Imaginea Republicii Moldova

Publicat în Dilema Veche nr. 473 din 7-13 martie 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Proaspăt întors dintr-o călătorie în Republica Moldova, am suficiente amintiri-detaliu ca să mă pot gîndi la o imagine alcătuită dintr-o succesiune de detalii. Fiindcă e vorba de o ţară atît de apropiată de a noastră, genul de exerciţiu pe care-l propun mai jos devine un fel de oglindă pe care poţi s-o aşezi în faţa României.

Imaginea unei ţări este o sumă de experienţe disparate, dar similare, ale străinilor care o vizitează. Dacă te poţi lăuda cu arome şi gusturi persistente, şi în acelaşi timp dezirabile, ca ale vinului franţuzesc, berii nemţeşti sau curry-ului asiatic, atunci o astfel de sinestezie-de-la-un-turist-la-altul se realizează uşor. Lucrurile pot fi însă şi mai amestecate, aşa cum se prezintă în Republica Moldova – dar şi în România.

Probabil că primul lucru pe care îl remarci cînd vii de la aeroport spre Chişinău e şoseaua largă, flancată de multă vegetaţie. Probabil că un prim atribut al Moldovei ar fi verdeaţa, mai ales pentru un călător care vine dintr-un oraş construit de Marele Maniac al Betoanelor – Ceauşescu. Oraşele fostei Uniuni Sovietice sînt mult mai verzi decît capitala României, iar Chişinăul e prin unele locuri parc lîngă parc, iar prin altele, pe la periferie, zone de copaci care aduc de-a dreptul a pădure de te-apucă spaima că taximetristul care vorbeşte numai ruseşte intenţionează să te hăcuiască, deşi nu e cazul.

Ceea ce mă duce cu gîndul la al doilea atribut vizibil dinspre români, în Moldova: limba rusă. Primul caz particular al acesteia e taximetristul de care vorbeam. Are o variantă serviabilă, prietenoasă, dar şi o alta scîrbită, distantă, care începe în mod curios să înveţe româneşte spre sfîrşitul cursei, dacă insişti pe limba ta şi-a moldovenilor şi ţii la păstrare arsenalul de levo-pravo-tam.

Dar, în fine, mi-am propus să evit politicul în textul de faţă, vedeţi mai jos de ce. Despre rusă în româna de Republica Moldova mai terbuie spus doar că bilingvismul din mediile urbane educate permite jocuri de cuvinte, duble înţelesuri şi importuri argotice delicioase, de la mai vechiul paţan (prieten) la aproape intraductibilele gopnic, bîc, kalbasi. Adică, în ordine, un fel de rapper-cocalar, malac (masiv, stupid), a o face lată.

Dar, sigur, Moldova nu înseamnă limba rusă. Exclamaţiile sentimentale dintotdeauna, cu privire la rodnicia Republicii, au acoperire şi în gusturi, şi în mirosuri. Merită să treci Prutul aproape numai ca să mănînci o salată mică de legume amestecate, în stînga şi nu înaintea felului principal, cam cum era şi în România pînă nu de mult. Ei bine, roşiile alea, care nu seamănă cu sfere pitagoreice şi nici n-au culori cu cod Pantone, au altceva, şi anume gust şi consistenţă. Cărora li se adaugă încă ceva, sub forma unui praf discret, şi în acelaşi timp persistent, de mărar, mărar adevărat, fin, şi nu genul acela de arbust mutant, crocant şi lipsit de savoare, care se vinde azi, peste tot, în România.

Dar, bineînţeles, moldovenii ştiu să facă şi altceva decît salată asortată. Pregătesc carnea foarte bine. Din meniuri scot capul iepuri de casă şi tot felul de alte ciudăţenii, iar lucrurile stau bine şi pe lista cu lucruri simple, unde viţelul e fraged, iar găina – găină.

Greu de imaginat pentru o ţară cu un singur punct de ieşire la Dunăre, şi totuşi adevărat, mai e de pomenit şi peştele, pentru care moldovenii au un adevărat cult. La supermarket, cel afumat ocupă un galantar întreg, de la cunoscutele macrouri şi batog, la şarade ale voluptăţii ca burta de şalău sau coloana de somon. De bonton este şi sushi-ul, pe care moldovenii îl fac şi acasă şi care n-are gustul de congelat-semipreparat din România.

Aş mai putea descrie multe, dar e cazul să închei cu borşul (ucrainean, probabil) de sfeclă şi pîinea consistentă, foarte diversă şi fără aditivi.

Asta înseamnă că Bucureştiul mănîncă bătaie de la Chişinău la capitolul restaurante în care se mănîncă cu adevărat bine, dar, în întreaga Moldovă, ceea ce se cheamă alimentaţie publică e tributar, în sensul bun, unor ani ’80 mai fericiţi decît cei ai românilor. Cu alte cuvinte, în orice orăşel de talia Sorocăi sau a Cimişliei, poţi mînca o masă măcar curată.

Trecem rapid peste vin şi vodcă pentru a ajunge, desigur, la femeile Moldovei. Ca să trecem peste trivialităţi despre dansatoare şi stereotipurile de tot felul, o să spun doar că într-un fel sau altul Chişinăul reuşeşte să fie un oraş în acelaşi timp foarte erotizat şi cu o doză de romantism toxic. Vara, oraşul se transformă într-o Californie, cu amestecul lui de soare şi vegetal.

Da, ştiu, nu v-am povestit nici despre Muzeul de Arheologie şi Istorie (merită văzut), nici despre cauzele rupturii din Alianţa pentru Integrare şi nici despre Unire, deşi am părerile mele destul de nuanţate în toate aceste chestiuni. Mai ştiu că am văzut Moldova mai curînd ca un fel de expat, pe palierul celor mai scumpe localuri şi hoteluri, în funcţie de diferitele grupuri media şi organizaţii neguvernamentale pentru care am lucrat acolo.

Legat de lista de mai sus, mi se va reproşa bineînţeles şi faptul că am inclus pe ea o serie de atribute care aparţin tradiţional altora: argoul rusesc, borşul ucrainean, peştele din fostele Republici Baltice. Sînt toate acestea ne-moldoveneşti? Fără mutaţiile suferite la adoptarea în română, argoul n-ar fi argou, la fel cum, fără răspîndire, borşul, peştele afumat şi toate celelalte ar fi rămas vreo ciudăţenie de subsol într-un tratat de antropologie culinară. Deci, dacă nu e vorba de neaoşism, nu putem vorbi nici de o criză de identitate.

Trivial şi lipsit de pretenţii cum e un rezumat ca acela de mai sus, el are în schimb avantajul de a fi interesant şi dezirabil pentru un mare număr de indivizi. Despre asta vorbim şi de asta călătorim, de regulă, atunci cînd o facem. De aceea, nu trebuie să ne mai mirăm cînd străinii vor de la noi Casa Poporului în loc de Muzeul Satului şi gustă glumele despre romi de la Top Gear în locul fanteziilor autoerotic-paseiste despre Micul Paris, cu care împuiem capul cui vrea să ne-asculte la al doilea pahar de vin.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.