Primăvara pe trotuar

Publicat în Dilema Veche nr. 472 din 28 februarie - 6 martie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Au început să apară de pe la mijlocul lui februarie. Abia se strînseseră cele de Crăciun, abia răsuflase lumea uşurată că poate umbla omeneşte pe caldarîm, că scheletele precare din metal acoperite cu foaie de cort s-au înfipt iar în mijlocul trotuarelor.

Cum ieşiţi din staţia de metrou de la Romană ca să o luaţi uşurel spre Universitate, trebuie să treceţi, chiar din capul scărilor pe care le-aţi urcat, prin marcajul viguros al unor tineri cu nişte mape, care adună semnături pentru ceva. Dacă ei nu v-au atras atenţia şi n-au reuşit să vă oprească din drum, atunci sigur fata care împarte pliante cu reclama unui salon de cosmetică vă va întinde trist o broşurică. Pe ea o ştiu de vreo două săptămîni. Tremură în frig, stă cu orele în picioare şi am impresia că a răcit în ultimele zile; are nasul foarte roşu iar ochii îi sînt şi mai absenţi. Am în toate buzunarele broşuricile ei, nu o refuz niciodată, aşa cum nu refuz pe nimeni care-mi întinde vreun pliant pe stradă. Aşa. Cum treceţi de mape şi de broşuri, începe să se lăbărţeze imperiul mărţişoarelor.

N-am nimic cu oamenii ăia care vînd orice se poate agăţa de un şnur alb-roşu sub numele de „mărţişor“, am ceva cu cei care dau autorizaţii în locuri atît de strîmte. Pentru că pietonul de Bucureşti e un nimic, un antipatic, un viermuş fără carnet de conducere (şi fără bicicletă) care poate fi aruncat de colo-dincolo, fără urmă de consideraţie.

Trotuarul acela de la ieşirea din staţia Romană spre Universitate e împărţit în două. Pe stînga e sediul permanent al florăreselor. Pe ele le ştiu de multă vreme. Ard beţişoare tămîiate al căror miros ţi se agaţă de haine. Vara, stropesc gospodăreşte prin faţa ghivecelor şi a vazelor înalte – şi pe şlapii tăi, dacă ai noroc; iarna sporovăiesc amical între ele, cu cîte o cafea în mînă, îmbrăcate în cojocele de oaie peste fustele lungi. Pe dreapta, după sezon. Iarna – globuri şi beteală, primăvara – mărţişoare sau coşuleţe de Paşti. Pentru trecător, mai rămîne pe mijloc o bandă îngustă, de-o singură persoană. O bandă ocupată însă de cei care se îngrămădesc în faţa tarabelor. Practic, stai la coadă ca să mergi pe stradă.

Bietul pieton are însă toate şansele să dispară de tot din una dintre cele mai vii zone ale Bucureştiului. Căci la Primărie a născut ideea de a face un pasaj subteran pentru mergătorii pe jos. De ce? Ca maşinile să circule mai bine, fireşte. Pentru că tot ce s-a mutilat în oraşul ăsta şi-aşa hărtănit s-a mutilat în ideea fixă a – i-auziţi cum sună – „fluidizării traficului“.

Oraşul a fost gospodărit cu viziunea unei chivuţe care a dat de ceva bani. S-a suit în maşină şi nu mai coboară din ea nici cînd merge să-şi ia pîine. A smuls duşumelele din lemn şi a pus gresie în toată casa. A smuls peticele verzi – atîtea cît mai erau – şi le-a betonat pe toate, să sară din condiţia mediocră a celui care încă are pămînt în curte, şi nu ciment – semn al orăşenizării. A pus, în schimb, puieţi chinuiţi de copaci în ghivece lăbărţate de lemn. A tuns tufele în forme bizare de iepuraşi nevrotici, călăreţi strîmbi în trăsuri croite din buxuşi şi alte asemene artisticării de Alice în Ţara Minunilor. A decorat, a făcut „frumos“. A pus o căruţă înzorzonată cu ghivece de muşcate în curte, dar nu are apă în casă. A renunţat la carpetă, dar şi-a pus fototapet cu palmieri în garsonieră. Pe geam – furnalul, în casă – Caraibele.

Încercaţi să fiţi pieton cu umbrelă într-o zi cu ploaie, într-un Bucureşti de mijloc de săptămînă. Sau într-o zi în care ninge. Variaţia meteorologică va scoate din ţîţîni normalitatea oarecare. Cu un aer abrupt, smucit şi urgent, toate maşinile se vor revărsa pe stradă. Nervii, la fel. Dumneavoastră, pietonul, veţi fi udat, stropit, îmbrîncit şi uneori înjurat. Cu încălţările fleşcăind de apă – pentru că, în acest oraş, un trotuar perfect drept nu s-a inventat încă.

Peste toate, mărţişoarele din drum. Acum. La vară, aveţi toate şansele să alunecaţi pe dude în mijlocul Bucureştiului. Să nu-l iubeşti?

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.