Despre calitate şi responsabilitate

Publicat în Dilema Veche nr. 472 din 28 februarie - 6 martie 2013
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

În general, nu sînt un pasionat al serialelor, dar dintre cele care m-au prins, multe au purtat marca HBO.

Am remarcat serialele care aveau această marcă (cu puricii aceia care se transformă în sigla postului) înainte să am abonament HBO. Acum mai mulţi ani, ProCinema difuza Oz şi Clanul Soprano. Unul era cu puşcăriaşi, celălalt cu mafioţi – dar ce diferenţă între producţiile obişnuite, cu astfel de personaje, şi acestea! Oz nu era un simplu film care se petrecea într-o închisoare, ci dezvolta o întreagă filozofie a violenţei umane, a raporturilor de putere, a ciocnirii dintre culturi. Cît despre Clanul Soprano, mi s-a părut o adevărată bijuterie, cu un scenariu bine strunit şi nuanţat, care-ţi propunea o altă viziune asupra subiectelor cu mafioţi decît erai obişnuit pînă atunci. Cu un umor subtil de situaţii, serialul nu cădea în caricatură (soluţia cea mai simplă pentru o astfel de abordare). Mafioţii nu erau doar simple maşini de ucis, ci oameni „normali“, cu bolile lor, cu momentele lor de slăbiciune, cu tandreţurile lor sau cu idealismele şi candorile lor. Tony Soprano (jucat admirabil de James Gandolfini) era un personaj complex, boss de temut, dar, pe de altă parte, plin de moliciuni: puternic – dar slab în faţa atacurilor de panică, brută în stare să ucidă cu sînge rece –, dar uman, foarte uman.

Apoi mi-am făcut abonament HBO şi am putut să văd serialele acestui post la ele acasă. Am urmărit Sub pămînt SRL, dar cîştigul cel mai mare în materie de seriale a fost În derivă. Aşa cum am mai scris şi altă dată, producţia aceasta este un bun exemplu despre cum se poate face televiziune de calitate şi la noi. Despre cum poţi să propui valori publicului, să vorbeşti despre lucruri fundamentale şi chiar să faci educaţie într-un mod propriu discursului televizual, deci printr-o formă de divertisment.

Acum, văd că HBO anunţă o altă miniserie, pe care o aştept cu interes: Rugul aprins – film în trei părţi produs de HBO Europe, al cărui prim episod va avea premiera duminică, 3 martie (ora 21,40). Filmul, regizat de Agnieszka Holland (o cunoscută cineastă poloneză, care a făcut parte din grupul format în jurul lui Andrzej Wajda), este inspirat din istoria recentă şi vorbeşte despre evenimentele ulterioare Primăverii de la Praga, mai precis despre gestul extrem al studentului Jan Palach şi urmările lui.

Jan Palach şi-a dat foc în piaţa publică în ianuarie 1969, ca protest faţă de invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia. Acţiunea lui a avut ecouri în toată lumea, iar în Cehoslovacia, el a devenit un simbol al luptei pentru libertate (în 1989, cea de-a douăzecea aniversare a morţii lui Palach a dus la protestele studenţeşti care au provocat Revoluţia de catifea). În 1969, după gestul public al lui Jan Palach, au urmat alte proteste, inclusiv alte două cazuri de autoimolări şi, desigur, acţiuni ale poliţiei politice. Filmul Rugul aprins vorbeşte despre toate acestea şi, în plus, despre ceva care ar fi fost de neconceput în România comunistă: procesul intentat de mama lui Jan Palach – pentru defăimare, unui demnitar care declarase că fiul ei era de fapt agent al serviciilor secrete occidentale.

Iată un demers lăudabil al HBO, un film care pune în discuţie o problemă gravă a istoriei recente şi, în acest context, îşi propune să reflecte „valorile umane cele mai simple: adevăr, onoare, dreptate şi curaj“ (cum mi se spune într-un comunicat primit de la HBO). O astfel de abordare e un lucru tot mai rar la televiziunile din ziua de astăzi. Se numeşte responsabilitate.

Nu am văzut filmul Rugul aprins, dar, din ce am citit despre el, sigur nu voi fi dezamăgit.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.