Studentele ne arată de ce UE nu rimează cu URSS

Publicat în Dilema Veche nr. 472 din 28 februarie - 6 martie 2013
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

În ultima decadă a acestui februar, Cluj-Napoca a trăit un fel de primăvară zgribulită, cu şoferi de taxi bombănind pe-o latură a Pieţei Unirii şi cu studente încotoşmănate, bombănind şi ele, pe toate laturile campusului studenţesc. De fapt, este limpede că unele studente s-au simţit mai bine în interiorul Universităţii decît în afară – spun asta gîndindu-mă la cele cîteva tinere care i-au oferit dlui ex-comisar european Günter Verheugen o mică surpriză. Adică: tocmai pe cînd dl Verheugen era făcut doctor honoris causa al Universităţii „Babeş-Bolyai“, cîteva june transilvane au răsărit în spatele lui, cu ceva pancarte contestatare.

Să se fi supărat fostul comisar? Nu cred. Acest gen de proteste este monedă curentă în lumea occidentală. Şi, chiar dacă – profesor fiind – îi invit de regulă pe studenţi să fie atenţi la surprizele pe care le fac, e totuşi clar (şi ştim cu toţii) că farmecul democraţiei pleacă şi de aici: din dreptul tinerilor din lumea liberă de a da semnale pe care, de-ţi plac sau nu, trebuie să le înregistrezi ca atare. Am convingerea că dl Verheugen, care a văzut multe la viaţa sa, a înregistrat incidentul cu calm şi empatie.

Şarmul poveştii pe care v-o zic pleacă şi din următorul detaliu: prezent la Cluj-Napoca, dl Verheugen (care e şi profesor la o universitate din Frankfurt) a avut şi o intervenţie, în cadrul unui colocviu. Alocaţiunea fostului comisar era una cu semnul întrebării: „More Europe – a Realistic Perspective?“. Ei bine, puştoaicele clujence i-au dat instant răspunsul: această „mai multă Europă“ se construieşte sub ochii noştri, cu tot ce presupune ea.

Voi zăbovi puţin asupra colocviului cu pricina – la care şi sussemnatul a avut onoarea de a participa. Sub titlul „Dezintegrare şi integrare în Europa Centrală şi de Est (1919 – post-1989)“ şi sub egida Facultăţii clujene de Studii Europene (decan prof. Nicolae Păun), un eşantion de profesori (din Italia, Germania, Polonia, Luxemburg, Spania, Bulgaria, Olanda, Danemarca, Ungaria, Slovacia şi România) au discutat vreme de trei zile despre istoria integrării europene. La un moment dat, într-una dintre sesiuni, s-a pus şi problema fostului CAER – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, creat sub tutelă sovietică în 1949 şi dispărut, evident, la începutul anilor ’90. Oare acest organism – ce se dorea răspunsul URSS la Planul Marshall cu care SUA au susţinut refacerea postbelică a Europei Occidentale – a reprezentat şi el o variantă (est-europeană) de integrare? Unii dintre participanţii la dezbatere au spus un da hotărît ideii – în sensul că acest CAER ar fi şi el o rotiţă (chiar dacă în cele din urmă dezafectată) din mecanismul construirii Europei unite. Alţii, printre care m-am numărat, au spus că mai curînd CAER-ul este un capitol al istoriei comunismului şi nu (mult) mai mult. Ca orice copie sovietică a unei iniţiative occidentale, această organizaţie-clonă a supravieţuit cîtă vreme ţările membre erau sub control. Cînd membrii ei s-au eliberat de comunism, clona a sucombat.

Şi mai există un detaliu – ce are legătură, iarăşi, cu studentele care i-au făcut-o dlui Verheugen. Foarte des, în ultimii ani, am auzit acel gen de lamentaţie calpă, care spune că Uniunea Europeană de azi ar fi tot un fel de URSS. Vladimir Bukovski a şi scris o carte pe această temă, tradusă şi la noi; nu numai el, ci şi alţi intelectuali, inclusiv occidentali (majoritatea de stînga sau libertarieni) susţin că n-ar fi mare diferenţă între directivele ce pleacă azi de la Bruxelles şi ucazurile ce plecau ieri de la Moscova; tot ei spun că rolul ideologiei comuniste de alaltăieri ar fi jucat azi de principiile „corectitudinii politice“ şi ale neoliberalismului promovate în UE. E drept că nici mie nu-mi place titulatura de „comisar“ pe care o au miniştrii europeni – dar, cu toate acestea, a pune semnul egal între UE şi URSS mi se pare o gogomănie atît de mare încît Iuri Gagarin, dacă ar fi putut urca pe ea, ar fi atins Luna cu degetul.

Studentele din Cluj-Napoca au demonstrat clar această diferenţă. Cu 50 de ani în urmă, dacă – prin absurd – nişte studenţi români ar fi pătruns cu pancarte contestatare într-o reuniune a CAER şi s-ar fi proţăpit cu ele în spatele unor miniştri comunişti, cu siguranţă că ar fi fost luaţi pe sus de Securitate, bătuţi bine, daţi afară din facultăţi şi hăituiţi apoi toată viaţa. În schimb, la ora la care citiţi aceste rînduri, studentele care au protestat în spatele dlui Verheugen se află bine-mersi pe undeva prin Cluj, citesc vreo carte (sper!), sorb vreo cafea (recomand ceai!), strîng de mînă vreun flăcău, aşteaptă vreun mărţişor sau bombăne pe teme curente, ca orice femeie care se respectă.

Cam aceasta este diferenţa dintre UE şi URSS: dreptul unor tinere/tineri de a ironiza politicul fără să se teamă.

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.