo putrezesc, pe capetele asudate, căciulile ruseşti cu clapete la urechi, ciufulite şi chele, şi cuşmele roase de astrahan. Acolo se dă duşcă prima vodcă, la 7 dimineaţa. 

Un pic mai sus pe scara speluncilor, sînt cămăruţele înghesuite de la parterul unei clădiri oarecare. La barul care de regulă se numeşte „Bar“, cam aceeaşi lume stă la mesele inscripţionate cu vreo marcă de bere şi scutură scrumul ţigărilor în scrumiere ciobite şi întotdeauna umede. Se vorbeşte gros, tare, se rîde, iar barmaniţa e plictisită ca o infirmieră de noapte. Îi repede fără menajamente pe cei care întrec măsura. Dă sau nu dă pe datorie. 

Mai departe, în burta oraşului, chiar în centrul lui, poţi găsi următoarea treaptă din clasa tavernelor, acolo unde e şi de mîncare, acolo unde sînt şi chelneri. Pe Eminescu în sus, dacă treci de poarta care se deschide într-o lungă alee mărginită cu stuf, intri într-o buclă de timp. Atmosfera e de 2 Mai prin anii ’80. Mese lungi, de lemn, cu bănci. O împletitură ciudată de meniu cu peşte de baltă şi murături de casă. Patron în şlapi, care chefuieşte alături cu amicii. Chelneriţe mămoase, care-ţi dau hrean murat la pachet. Seri dulci de vară, cu botezuri mahalageşti petrecute de-a valma, cu tot soiul de alţi muşterii nimeriţi pe acolo. Copii ai petrecăreţilor, care aleargă chirăind printre mese. Tinere venite la botez, îmbrăcate cu ce au mai bun pe-acasă. Sclipici mare în păr şi bere Ciuc. Locuri care, indiferent de cît de repede se învîrte lumea şi indiferent de cum au evoluat gusturile mulţimii, nu pot fi altfel. 

Urcaţi puţin mai sus, pe Dacia. Acolo încă mai e bomba bombelor, taverna tavernelor, spelunca speluncilor, în care chelneri fantomatici se mişcă între vălătucii grei de fum rece de ţigară. Au şervete dubioase pe braţ şi bagă degetele în pahare cînd aduc băutura. N-ai pretenţii, nu ceri ştaif. E simplu. Îşi urăsc clienţii cu o ură rece, veche, ostoită. Beţia e grea, cu arţag. 

Oraşul trăieşte altfel în locurile astea. Iar micii cu bicarbonat sînt dumnezeieşti.

Selma IUSUF este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.