⬆
Societate
Pagina 109
Deruta ta tîmpită devenită producţie de serie
Cînd am fost în America şi eu odată, ei, ce ploaie şi ce vînt, am căutat un şort, un chilot, un slip cu care să fac baie. Am fost aruncat în lumea uriaşilor. Doar slipi de graşi. Doar nişte brambureli gigantice. Adică eu, un slăbănog, nu mai existam, producţia era toată amanetată în folosul giganţilor planetei.
Limbi de porc afumate
Opăriţi cîteva limbi de porc, pentru a le putea curăţa mai uşor de pieliţă. Puneţi-le apoi în apă rece; la urmă, fierbeţi-le într-o supă de legume dreasă cu soia, sare, vin galben şi o priză de zahăr.
Grammar Nazism
Scrise într-o română aproximativă, adesea fără diacritice şi cu o grafie mutantă, discuţiile online includ destul de des atacuri referitoare la corectitudinea gramaticală a celor spuse de preopinenţi. În engleză s-a format deja o sintagmă glumeaţă despre astfel de situaţii: persoana care face exces de asemenea observaţii e un grammar nazi, nazist al gramaticii.
Goliat, ingenuncheat în faţa lui David
În spaţiul acestei rubrici mi-am exprimat de multe ori neîncrederea în eficienţa demersurilor care critică derapajele televiziunilor. Mă uitam la mine: analizez de zece ani ce se vede la televizor şi nu obosesc să scriu, iarăşi şi iarăşi, despre tabloidizarea sau despre manipulările din programele TV, şi, cu toate acestea, discursul televizual de la noi continuă să se degradeze.
Un (alt)fel de educaţie
"Pentru cine vrea să vadă, sînt foarte multe iniţiative care indică schimbări în bine în educaţie, atît în sistem, cît mai ales în afara lui. Dar încă nu am atins masa critică pentru o transformare profundă şi reală. Dacă aş avea copii de dat la şcoală, nu ştiu ce-aş face."
Cu ochii-n 3,14
Psihopedagogii au descoperit realul stres al elevului român: corecturile lucrărilor cu roşu. Dacă, de exemplu, susţin ei, s-ar folosi o altă culoare, mai optimistă, precum verdele, gradul de stres ar scădea, iar performanţele la învăţătură ar creşte. Şi ne-au trebuit atîtea reforme în educaţie cînd soluţia era atît de simplă şi atît de verde! (S. G.)
De sezon: clipul YouTube realizat de British Council România. Iată trei dintre cele 75 de moduri inedite în care îi poţi spune cuiva că-l iubeşti:
Cum au ajuns românii să sperie Londra - înainte de a o vedea
Ceea ce-i fascinant în povestea imperiilor e că nici măcar ele nu-s scutite de un sîmbure de drăgălaşă stupiditate – care, inutil să v-o spun, dă sare şi piper Istoriei ca atare. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Imperiul Britanic şi Rusia erau prinse într-un acerb „Mare Joc“ geopolitic prin Asia – din Afganistan şi pînă în India.
Dileme de altădată: poate o femeie "cultă" să iubească?
Emanciparea femeii a fost un drum greu şi, mai ales, cu multe, multe avataruri. Uneori, şi chiar deseori, femeile au fost cele care au aşezat capcane peste capcane în drumul spre independenţă. Anchetele de la Moda Nouă iau în discuţie şi această problemă a emancipării femeii, îmbrăcînd-o în haina iubirii.
Din nou şi inutil, despre clasa zero
Încerc să mă dumiresc, de ceva timp, fără succes, de ce organizarea grupei pregătitoare a bulversat două-trei generaţii de miniştri ai Educaţiei. Mai întîi, ministrul Funeriu a făcut cea mai riscantă mişcare, aceea a mutării clasei pregătitoare la şcoală. Riscantă şi defectuoasă: după cum scriam într-un articol, legea a fost dată fără consultarea părinţilor sau a sindicatelor.
Patruzeci
Răsfoiam deunăzi nişte reviste. Am citit şi ceva poveşti aidoma cu cele din cărţile de self-help, despre frumoasa maturitate împlinită a femeilor şi a bărbaţilor care se apropie sau trec de patruzeci de ani. Un mănunchi de platitudini – echilibru, împlinire profesională, copii, înţelepciune, blabla. 40 e noul 30, 30 e noul 20 şi alte asemenea tîmpenii.
Acum 20 de ani
Odată cu aniversarea Dilemei, mi-am dat seama că, şi în ceea ce mă priveşte, tot 20 de ani au trecut... Şi am mai realizat că eu, una, sînt aceeaşi, dar nu chiar la fel... De fapt, destul de diferită. Evident, lumea de atunci, de început de ani ’90, lumea studenţiei şi a tinereţii mele nu era, pînă la urmă, aceeaşi cu cea de azi.
După opt, fără reclamă
E pe placul meu. Umplutură de mentă într-un portofel de ciocolată. Aşa am observat reclama într-un pliant de supermarket. „Oferă-i un buchet de flori... sau mai bine After Eight! O să descoperi că va alege After Eight. De ce?“ Şi mi se spune că femeia alege After Eight pentru combinaţia perfectă dintre fineţe şi fondantul de mentă.
Mofu
Tăiaţi în bucăţi mici trei calupuri de mofu (varietate de tofu presat sub „piatră de moară“/ „mò“) şi prăjiţi-le în două uncii de grăsime încinsă. Amestecaţi cu grijă cinci minute, stingeţi apoi cu două uncii de sos de soia şi adăugaţi o uncie de xiang chun tocat mărunt. Aranjaţi totul pe un platou uns cu ulei de susan.
Cum a intrat România în campanie fără să ştie
Campania online prin care publicaţia Gândul a răspuns intenţiilor britanicilor de a descuraja plecarea românilor la muncă în UK începînd cu 2014, cînd se ridică restricţiile referitoare la piaţa muncii, a avut un succes la care Carpathian Garden-ul oficial n-ar fi putut nici măcar visa. E drept, dacă ne uităm mai atent, românii nici n-au prea avut la ce răspunde. Dar tocmai asta face interesantă întreaga poveste.
Confortul poziţiei de lider
Clasamentul audienţelor acestui început de an nu ne oferă nici o surpriză. Conform măsurătorilor din luna ianuarie, în mediul urban conduce PRO TV, urmat de Antena 1, pe locul 3 se află Kanal D, iar pe 4 Antena 3. RTV a urcat pe locul 5, iar OTV, pe vremea cînd încă mai emitea, a căzut pe locul 30.
Miracole pe strada H (II)
Ajah are azi un exerciţiu la şcoală: trebuie să alerge spre un colţ cît mai ferit al clasei, să-şi închidă imediat telefonul mobil, să-şi potrivească pauzele de respiraţie şi, mai ales, să nu mişte. În timpul ăsta, profesorul încuie uşa şi apoi priveşte peste bănci, pentru a fi sigur că toţi elevii sînt invizibili pentru un om care ar căuta o ţintă prin gemuleţul uşii.
Cu ochii-n 3,14
Probabil aţi observat pe etichetele unor mărci româneşti de apă minerală menţionarea unor medalii, distincţii şi titluri primite pe la diverse tîrguri internaţionale de prin secolul al XIX-lea. Ce s-a întîmplat între timp cu apele minerale româneşti? Nu le-a mai trimis nimeni pe la tîrguri, expoziţii şi concursuri? (M. C.)
Într-un autobuz aglomerat, o doamnă tot încerca să-şi valideze cartela de călătorie. Enervat de piuitul repetat al aparatului care nici în ruptul capului nu voia să funcţionez
Cică "moldovenii-s moi" - iată un clişeu bleg
În clasica sa carte despre Psihologia poporului român, D. Drăghicescu spune că, dintre zonele locuite de români, în Moldova s-ar regăsi „mai pronunţată“ o „notă pasivă, resemnată“ a locuitorilor. El contrapune pe moldoveni oltenilor – pe care-i considera mai iuţi, mai revoluţionari – şi dă ca exemplu revoluţiile de la 1821 şi 1848, care ambele au avut ceva sevă oltenească în ele.
Plagiatul ca armă "nobilă" în mîna mediocrităţii
Lipsa unor măsuri ferme cu privire la plagiat şi mai ales degringolada valorilor din viaţa noastră de zi cu zi dau şansă mediocrităţii să urce pe culmile succesului şi să fie venerată ca lucrul cel mai de căpătîi al naţiei noastre. Într-o tristă zi de ianuarie (17.01.2013), am dat peste un articol pe Ziare.com. Am citit şi m-am indignat.
Copilăria unei reviste
Îi ştim copilăria destul de bine. Ne-a fost aproape, mie şi prietenilor mei, încă de la primii ei paşi în lume, şi putem depune mărturie că ne-a pus pe gînduri, ne-a înmuiat ţîfna şi ne-a îmblînzit apucăturile de oameni liberi abia născuţi.
Invizibili, prin oraş
Se uită prin mine şi face un gest scurt cu bărbia înainte – o invitaţie să-i spun ce vreau. „Un pachet de Lavazza roşie, vă rog.“ Vînzătoarea nu aude. E cu ambele urechi ciulite la colega ei care o boscorodeşte pe cea din tura de seară care le-a lăsat nişte calcule aiurea şi nu le iese ceva la socoteală.
Ocolul lumii în fotografii
Pozele Ninei Mihăilă îţi dau, chiar la o primă vedere, o senzaţie, dacă se poate spune aşa, de perfecţiune. Nu neapărat a realizării fotografiei (deşi acestea sînt, într-adevăr, impecabil făcute), ci a locului surprins.
Chiftele din carne cu opt comori
Tocaţi împreună o livră de carne mai împănată, puţină ceapă, o bucată măricică de jambon, două uncii de migdale, muguri de pin (song zi), o uncie de ciuperci uscate, înmuiate mai înainte în apă, o uncie de muguri de bambus cît mai fragezi, şase castane de apă (bi qi), castravete şi ghimbir murate în soia (jiang gua şi jiang jiang), amidon de fasole şi două bucăţi de ghimbir proaspăt.
Tucă şi dobitocii 2.0
După ce acum cîţiva ani a stîrnit un întreg balamuc numindu-i pe bloggeri „onanişti“, Marius Tucă a făcut din nou înconjurul Internetului, cu un fel de pamflet în vers alb, intitulat „Click aici, dobitocilor!“ Jurnalistul adunase peste vreo 90 de like-uri şi 300 de share-uri pe Facebook, luni după-amiază, la mai puţin de o zi de la postare.
Un CNA inutil, o petiţie pe măsură
Am semnat multe petiţii online de-a lungul timpului, destule pentru a-mi da seama cît de inutile sînt. Nu a existat absolut nici una care să rezolve lucrul pe care şi l-a propus, indiferent de numărul de semnături strînse sau de prestigiul numelor de pe listă.
Megalo Imaj
Am un coteţ pentru cîine vagabond în faţa casei, îl ofer cu chirie celor de la Megaimaj să dezvolte şi acolo un concept store. De ce zic? Fiindcă ăştia au pus mîna pe toate colţurile, hardughiile, fundăturile, precum marele falimentar Dinu, spre a cuceri România. Şi-mi pare rău.
Cu ochii-n 3,14
● În seara în care CNA a decis suspendarea licenţei OTV, Dan Diaconescu a apărut pe (aproape) toate posturile. Nici în vis nu şi-ar fi putut imagina că această ubicuitate e posibilă. De unde se vede că un şut în fund e un pas înainte. (M. M.)
● Zilele trecute m-a trezit o voce feminină, care urla din toţi rărunchii: „Ziare! Cumpăr ziare!“. Păi, dacă s-a ajuns să iasă oamenii pe stradă, să-şi strige în felul ăsta nevoile consumiste, cine mai poate susţine că presa scrisă îşi trăieşte apusul? (S.
Viitorul Holocaust: femei violate sau nenăscute
Ooh!, voi, cititoare & cititori, cu Cerul şi cu Pămîntul vă rog să-mi fiţi martori aici la una dintre cele mai teribile poveşti pe care le-am trăit în ultima vreme! Numai ce stăteam eu aşa, la masa de scris, într-o dimineaţă, fără poftă şi fără idei.
România: o gloată de resemnaţi
La început de an, România mi se pare o adunătură de resemnaţi, un popor care trece cu indiferenţă peste tot şi toate. Nu prea este timp de revoltă sau măcar de spirit civic, de compasiune sau de toleranţă, de competenţă sau de responsabilitate. Păi, nu prea este, că e iarnă şi românul hibernează.
Inflaţie de răspunsuri
Tinerii au azi soluţii la îndemînă, reţete gata făcute pentru aproape orice: ziare, cărţi, Internet se înghesuie toate să ofere lămuriri la orice neajuns, de la cum să scapi de acnee, la cum să găseşti un loc de muncă, de la cum să-ţi găsească partenerul ideal, la cum să obţii o bursă la universităţi străine, de la cum să fii fericit, la cum să te distrezi „maxim“.
Poze
Îmi primesc premiul de la învăţătoare. Fotograful ne-a surprins din profil. Buna doamnă Vişoiu, „tovarăşa“, cum îi spuneam pe atunci, e uşor înclinată spre mine şi-mi întinde un pachet cu cărţi împachetate în celofan, strînse bine într-o panglică lată, tricoloră. Eu îi dau un buchet lung de flori de vară. Gladiole, parcă.
Gossip Girl şi adolescenţii fiţoşi
Din vorbă-n vorbă cu băiatul meu, adolescent, mi-a trecut pe la ureche... serialul Gossip Girl. La care se uită o serie de colege de-ale lui, fane ale unui oarecare Chuck Bass. Chuck Bass s-a dovedit a fi un personaj: e adevărat că nu unul oarecare, ci chiar erou principal (printre alţii) ai serialului în cauză.
Covrigi
Voi aţi văzut cît de mari se tot fac covrigii? Ţi-i faci colier, ţi-i faci avion. Incredibil cum se dilată covrigii. Şi cum costă un leu minimum, mă întreb, dacă-s aşa mari, care-i cîştigul? Las’, nu muri tu de grija lor. Atunci, îmi zic, îţi dai seama cît se fură la un covrig de le rămîne şi lor de un venit?
La anu' la Ierusalim - impresii de călătorie
„La anu’ la Ierusalim!“ – aşa suna pe vremuri urarea uzuală la sărbătoarea de Pessah şi tot aşa se spune şi azi. De aceea am rostit-o şi noi: „La anu’…“ sau cînd o fi să fie, aşadar anul ăsta, cu alte cuvinte chiar acum.
Piure de igname la abur (zhe-ng sha-n yao ga-o)
Spălaţi 11/2 livre de igname cît mai arătoase. Puneţi-le la fiert în apă clocotită, fără să le cojiţi (la fel cum aţi proceda pentru cartofi en robe de chambre). Cînd s-au făcut (se pot străpunge uşor cu un beţigaş), scurgeţi-le de apă şi pasaţi-le printr-o sită, pînă obţineţi un piure onctuos.
Mogulii, mogulaşii şi trepăduşii media
Un raport OSCE publicat acum cîteva zile face o constatare care sună familiar, aceea că tot mai multe instituţii media româneşti „preferă să devină un instrument la dispoziţia partidelor politice.“ E ceva nou în toată povestea? Da, iar noutăţile nu sînt vesele deloc.
La aniversarea Dilemei
În urmă cu cîţiva ani, scriam că visez ca spiritul Dilemei să apară cumva şi la televizor. Acum, cînd revista împlineşte 20 de ani, reiau un fragment din textul acela: „Cînd am ajuns la Dilema, în 1996, eram un cititor al ei şi deci intuiam ce e cu această revistă, dar am avut un şoc cînd am realizat despre ce era vorba."
Miracole pe strada H (I)
Gabriel întîrziase la biserică şi ştia că maică-sa îl aşteaptă, aşa că urca grăbit pe Bulevardul Humboldt şi n-a văzut maşina care încetinise în dreptul lui. Era 7 şi 10 seara, iar repetiţiile pentru cor probabil că începuseră deja. Băiatul a ajuns la intersecţia cu strada Homestead şi se pregătea să traverseze. Glonţul i-a trecut prin stomac, i-a perforat intestinele şi s-a oprit într-un muşchi al spatelui.
Cu ochii-n 3,14
● Site-ul HelloWork al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Japonia propune următorul job: observator de baloane publicitare. Descriere: să te asiguri că baloanele cu heliu de pe cerul Japoniei care poartă logo-ul marilor magazine sau al sălilor de jocuri sînt în bună stare de funcţionare şi umflate regulamentar. Salariu: între 5300 de yeni şi 7300 de yeni pe zi (46-63 de euro). Cum se spune: „Pick me! Pick me!“ în japoneză? (L. V.)
● Pe un zid, scris cu litere mari, dar fără Ţ
Aşa e viaţa! - plus două studente din Tîrgovişte
După ce, săptămîna trecută, nu m-am putut sustrage sergiunicolaescu-maniei ce a traversat ţara şi mai înainte ca (sper, săptămîna viitoare) să vă redau o nouă întîlnire cu faimoasa (pentru mine) şi ultrafrumoasa (pentru dvs., dacă aţi vedea-o) djină ce mă mai vizitează, reiau acum, distinşi cititoare & cititori, modestele-mi impresii de călătorie prin Spania – cu un ultim episod.
Dileme de altădată: iubire şi iubiri
De veacuri şi de veacuri, iubirea tulbură spiritele care îşi caută alinarea într-o verbalizare recuperatorie. Revista Moda Nouă lansează, în iarna lui 1903-1904, două „anchete“ în care iubirea este personaj principal. Anchetele şi răspunsurile sînt mai actuale decît oricînd şi dovedesc cum subiectul preocupă mintea omenirii dintotdeauna.
Otevizarea decidenţilor
Un cunoscut jurnalist român a afirmat, la un post de televiziune: „Nu Dan Diaconescu a otevizat România, ci România l-a otevizat pe Dan Diaconescu“. Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi existat publicul nesăţios de mizerii, Dan Diaconescu nu ar fi existat.
Poveşti revizitate
Probabil că aveţi şi dumneavoastră o poveste preferată. Ceva ce vi s-a întîmplat odinioară, o istorie pe care o povestiţi ori de cîte ori aveţi ocazia, o poveste pe care prietenii dumneavoastră o ştiu deja în detaliu şi la care încep deja să-şi dea ochii peste cap atunci cînd trageţi aer în piept să le-o mai spuneţi încă o dată.
Părinţi şi copii (mai mari)
Mult timp am scris, la rubrica mea, despre copii. Din simplul motiv că eram, pe la sfîrşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, „proaspătă mămică“ – după cum se spune. Cînd am rămas însărcinată, habar nu aveam ce mă va aştepta după. Odată copilul ieşit din găoacea lui, a urmat... prăpădul.
Acum plouă
Semn de recoltă bună. Şi ninge. Semne de recoltă bogată. Ce mai poate veni? O secetă rea din martie pînă-n august, şi s-a dus porumbul. Cică şi grîul se duce de suflet, dar a avut timp sub iarna asta să se formeze şi arunce spre cer. În rest, leguminaţia o să ne meargă binişor.
In memoriam
S-a stins în Ajunul Crăciunului, dar s-a oprit din lucru cu doar o lună înainte. Atunci, în preziua internării în spital, şi-a depus semnătura pe ultimul articol, cel care prefaţa publicarea unor piese muzicale inedite pe care ea însăşi le descoperise şi le îngrijise pentru tipar: Trei piese camerale enesciene din prima decadă a secolului XX.
Un model de neînlocuit
Am avut puţine modele muzicologice în anii studenţiei, în acel final de deceniu 9 în care ne simţeam izolaţi de restul lumii, fără speranţă. Aş fi vrut să cercetez muzica modernă occidentală, deşi surse nu prea existau.
Cod cu fasole Henry Roujon
Henry Roujon (1853-1914) – înalt funcţionar francez, eseist şi laureat al premiului Botta, pe care Academia franceză i-l acordă pentru romanul Miremonde (1877) – culege din comuna gasconă Vic-Fezensac următoarea reţetă.
Re-becalizarea televiziunilor
Gigi Becali a mai făcut o nefăcută, în week-end-ul trecut, cînd a vorbit urît cu o moderatoare de la Realitatea TV. Totuşi, Becali nu trăieşte în vid, ci într-un sistem media a cărui creaţie este. Şi tocmai de aceea, jurnaliştii au soluţii la îndemînă ca să-l pună la punct pe proaspătul parlamentar.
Despre otevizare
Sîmbăta trecută, la emisiunea Km 0 de la Digi 24, Crin Antonescu i-a reproşat moderatoarei Elena Vijulie că „otevizează“. Aceasta îl întrebase despre disensiunile şi excluderile din PNL (cazul Andrei Chiliman şi celelalte).