⬆
Societate
Pagina 109
Chiftele din carne cu opt comori
Tocaţi împreună o livră de carne mai împănată, puţină ceapă, o bucată măricică de jambon, două uncii de migdale, muguri de pin (song zi), o uncie de ciuperci uscate, înmuiate mai înainte în apă, o uncie de muguri de bambus cît mai fragezi, şase castane de apă (bi qi), castravete şi ghimbir murate în soia (jiang gua şi jiang jiang), amidon de fasole şi două bucăţi de ghimbir proaspăt.
Tucă şi dobitocii 2.0
După ce acum cîţiva ani a stîrnit un întreg balamuc numindu-i pe bloggeri „onanişti“, Marius Tucă a făcut din nou înconjurul Internetului, cu un fel de pamflet în vers alb, intitulat „Click aici, dobitocilor!“ Jurnalistul adunase peste vreo 90 de like-uri şi 300 de share-uri pe Facebook, luni după-amiază, la mai puţin de o zi de la postare.
Un CNA inutil, o petiţie pe măsură
Am semnat multe petiţii online de-a lungul timpului, destule pentru a-mi da seama cît de inutile sînt. Nu a existat absolut nici una care să rezolve lucrul pe care şi l-a propus, indiferent de numărul de semnături strînse sau de prestigiul numelor de pe listă.
Megalo Imaj
Am un coteţ pentru cîine vagabond în faţa casei, îl ofer cu chirie celor de la Megaimaj să dezvolte şi acolo un concept store. De ce zic? Fiindcă ăştia au pus mîna pe toate colţurile, hardughiile, fundăturile, precum marele falimentar Dinu, spre a cuceri România. Şi-mi pare rău.
Cu ochii-n 3,14
● În seara în care CNA a decis suspendarea licenţei OTV, Dan Diaconescu a apărut pe (aproape) toate posturile. Nici în vis nu şi-ar fi putut imagina că această ubicuitate e posibilă. De unde se vede că un şut în fund e un pas înainte. (M. M.)
● Zilele trecute m-a trezit o voce feminină, care urla din toţi rărunchii: „Ziare! Cumpăr ziare!“. Păi, dacă s-a ajuns să iasă oamenii pe stradă, să-şi strige în felul ăsta nevoile consumiste, cine mai poate susţine că presa scrisă îşi trăieşte apusul? (S.
Viitorul Holocaust: femei violate sau nenăscute
Ooh!, voi, cititoare & cititori, cu Cerul şi cu Pămîntul vă rog să-mi fiţi martori aici la una dintre cele mai teribile poveşti pe care le-am trăit în ultima vreme! Numai ce stăteam eu aşa, la masa de scris, într-o dimineaţă, fără poftă şi fără idei.
România: o gloată de resemnaţi
La început de an, România mi se pare o adunătură de resemnaţi, un popor care trece cu indiferenţă peste tot şi toate. Nu prea este timp de revoltă sau măcar de spirit civic, de compasiune sau de toleranţă, de competenţă sau de responsabilitate. Păi, nu prea este, că e iarnă şi românul hibernează.
Inflaţie de răspunsuri
Tinerii au azi soluţii la îndemînă, reţete gata făcute pentru aproape orice: ziare, cărţi, Internet se înghesuie toate să ofere lămuriri la orice neajuns, de la cum să scapi de acnee, la cum să găseşti un loc de muncă, de la cum să-ţi găsească partenerul ideal, la cum să obţii o bursă la universităţi străine, de la cum să fii fericit, la cum să te distrezi „maxim“.
Poze
Îmi primesc premiul de la învăţătoare. Fotograful ne-a surprins din profil. Buna doamnă Vişoiu, „tovarăşa“, cum îi spuneam pe atunci, e uşor înclinată spre mine şi-mi întinde un pachet cu cărţi împachetate în celofan, strînse bine într-o panglică lată, tricoloră. Eu îi dau un buchet lung de flori de vară. Gladiole, parcă.
Gossip Girl şi adolescenţii fiţoşi
Din vorbă-n vorbă cu băiatul meu, adolescent, mi-a trecut pe la ureche... serialul Gossip Girl. La care se uită o serie de colege de-ale lui, fane ale unui oarecare Chuck Bass. Chuck Bass s-a dovedit a fi un personaj: e adevărat că nu unul oarecare, ci chiar erou principal (printre alţii) ai serialului în cauză.
Covrigi
Voi aţi văzut cît de mari se tot fac covrigii? Ţi-i faci colier, ţi-i faci avion. Incredibil cum se dilată covrigii. Şi cum costă un leu minimum, mă întreb, dacă-s aşa mari, care-i cîştigul? Las’, nu muri tu de grija lor. Atunci, îmi zic, îţi dai seama cît se fură la un covrig de le rămîne şi lor de un venit?
La anu' la Ierusalim - impresii de călătorie
„La anu’ la Ierusalim!“ – aşa suna pe vremuri urarea uzuală la sărbătoarea de Pessah şi tot aşa se spune şi azi. De aceea am rostit-o şi noi: „La anu’…“ sau cînd o fi să fie, aşadar anul ăsta, cu alte cuvinte chiar acum.
Piure de igname la abur (zhe-ng sha-n yao ga-o)
Spălaţi 11/2 livre de igname cît mai arătoase. Puneţi-le la fiert în apă clocotită, fără să le cojiţi (la fel cum aţi proceda pentru cartofi en robe de chambre). Cînd s-au făcut (se pot străpunge uşor cu un beţigaş), scurgeţi-le de apă şi pasaţi-le printr-o sită, pînă obţineţi un piure onctuos.
Mogulii, mogulaşii şi trepăduşii media
Un raport OSCE publicat acum cîteva zile face o constatare care sună familiar, aceea că tot mai multe instituţii media româneşti „preferă să devină un instrument la dispoziţia partidelor politice.“ E ceva nou în toată povestea? Da, iar noutăţile nu sînt vesele deloc.
La aniversarea Dilemei
În urmă cu cîţiva ani, scriam că visez ca spiritul Dilemei să apară cumva şi la televizor. Acum, cînd revista împlineşte 20 de ani, reiau un fragment din textul acela: „Cînd am ajuns la Dilema, în 1996, eram un cititor al ei şi deci intuiam ce e cu această revistă, dar am avut un şoc cînd am realizat despre ce era vorba."
Miracole pe strada H (I)
Gabriel întîrziase la biserică şi ştia că maică-sa îl aşteaptă, aşa că urca grăbit pe Bulevardul Humboldt şi n-a văzut maşina care încetinise în dreptul lui. Era 7 şi 10 seara, iar repetiţiile pentru cor probabil că începuseră deja. Băiatul a ajuns la intersecţia cu strada Homestead şi se pregătea să traverseze. Glonţul i-a trecut prin stomac, i-a perforat intestinele şi s-a oprit într-un muşchi al spatelui.
Cu ochii-n 3,14
● Site-ul HelloWork al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Japonia propune următorul job: observator de baloane publicitare. Descriere: să te asiguri că baloanele cu heliu de pe cerul Japoniei care poartă logo-ul marilor magazine sau al sălilor de jocuri sînt în bună stare de funcţionare şi umflate regulamentar. Salariu: între 5300 de yeni şi 7300 de yeni pe zi (46-63 de euro). Cum se spune: „Pick me! Pick me!“ în japoneză? (L. V.)
● Pe un zid, scris cu litere mari, dar fără Ţ
Aşa e viaţa! - plus două studente din Tîrgovişte
După ce, săptămîna trecută, nu m-am putut sustrage sergiunicolaescu-maniei ce a traversat ţara şi mai înainte ca (sper, săptămîna viitoare) să vă redau o nouă întîlnire cu faimoasa (pentru mine) şi ultrafrumoasa (pentru dvs., dacă aţi vedea-o) djină ce mă mai vizitează, reiau acum, distinşi cititoare & cititori, modestele-mi impresii de călătorie prin Spania – cu un ultim episod.
Dileme de altădată: iubire şi iubiri
De veacuri şi de veacuri, iubirea tulbură spiritele care îşi caută alinarea într-o verbalizare recuperatorie. Revista Moda Nouă lansează, în iarna lui 1903-1904, două „anchete“ în care iubirea este personaj principal. Anchetele şi răspunsurile sînt mai actuale decît oricînd şi dovedesc cum subiectul preocupă mintea omenirii dintotdeauna.
Otevizarea decidenţilor
Un cunoscut jurnalist român a afirmat, la un post de televiziune: „Nu Dan Diaconescu a otevizat România, ci România l-a otevizat pe Dan Diaconescu“. Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi existat publicul nesăţios de mizerii, Dan Diaconescu nu ar fi existat.
Poveşti revizitate
Probabil că aveţi şi dumneavoastră o poveste preferată. Ceva ce vi s-a întîmplat odinioară, o istorie pe care o povestiţi ori de cîte ori aveţi ocazia, o poveste pe care prietenii dumneavoastră o ştiu deja în detaliu şi la care încep deja să-şi dea ochii peste cap atunci cînd trageţi aer în piept să le-o mai spuneţi încă o dată.
Părinţi şi copii (mai mari)
Mult timp am scris, la rubrica mea, despre copii. Din simplul motiv că eram, pe la sfîrşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, „proaspătă mămică“ – după cum se spune. Cînd am rămas însărcinată, habar nu aveam ce mă va aştepta după. Odată copilul ieşit din găoacea lui, a urmat... prăpădul.
Acum plouă
Semn de recoltă bună. Şi ninge. Semne de recoltă bogată. Ce mai poate veni? O secetă rea din martie pînă-n august, şi s-a dus porumbul. Cică şi grîul se duce de suflet, dar a avut timp sub iarna asta să se formeze şi arunce spre cer. În rest, leguminaţia o să ne meargă binişor.
In memoriam
S-a stins în Ajunul Crăciunului, dar s-a oprit din lucru cu doar o lună înainte. Atunci, în preziua internării în spital, şi-a depus semnătura pe ultimul articol, cel care prefaţa publicarea unor piese muzicale inedite pe care ea însăşi le descoperise şi le îngrijise pentru tipar: Trei piese camerale enesciene din prima decadă a secolului XX.
Un model de neînlocuit
Am avut puţine modele muzicologice în anii studenţiei, în acel final de deceniu 9 în care ne simţeam izolaţi de restul lumii, fără speranţă. Aş fi vrut să cercetez muzica modernă occidentală, deşi surse nu prea existau.
Cod cu fasole Henry Roujon
Henry Roujon (1853-1914) – înalt funcţionar francez, eseist şi laureat al premiului Botta, pe care Academia franceză i-l acordă pentru romanul Miremonde (1877) – culege din comuna gasconă Vic-Fezensac următoarea reţetă.
Re-becalizarea televiziunilor
Gigi Becali a mai făcut o nefăcută, în week-end-ul trecut, cînd a vorbit urît cu o moderatoare de la Realitatea TV. Totuşi, Becali nu trăieşte în vid, ci într-un sistem media a cărui creaţie este. Şi tocmai de aceea, jurnaliştii au soluţii la îndemînă ca să-l pună la punct pe proaspătul parlamentar.
Despre otevizare
Sîmbăta trecută, la emisiunea Km 0 de la Digi 24, Crin Antonescu i-a reproşat moderatoarei Elena Vijulie că „otevizează“. Aceasta îl întrebase despre disensiunile şi excluderile din PNL (cazul Andrei Chiliman şi celelalte).
Lumea muncheneză privită prin sticlă
Am aterizat la München în plin decembrie, la debutul unei ninsori de pomină. Pe parcursul zborului am realizat că ajunsesem, în timp, să am o istorie deja îndelungată legată de acest oraş, care devenise o constantă în viaţa mea – prin faptul că destinul îmi hărăzise evenimente ce mă legau într-un fel sau altul de el.
Cu ochii-n 3,14
● O persoană străbate pe jos, de-a lungul vieţii, cam 160.000 de kilometri. Ca şi cum ar face de patru ori înconjurul Pămîntului. Dacă mai pui că face anual, laolaltă cu planeta, şi un tur în jurul Soarelui, poţi spune despre oameni că sînt destul de plimbăreţi. (M. C.)
● Consiliul Judeţean din Botoşani a hotărît să-l facă pe Mihai Eminescu cetăţean de onoare al judeţului Botoşani. Pasul următor e să primească Steaua României în grad de comandor, apoi honoris causa de la Universitatea „Babeş-Bol
Trebuia sau nu incinerat Sergiu Nicolaescu?
Cu toţii bănuiam – ne-o şi spunem, în exces – că e dificil să trăieşti în România. Sergiu Nicolaescu, fără voia lui, ne-a arătat în ăste zile că, la noi, ceea ce urmează după viaţă e încă şi mai greu de suportat! Riscurile la care, aici, se expune un om notoriu prin moartea-i sînt extreme.
O societate în căutarea onoarei - duelul
Societatea românească se află astăzi, ca şi ieri, într-o permanentă căutare a valorilor pe care, deşi le are, nu ştie cum să le recunoască. Onoarea este una dintre aceste valori. Cum se defineşte această onoare? Prin intermediul duelului – încearcă să ne arate Mihai Chiper, cercetător la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“ din Iaşi.
Pistruiatul, o madlenă a memoriei comuniste
Decesul unui cunoscut regizor român, cu o bogată filmografie pre şi postrevoluţionară, a declanşat o amplă dezbatere publică: au fost valoroase sau nu filmele lui? Merită recuperate filmele poliţiste cu iz comunist şi cele istorice, cu iz megaloman şi ideologic, sau ar trebui mai curînd să le excomunicăm ritos din biografia celor care le-au văzut?
Mulţumim, Martin Cooper!
Biblioteca John F. Kennedy din Boston are un exemplar din Ulysse al lui Joyce, ale cărui pagini – în afară de cîteva de la început şi alte cîteva de la sfîrşit – sînt complet neatinse, netăiate. Exemplarul îi aparţinuse lui Hemingway. Mulţumim, Martin Cooper, că ne-ai dat mobilul!
Treceri şi desprinderi
În fiecare an, aceeaşi dramoletă – cel puţin pentru mine: ies greu din timpul sărbătorilor şi intru şi mai anevoie în cel al vieţii de zi cu zi. Nu-mi place, recunosc, rutina cotidiană. Mi-aş dori cu adevărat să fie Crăciun în fiecare zi. Ştiu că nu se poate, că astea sînt fiţe de adult necrescut destul, împotmolit într-o copilărie generică.
Şaorma de după Anul Nou
Nu ştiu cum se face, dar pe 1-2 ianuarie era plin la şaormăria Dristor şi la McDo şi la KFC. Parcă o altă populaţie se îndopase cu o noapte înainte şi alta acum murea plesnită peste stomac pe băncile fast-food-urilor. Parcă – doar că era aceeaşi populaţie, nu alta.
Papricaş Victor Margueritte
Iată reţeta pe care Victor Margueritte – locotentent de dragoni convertit la literatură şi autor al subversivului, la acea vreme, roman best-seller La garçonne/Băietana (1922) – o întîlneşte în Ungaria.
Libia - între salafism şi sufism
De la discursul public de unitate naţională pentru democraţie, proclamat de liderii rebelilor libieni în timpul revoltelor anti-Gaddafi, acum o nouă formulă este folosită în spaţiul public – reconcilierea naţională.
Omniprezentul, dar discretul Bănică Jr.
În timp ce presa îşi dă ochii peste cap fiindcă tot ea, presa, a răscolit prin sicriul şi înmormîntarea lui Sergiu Nicolaescu, iar topurile de vizibilitate media includ pe primele locuri personaje ca Bianca Drăguşanu, Oana Zăvoranu sau Pepe, Ştefan Bănică Jr. îşi vede de emisiuni şi concerte. Şi cîştigă: bani, dar nu numai.
Semne nebune anul are!
De Revelion, cu cîteva minute înainte de 12 noaptea, am deschis televizorul să văd cînd se face ora. Era 12 fără două minute, iar la PRO TV asistam la un dans erotic, în care Victor Slav (cel care prezintă meteo), în boxeri şi în veşnicii lui bocanci, mima o acuplare cu Bianca Drăguşanu.
Locurile care ne aparţin - despre case şi acasă
De aproape patru ani, locuiesc într-un apartament de două camere dintr-un bloc tipic, „socialist“, şi de ceva vreme mă bate gîndul să mă mut. Parcă acasă nu-mi mai găsesc locul. Biroul meu e chiar în faţa ferestrei din sufragerie, iar lumina de afară care intră prin jaluzele e mereu una confuză, ca şi mine.
Cu ochii-n 3,14
Mi-a povestit cineva că în ziua de Crăciun, în aeroportul de la Otopeni, călătorii erau întrebaţi dacă nu vor, în loc de tradiţionalele sendvişuri de tranzit, stuffed cabbages, adică de-a dreptul sarmale. Cu Coca-Cola, desigur, că anumite lucruri nu se schimbă niciodată. (S. S.)
Cei de la The Atlantic s-au întrebat cum poţi să mori de rîs (LOL – laughing out loud) altfel decît în engleză şi au găsit: 55555 (în thailandeză, 5 se pronunţă „ha“), jajaja (spaniolă), xaxaxa (greacă), mdr (franceză: m
Război şi pace în Spania - şi un happy end cu vin roşu
Punctul critic al istoriei spaniolilor în secolul al XX-lea a fost, fără îndoială, Războiul Civil (iulie 1936 – martie 1939), în care s-au masacrat unii pe alţii cu o uluitoare fervoare – şi cu ajutorul Germaniei naziste, al Uniunii Sovietice şi al unor divizii de voluntari de ocazie, de la comunişti francezi pînă la legionari români etc.
Taifas şi iluzii de Anul Nou
Era zăpadă în Bucureşti pe 19 decembrie 1903, iar Margo scria cît de mult şi-ar fi dorit să zburde cu sania: „A dat prima ninsoare, şi nimic nu mi se pare mai plăcut decît ca să mă plimb pe stradă, lăsînd să mă acopere fulgii de zăpadă. Prin tot oraşul s-a întins ca un covor alb şi saniile..."
Dreptul constituţional de a ucide
În ţara care pare să fi luat toate măsurile de precauţie imaginabile, astfel încît copiii săi să se simtă protejaţi, douăzeci de copii cu vîrste cuprinse între 5 şi 10 ani au fost asasinaţi de un adolescent. Arma cu care el a înfăptuit crima a fost cumpărată în virtutea unui drept înscris în constituţia ţării: acela de a avea armă.
Călătoria
China, provincia Guangdong, Shenzen. Chen Dongmei s-a trezit într-o dimineaţă ploioasă, exact cum s-a întîmplat în ultimele două săptămîni. Aerul e saturat de umezeala care pare că a intrat în pereţi, în asfalt, în aşternuturile colorate, cam copilăreşti pentru cei 28 de ani ai ei.
Dăruim, zice-se...
De Crăciun – ştim, cu toţii – ar trebui să fim generoşi. Să dăm ceva cuiva, cît şi cum putem. Sau să facem vreun gest pe care, altfel, nu prea îl facem. În fiecare an, de Crăciun, încerc să nu fiu Scrooge. Ştiţi că nu-i uşor?
Bradul de Crăciun
Discuţii de prin noiembrie. Luăm şi anul ăsta? Da, tradiţia o cere. Bucuria. Vine verde, vînjos, puternic la tine în casă. Stă pe afară un timp. Ţiganul-ţăranul te păcăleşte. Nu e niciodată perfect. Păi, natura nu e perfectă, ce credeai? Cînd îl înfigi în stativ, descoperi. E prea mare, prea mic. O creangă ruptă. Un capăt uscat.
Quiche lorraine André Theuriet
Iată reţeta de quiche lorraine a romancierului şi poetului francez André Theuriet (din Lorena, după mamă), scrisă cîndva în secolul al XIX-lea, cînd quiche-ul nu era atît de popular şi de răspîndit în lumea întreagă, ci mai degrabă „o patiserie provincială, puţin cunoscută parizienilor“.
Apocalipsa.TV
Acum, că au trecut nu numai anul 2000, ci şi apocalipsa mayaşă, sfîrşitul lumii pare a fi o afacere răsuflată. Dar, aşa răsuflată, e destul de productivă la TV, iar un inventar al cîtorva tipuri de formate dacă nu de-a dreptul apocaliptice, cel puţin infestate de milenarism, merită încercat.