Ocolul lumii în fotografii
„Sîmbătă, 24 octombrie 2009, ora 14; rîul Yulong, regiunea Guilin, Guangxi, China: faimoasă pentru dealurile carstice ascuţite, considerată de chinezi «cea mai frumoasă din toată lumea». Sîmbătă, 5 iulie 2008, ora 12,23; Khutzeymateen Inlet, British Columbia, Canada: o regiune sălbatică din apropierea graniţei cu Alaska, adiacentă unei arii de protecţie specială a habitatului urşilor Grizzly. Luni, 19 mai 2008, ora 17,38; maree joasă în Minas Basin, Bay of Fundy, Nova Scotia, Canada: Golful Fundy, la Oceanul Atlantic, este locul cu cele mai puternice maree din lume. Nivelul apei variază pînă la 16 metri pe verticală între începutul şi sfîrşitul fluxului (şi, la fel, între începutul şi sfîrşitul refluxului), pe parcursul a doar şase ore. Vineri, 2 octombrie 2009, ora 11,43; Gyeongju, Gyeongbuk, Coreea de Sud: fosta capitală a vechiului regat Silla (57 î.Hr. – 935 d.Hr.). În oraş există 155 de tumuli şi 35 de morminte regale. Joi, 6 septembrie 2007, ora 8,35; Île Bonaventure, Gaspésie, Québec, Canada: insula adăposteşte cea mai numeroasă colonie de gîşte de mare (Morus bassanus) din lume (60.000 de perechi în 2009).“
Rîndurile de mai sus nu sînt reproduse dintr-o ediţie a National Geographic, ci din jurnalul de călătorie al Ninei Mihăilă. Nu un jurnal oarecare, ci unul fotografic.
Tema jurnalului: o călătorie în jurul lumii, întreprinsă între 2009-2010, alături de prietenul ei, Vlad Vieru (dar şi anterior în Canada, între 2007-2009). Fotografiile realizate în Canada, Patagonia, China, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Anglia, Finlanda şi Suedia constituie subiectul expoziţiei „Ceruri, ape, pămînt“, ce poate fi vizionată la Café Verona, Librăria Cărtureşti, în perioada 16-31 ianuarie 2013.
Pozele Ninei Mihăilă îţi dau, chiar la o primă vedere, o senzaţie, dacă se poate spune aşa, de perfecţiune. Nu neapărat a realizării fotografiei (deşi acestea sînt, într-adevăr, impecabil făcute), ci a locului surprins. Locurile alese, cel puţin în această primă expoziţie, cele enumerate la începutul articolului, sînt dintre cele în faţa cărora poţi avea sentimentul sublimului: natura, acolo, şi-a făcut treaba desăvîrşit.
Iar modul în care o surprinde Nina Mihăilă este următorul: o lasă, pur şi simplu, în voia ei. Arătîndu-i ipostazele cele mai favorabile. Iar ca postură, alege... neclintirea. În fotografiile pe care le-am văzut, pămînt, cer şi ape par nemişcate. Şi aproape perfect simetrice. Simetria e spartă, probabil intenţionat – conform cu legile proporţiei şi ale perspectivei din pictură, bănuiesc – de cîte un element aparent neînsemnat, precum un pod sau o stîncă.
Multe dintre fotografii surprind întretăierea a două elemente diferite, cer şi apă, pămînt şi cer, pămînt şi apă. Intersectarea nu se face simplu, ci cu jocuri de culori şi umbre, cu oglindiri şi mici simetrii pe fundalul celei generale. Nori, stînci, gheţari, fîşii de lumină – sînt amănuntele lumii perfecte şi neclintite. Sparte rar, doar de niscaiva vapoare sau pescăruşi. Rar apar forme de viaţă (aşa cum a observat şi Radu Igazság la vernisaj). Fotografiile nu fac parte din categoria celor... jucate, ci a celor lucrate cu migală.
Care este situaţia fotografiei, ca artă, în momentul actual, în România? „Lucrez ca fotograf profesionist de 9 ani şi fac şi graphic design. Din păcate, la noi se vinde şi se cumpără doar fotografia comercială. Nu există galerii de fotografie, muzee de fotografie, şi nici un public educat pentru a aprecia fotografia ca operă de artă“, spune Nina Mihăilă, absolvent de grafică al Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti.
De altfel, şi expoziţia a reuşit s-o facă, pînă la urmă, printr-o întîmplare: a participat la o analiză de portofoliu făcută de Dinu Lazăr, care i-a fost profesor de fotografie în facultate. Aceasta s-a desfăşurat la standul Epson din pavilionul Romexpo, cu ocazia tîrgului Print &Sign. Epson a acceptat apoi sponsorizarea expoziţiei.
Vor mai urma şi altele, fiindcă Nina Mihăilă are o arhivă imensă din călătoriile ei.
