⬆
Societate
Pagina 109
Cu ochii-n 3,14
Îi explic taximetristului că strada Ion Slătineanu este între Căderea Bastiliei şi Calea Dorobanţilor. Îmi zice: „Vă las pe colţ la Dorobanţi sau intrăm pe Slătineanu din Cădere?“. Îmi vine să-i spun: „Aş prefera să intrăm din picaj“. (A. P.)
Staruri, covor roşu, diamante, rochii scumpe şi discursuri memorabile. Ne aflăm în plin sezon de Oscaruri, iar The Hollywood Reporter a cercetat 48 de discursuri recente de la diverse ceremonii de acordare a premiilor din industria americană de film, ajungî
Academia, stejarii şi Holocaustul
Cu ani în urmă, prins în vreo polemică din acele vremuri, am scris în Dilema un text ce-a necăjit cîţiva membri ai Academiei Române; mi-aduc aminte că regretatul Florin Constantiniu mi-a vorbit despre poveste la cîţiva ani distanţă şi, dacă nu mă înşel, dl Eugen Simion mi-a bătut la un moment dat un apropont.
Patriotismul la români
Ideea de a scrie despre patriotismul românesc astăzi a plecat de la interviul lui Andrei Pleşu din publicaţia Adevărul. Un interviu pe care l-am citit cu plăcere şi cu oarecare amărăciune. De asemenea, mărturisesc că sînt de acord cu cea mai mare parte a concluziilor de acolo. Dar nu cu toate.
Înainte de plecarea "definitivă"
În sfîrşit, dinspre presa noastră cea de toate zilele, uneori irespirabilă şi ilizibilă, vin şi două veşti bune: 1. o emisiune care a trecut de mult de limita bunului-simţ, a deontologiei jurnalistice sau a decenţei, a „reuşit“, în sfîrşit, să transforme bombănelile private ale telespectatorilor dezgustaţi, într-un protest semnificativ, răspîndit pe forumuri sau pe site-uri cu petiţii.
Ce am avut şi ce-am pierdut
Chei, ochelari de vedere şi ochelari de soare, telefoane mobile, portofele, buletine, legitimaţii de serviciu, inele şi cercei, ceasuri, farduri, o geantă întreagă, costume de baie şi alte haine, cărţi şi un copil mic care nu era al meu. Pe toate le-am pierdut la un moment dat.
(Alte) poveşti cu taximetrişti
Am mai spus-o şi o repet: mersul cu taxiul nu e doar un intermezzo, o trecere minoră, ci o experienţă, o aventură. Am trăit în taxi mai intens şi mai variat decît în multe alte locuri. În primul rînd, de la taximetrişti aflu diverse lucruri, utile şi nu numai – de la ce a mai spus Ponta la preţul abonamentelor telefonice.
Am primit un pliant
Tîrg de produse 5,99. Doar psihologic te uiţi şi vezi că este peste 5 lei. Te zburleşte gîndul. Dar să vedem ce poţi lua sub 6 lei. Ulei Lorena floarea-soarelui. Portocale dacă iei 2 kile la plasă. Bustieră fete. Maiou bărbaţi. Maiou damă. Slip fete. String damă. Slip bărbaţi. Set 3 dresuri damă 2/5, 20 den.
Creieri afumaţi
Curăţaţi de pieliţe şi de cheaguri de sînge patru creieri; puneţi-i într-o oală cu ceapă şi ghimbir tocate, cu vin galben de orez şi sos de soia; lăsaţi-i să fiarbă înfundat. Puneţi-i apoi la afumat, în modul obişnuit, folosind două uncii de zahăr brun, una de ierburi aromatice şi puţin fenicul.
Politicienii români şi limba engleză
De ce naiba vorbesc diplomaţii şi politicienii români engleza cu accent rusesc? Ultima prestaţie de acest tip îi aparţine lui Ion Jinga, ambasadorul României la Londra, căutat de posturile străine de cînd cu problema imigranţilor români din 2014. Curios să văd cum stau lucrurile şi cu alţii, am investigat puţin problema pe YouTube.
Televiziunile noastre faţă cu Ursul de Aur
În seara Galei Festivalului de Film de la Berlin, dintre televiziunile de ştiri, doar Digi24 şi Realitatea TV şi-au început jurnalele de la ora 23 cu materiale despre victoria filmului Poziţia copilului. În timpul acesta, Antena 3 titra pe burtieră ceva despre eternul lor Băsescu, iar RTV era preocupată de divorţul lui Dinu Patriciu de Ziua Îndrăgostiţilor.
Agenţii imobiliari - o specie
Două bresle urăsc pe lumea asta: prima este cea a asiguratorilor în caz de deces, boală, bătrîneţe, vremuri grele. Iar a doua este cea a agenţilor imobiliari. Aceştia din urmă nu existau în România înainte de 1990, însă, la puţin timp după aceea, s-au înmulţit direct proporţional cu ridicarea de case, vile şi blocuri noi.
Cu ochii-n 3,14
Într-un hotel din Botoşani, pe o masă stă binecuvîntarea mitropolitului Daniel către proprietarii, angajaţii şi oaspeţii hotelului, pe o noptieră stă Biblia, iar pe policioara din baie stă o cutie de prezervative (15 lei, preţ trecut în meniul de la minibar). Ca un fel de triptic de prim-ajutor, în caz de nevoie. (L. V.)
Un Renault condus de o doamnă pe străzile Bucureştiului avea numărul B… PZM. Te poţi gîndi că, tot aşa cum PLM ar putea fi prescurtarea de la pulmonar, PZM nu poate fi decît var
Ce parfum i s-ar potrivi lui Traian Băsescu?
Vă spun ceva, dar să nu rîdeţi: relativ recent l-am visat pe Karl Marx! De regulă, un bărbat poate avea – şi chiar e indicat să aibă – şi vise ceva mai frumoase şi mai epilate decît cele care-l implică pe acel bărbos. Dar staţi să vedeţi, că nu v-am spus tot: curiozitatea faptului de a-l fi visat pe Marx nu e întrecută decît de contextul în care l-am visat!
Reclame, reclame, reclame - pomadă şi cărţi
La mijlocul secolului al XIX-lea, reclama începe să cucerească paginile publicaţiilor. Nu mai este de ajuns să prezinţi un produs, ci trebuie să convingi că este util şi, mai presus de toate, indispensabil. Fără el, viaţa nu poate merge mai departe.
Vreau să fiu Mascota ta, Nicolae Titulescu!
În urmă cu oarecare timp, administratorul site-ului www.didactic.ro a publicat unul dintre articolele mele, în care prezentam modele de „aşa nu“ din activitatea dascălilor. Reacţiile utilizatorilor au fost, cu mici excepţii, necruţătoare la adresa mea: văd doar lucrurile rele, oricine poate critica de la distanţă, profesorii se frămîntă, pun suflet.
Dar mai serviţi!
„Mai vrei?“ mă întreabă Erika, în timp ce ochii ei albaştri îmi sfredelesc capul. Polonicul e în aşteptare, jumătate cufundat în supa gustoasă şi clară. „Nuuu“, zic, şi-i mulţumesc cît pot eu de frumos. „Cu plăcere“, îmi spune simplu femeia, iar polonicul rămîne cufundat definitiv în zeama aurie.
Petreceri şi tombole
Dintotdeauna mi-am dorit să organizez petreceri, să reuşesc să adun oameni, cît de des. Să fie cu toţii – dacă nu „o mare familie“ – măcar o permanentă ceată veselă, aproximativ mereu aceeaşi. În acest scop, după ce m-am mutat de acasă şi eram încă în facultate, m-am gîndit chiar să fac un fel de pact cu anumite prietene, ca să fiu sigură că ne vedem cel puţin la două săptămîni.
Deruta ta tîmpită devenită producţie de serie
Cînd am fost în America şi eu odată, ei, ce ploaie şi ce vînt, am căutat un şort, un chilot, un slip cu care să fac baie. Am fost aruncat în lumea uriaşilor. Doar slipi de graşi. Doar nişte brambureli gigantice. Adică eu, un slăbănog, nu mai existam, producţia era toată amanetată în folosul giganţilor planetei.
Limbi de porc afumate
Opăriţi cîteva limbi de porc, pentru a le putea curăţa mai uşor de pieliţă. Puneţi-le apoi în apă rece; la urmă, fierbeţi-le într-o supă de legume dreasă cu soia, sare, vin galben şi o priză de zahăr.
Grammar Nazism
Scrise într-o română aproximativă, adesea fără diacritice şi cu o grafie mutantă, discuţiile online includ destul de des atacuri referitoare la corectitudinea gramaticală a celor spuse de preopinenţi. În engleză s-a format deja o sintagmă glumeaţă despre astfel de situaţii: persoana care face exces de asemenea observaţii e un grammar nazi, nazist al gramaticii.
Goliat, ingenuncheat în faţa lui David
În spaţiul acestei rubrici mi-am exprimat de multe ori neîncrederea în eficienţa demersurilor care critică derapajele televiziunilor. Mă uitam la mine: analizez de zece ani ce se vede la televizor şi nu obosesc să scriu, iarăşi şi iarăşi, despre tabloidizarea sau despre manipulările din programele TV, şi, cu toate acestea, discursul televizual de la noi continuă să se degradeze.
Un (alt)fel de educaţie
"Pentru cine vrea să vadă, sînt foarte multe iniţiative care indică schimbări în bine în educaţie, atît în sistem, cît mai ales în afara lui. Dar încă nu am atins masa critică pentru o transformare profundă şi reală. Dacă aş avea copii de dat la şcoală, nu ştiu ce-aş face."
Cu ochii-n 3,14
Psihopedagogii au descoperit realul stres al elevului român: corecturile lucrărilor cu roşu. Dacă, de exemplu, susţin ei, s-ar folosi o altă culoare, mai optimistă, precum verdele, gradul de stres ar scădea, iar performanţele la învăţătură ar creşte. Şi ne-au trebuit atîtea reforme în educaţie cînd soluţia era atît de simplă şi atît de verde! (S. G.)
De sezon: clipul YouTube realizat de British Council România. Iată trei dintre cele 75 de moduri inedite în care îi poţi spune cuiva că-l iubeşti:
Cum au ajuns românii să sperie Londra - înainte de a o vedea
Ceea ce-i fascinant în povestea imperiilor e că nici măcar ele nu-s scutite de un sîmbure de drăgălaşă stupiditate – care, inutil să v-o spun, dă sare şi piper Istoriei ca atare. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Imperiul Britanic şi Rusia erau prinse într-un acerb „Mare Joc“ geopolitic prin Asia – din Afganistan şi pînă în India.
Dileme de altădată: poate o femeie "cultă" să iubească?
Emanciparea femeii a fost un drum greu şi, mai ales, cu multe, multe avataruri. Uneori, şi chiar deseori, femeile au fost cele care au aşezat capcane peste capcane în drumul spre independenţă. Anchetele de la Moda Nouă iau în discuţie şi această problemă a emancipării femeii, îmbrăcînd-o în haina iubirii.
Din nou şi inutil, despre clasa zero
Încerc să mă dumiresc, de ceva timp, fără succes, de ce organizarea grupei pregătitoare a bulversat două-trei generaţii de miniştri ai Educaţiei. Mai întîi, ministrul Funeriu a făcut cea mai riscantă mişcare, aceea a mutării clasei pregătitoare la şcoală. Riscantă şi defectuoasă: după cum scriam într-un articol, legea a fost dată fără consultarea părinţilor sau a sindicatelor.
Patruzeci
Răsfoiam deunăzi nişte reviste. Am citit şi ceva poveşti aidoma cu cele din cărţile de self-help, despre frumoasa maturitate împlinită a femeilor şi a bărbaţilor care se apropie sau trec de patruzeci de ani. Un mănunchi de platitudini – echilibru, împlinire profesională, copii, înţelepciune, blabla. 40 e noul 30, 30 e noul 20 şi alte asemenea tîmpenii.
Acum 20 de ani
Odată cu aniversarea Dilemei, mi-am dat seama că, şi în ceea ce mă priveşte, tot 20 de ani au trecut... Şi am mai realizat că eu, una, sînt aceeaşi, dar nu chiar la fel... De fapt, destul de diferită. Evident, lumea de atunci, de început de ani ’90, lumea studenţiei şi a tinereţii mele nu era, pînă la urmă, aceeaşi cu cea de azi.
După opt, fără reclamă
E pe placul meu. Umplutură de mentă într-un portofel de ciocolată. Aşa am observat reclama într-un pliant de supermarket. „Oferă-i un buchet de flori... sau mai bine After Eight! O să descoperi că va alege After Eight. De ce?“ Şi mi se spune că femeia alege After Eight pentru combinaţia perfectă dintre fineţe şi fondantul de mentă.
Mofu
Tăiaţi în bucăţi mici trei calupuri de mofu (varietate de tofu presat sub „piatră de moară“/ „mò“) şi prăjiţi-le în două uncii de grăsime încinsă. Amestecaţi cu grijă cinci minute, stingeţi apoi cu două uncii de sos de soia şi adăugaţi o uncie de xiang chun tocat mărunt. Aranjaţi totul pe un platou uns cu ulei de susan.
Cum a intrat România în campanie fără să ştie
Campania online prin care publicaţia Gândul a răspuns intenţiilor britanicilor de a descuraja plecarea românilor la muncă în UK începînd cu 2014, cînd se ridică restricţiile referitoare la piaţa muncii, a avut un succes la care Carpathian Garden-ul oficial n-ar fi putut nici măcar visa. E drept, dacă ne uităm mai atent, românii nici n-au prea avut la ce răspunde. Dar tocmai asta face interesantă întreaga poveste.
Confortul poziţiei de lider
Clasamentul audienţelor acestui început de an nu ne oferă nici o surpriză. Conform măsurătorilor din luna ianuarie, în mediul urban conduce PRO TV, urmat de Antena 1, pe locul 3 se află Kanal D, iar pe 4 Antena 3. RTV a urcat pe locul 5, iar OTV, pe vremea cînd încă mai emitea, a căzut pe locul 30.
Miracole pe strada H (II)
Ajah are azi un exerciţiu la şcoală: trebuie să alerge spre un colţ cît mai ferit al clasei, să-şi închidă imediat telefonul mobil, să-şi potrivească pauzele de respiraţie şi, mai ales, să nu mişte. În timpul ăsta, profesorul încuie uşa şi apoi priveşte peste bănci, pentru a fi sigur că toţi elevii sînt invizibili pentru un om care ar căuta o ţintă prin gemuleţul uşii.
Cu ochii-n 3,14
Probabil aţi observat pe etichetele unor mărci româneşti de apă minerală menţionarea unor medalii, distincţii şi titluri primite pe la diverse tîrguri internaţionale de prin secolul al XIX-lea. Ce s-a întîmplat între timp cu apele minerale româneşti? Nu le-a mai trimis nimeni pe la tîrguri, expoziţii şi concursuri? (M. C.)
Într-un autobuz aglomerat, o doamnă tot încerca să-şi valideze cartela de călătorie. Enervat de piuitul repetat al aparatului care nici în ruptul capului nu voia să funcţionez
Cică "moldovenii-s moi" - iată un clişeu bleg
În clasica sa carte despre Psihologia poporului român, D. Drăghicescu spune că, dintre zonele locuite de români, în Moldova s-ar regăsi „mai pronunţată“ o „notă pasivă, resemnată“ a locuitorilor. El contrapune pe moldoveni oltenilor – pe care-i considera mai iuţi, mai revoluţionari – şi dă ca exemplu revoluţiile de la 1821 şi 1848, care ambele au avut ceva sevă oltenească în ele.
Plagiatul ca armă "nobilă" în mîna mediocrităţii
Lipsa unor măsuri ferme cu privire la plagiat şi mai ales degringolada valorilor din viaţa noastră de zi cu zi dau şansă mediocrităţii să urce pe culmile succesului şi să fie venerată ca lucrul cel mai de căpătîi al naţiei noastre. Într-o tristă zi de ianuarie (17.01.2013), am dat peste un articol pe Ziare.com. Am citit şi m-am indignat.
Copilăria unei reviste
Îi ştim copilăria destul de bine. Ne-a fost aproape, mie şi prietenilor mei, încă de la primii ei paşi în lume, şi putem depune mărturie că ne-a pus pe gînduri, ne-a înmuiat ţîfna şi ne-a îmblînzit apucăturile de oameni liberi abia născuţi.
Invizibili, prin oraş
Se uită prin mine şi face un gest scurt cu bărbia înainte – o invitaţie să-i spun ce vreau. „Un pachet de Lavazza roşie, vă rog.“ Vînzătoarea nu aude. E cu ambele urechi ciulite la colega ei care o boscorodeşte pe cea din tura de seară care le-a lăsat nişte calcule aiurea şi nu le iese ceva la socoteală.
Ocolul lumii în fotografii
Pozele Ninei Mihăilă îţi dau, chiar la o primă vedere, o senzaţie, dacă se poate spune aşa, de perfecţiune. Nu neapărat a realizării fotografiei (deşi acestea sînt, într-adevăr, impecabil făcute), ci a locului surprins.
Chiftele din carne cu opt comori
Tocaţi împreună o livră de carne mai împănată, puţină ceapă, o bucată măricică de jambon, două uncii de migdale, muguri de pin (song zi), o uncie de ciuperci uscate, înmuiate mai înainte în apă, o uncie de muguri de bambus cît mai fragezi, şase castane de apă (bi qi), castravete şi ghimbir murate în soia (jiang gua şi jiang jiang), amidon de fasole şi două bucăţi de ghimbir proaspăt.
Tucă şi dobitocii 2.0
După ce acum cîţiva ani a stîrnit un întreg balamuc numindu-i pe bloggeri „onanişti“, Marius Tucă a făcut din nou înconjurul Internetului, cu un fel de pamflet în vers alb, intitulat „Click aici, dobitocilor!“ Jurnalistul adunase peste vreo 90 de like-uri şi 300 de share-uri pe Facebook, luni după-amiază, la mai puţin de o zi de la postare.
Un CNA inutil, o petiţie pe măsură
Am semnat multe petiţii online de-a lungul timpului, destule pentru a-mi da seama cît de inutile sînt. Nu a existat absolut nici una care să rezolve lucrul pe care şi l-a propus, indiferent de numărul de semnături strînse sau de prestigiul numelor de pe listă.
Megalo Imaj
Am un coteţ pentru cîine vagabond în faţa casei, îl ofer cu chirie celor de la Megaimaj să dezvolte şi acolo un concept store. De ce zic? Fiindcă ăştia au pus mîna pe toate colţurile, hardughiile, fundăturile, precum marele falimentar Dinu, spre a cuceri România. Şi-mi pare rău.
Cu ochii-n 3,14
● În seara în care CNA a decis suspendarea licenţei OTV, Dan Diaconescu a apărut pe (aproape) toate posturile. Nici în vis nu şi-ar fi putut imagina că această ubicuitate e posibilă. De unde se vede că un şut în fund e un pas înainte. (M. M.)
● Zilele trecute m-a trezit o voce feminină, care urla din toţi rărunchii: „Ziare! Cumpăr ziare!“. Păi, dacă s-a ajuns să iasă oamenii pe stradă, să-şi strige în felul ăsta nevoile consumiste, cine mai poate susţine că presa scrisă îşi trăieşte apusul? (S.
Viitorul Holocaust: femei violate sau nenăscute
Ooh!, voi, cititoare & cititori, cu Cerul şi cu Pămîntul vă rog să-mi fiţi martori aici la una dintre cele mai teribile poveşti pe care le-am trăit în ultima vreme! Numai ce stăteam eu aşa, la masa de scris, într-o dimineaţă, fără poftă şi fără idei.
România: o gloată de resemnaţi
La început de an, România mi se pare o adunătură de resemnaţi, un popor care trece cu indiferenţă peste tot şi toate. Nu prea este timp de revoltă sau măcar de spirit civic, de compasiune sau de toleranţă, de competenţă sau de responsabilitate. Păi, nu prea este, că e iarnă şi românul hibernează.
Inflaţie de răspunsuri
Tinerii au azi soluţii la îndemînă, reţete gata făcute pentru aproape orice: ziare, cărţi, Internet se înghesuie toate să ofere lămuriri la orice neajuns, de la cum să scapi de acnee, la cum să găseşti un loc de muncă, de la cum să-ţi găsească partenerul ideal, la cum să obţii o bursă la universităţi străine, de la cum să fii fericit, la cum să te distrezi „maxim“.
Poze
Îmi primesc premiul de la învăţătoare. Fotograful ne-a surprins din profil. Buna doamnă Vişoiu, „tovarăşa“, cum îi spuneam pe atunci, e uşor înclinată spre mine şi-mi întinde un pachet cu cărţi împachetate în celofan, strînse bine într-o panglică lată, tricoloră. Eu îi dau un buchet lung de flori de vară. Gladiole, parcă.
Gossip Girl şi adolescenţii fiţoşi
Din vorbă-n vorbă cu băiatul meu, adolescent, mi-a trecut pe la ureche... serialul Gossip Girl. La care se uită o serie de colege de-ale lui, fane ale unui oarecare Chuck Bass. Chuck Bass s-a dovedit a fi un personaj: e adevărat că nu unul oarecare, ci chiar erou principal (printre alţii) ai serialului în cauză.
Covrigi
Voi aţi văzut cît de mari se tot fac covrigii? Ţi-i faci colier, ţi-i faci avion. Incredibil cum se dilată covrigii. Şi cum costă un leu minimum, mă întreb, dacă-s aşa mari, care-i cîştigul? Las’, nu muri tu de grija lor. Atunci, îmi zic, îţi dai seama cît se fură la un covrig de le rămîne şi lor de un venit?