Megalo Imaj

Am un coteţ pentru cîine vagabond în faţa casei, îl ofer cu chirie celor de la Megaimaj să dezvolte şi acolo un concept store. De ce zic? Fiindcă ăştia au pus mîna pe toate colţurile, hardughiile, fundăturile, precum marele falimentar Dinu, spre a cuceri România. Şi-mi pare rău. Îmi pare rău că la mine-n mahala s-a culcuşit Mega în Hala Traian de cinşpe ani şi astfel a apărut primul neg de civilizaţie într-o lume cenuşie şi strîmbă şi dacă se prăbuşesc băieţii ăştia se prăbuşeşte şi mahalaua mea. E prea mult! – strig. Opriţi-vă! Nu-s banii mei şi mă doare-n cot dacă-şi pierd banii, dar se duce naiba Hala mea Traian şi tramvaiul n-o să mai aibă nici un respect să ia colţul spre Unirii, ci o să taie direct prin Hala poate părăginită, dată pe mîna bagabonţilor şi Primăriei 3.

Este un pic de nimic prin Mega. Unde eram mîndru că găsesc vinuri bune roşii, văd că au tăiat din listă jumătate. Unde aveau mărci medii ca preţ, văd că au înlocuit cu făcăturile lor, un fel de leşinuri de hrană. Nu mă otrăvesc, asta contează, în rest, ştiu produse mai gustoase, la preţuri acceptabile, concurente celor sub marca lui Mega. Nu mă amestec că veţi spune „cumpără din altă parte“. Vai de guriţa aia a voastră. Vai de gîndirea aia oablă. Dar voi nu ştiţi de lene, de normalitate, de tabiet? Ori vrei să te duci în chiloţi, chiar dacă n-o faci, la magazinul preferat, ăsta e rostul lui aproape de casa ta. Or, eu în chiloţi nu-mi vine să mă duc fiindcă ştiu ce mă aşteaptă şi-mi stă-n gît ce mă aşteaptă acolo. Nu mai zic că durează coada şi nimeni, niciodată nu-mi dă 5 lei, că sînt a şaptea persoană la rînd şi nu se deschide nici o casă.