Miracole pe strada H (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 469 din 7 - 13 februarie 2013
Miracole pe strada H (II) jpeg

- nehotărîre în SUA: lecţii de supravieţuire sau lecţii de tragere? -

Ajah are azi un exerciţiu la şcoală: trebuie să alerge spre un colţ cît mai ferit al clasei, să-şi închidă imediat telefonul mobil, să-şi potrivească pauzele de respiraţie şi, mai ales, să nu mişte. În timpul ăsta, profesorul încuie uşa şi apoi priveşte peste bănci, pentru a fi sigur că toţi elevii sînt invizibili pentru un om care ar căuta o ţintă prin gemuleţul uşii. În tăcerea de azi, cîţiva paşi străini pe culoar ar fi la fel de înfricoşători ca o rafală de mitralieră.

Şcolile americane învaţă să reacţioneze la furia nejustificată, s-o includă pe lista calamităţilor clasice. Oameni în uniformă vin în faţa şirului de bănci şi recită seturi de instrucţiuni: în caz de cutremur, vă încolonaţi în spatele profesorului şi părăsiţi clădirea, fără a alerga pe scări; în cazul unei revărsări de furie, deveniţi invizibili. „E foarte trist că trebuie să exersăm ce trebuie făcut pentru a nu fi ucişi. (...) Mergem la şcoală ca să învăţăm, nu pentru a ne gîndi că am putea muri“, spune Ajah Brown (18 ani), o fată de culoare care învaţă la un liceu din Dorchester, Boston. Pentru ea, exerciţiul de azi n-a semănat deloc cu un joc de-a v-aţi ascunselea. Acum doi ani şi jumătate, fratele ei mai mare, Ivol, a fost ucis pe o stradă din Boston, victimă a unui acces de mînie aidoma celor care bîntuie, din cînd în cînd, pe culoarele şcolilor americane. La sfîrşitul anului trecut, un tînăr a pătruns înarmat în şcoala Sandy Hook din Newtown (Connecticut) şi a ucis 20 de copii şi 6 adulţi.

E greu să explici ce se întîmplă, mai ales unui copil de 7-8 ani. Pe o listă cu sfaturi realizată de Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari (http://www.nasponline.org/) scrie că părintele sau profesorul trebuie să-l ia pe puşti deoparte şi să-i zică aşa: „Uneori, oamenii fac lucruri rele, pentru a-i răni pe ceilalţi. Pot să nu fie în stare să-şi gestioneze furia, sub influenţa drogurilor, a alcoolului, ori pentru că suferă de o boală psihică. Adulţii muncesc din greu pentru a-i ajuta pe aceşti oameni şi pentru a-i opri să nu le facă rău altora.“

Cîteva idei

Nu e însă o muncă în toată puterea cuvîntului. Mai bine spus, adulţii americani se ceartă pe subiectul ăsta, prin studiouri TV, pe holurile Congresului şi pe stradă. Propun întruna soluţii fanteziste şi soluţii de bun simţ, dar se hotărăsc greu. O idee ar fi să-l trimită pe profesor în poligon, să-i dea pe mînă un pistol şi să-l ţină acolo pînă reuşeşte să găurească un carton aşezat la distanţa potrivită, cît de la catedră pînă-n uşă, apoi din uşă în capătul holului. Să-şi ţină apoi orele cu arma la brîu. La modul ideal, un profesor ar trebui să ştie o grămadă de chestii interesante despre matematică, geografie sau istorie, şi ar trage impecabil.

O altă idee ar fi ca autorităţile să angajeze specialişti pentru treaba asta. Ofiţeri înarmaţi pentru fiecare şcoală – asta a cerut un reprezentant al National Riffle Association (NRA), cea mai influentă organizaţie a posesorilor de arme. Proiectul ar costa între 2 şi 3 miliarde de dolari pe an, după o estimare optimistă. La slujba de la Biserica adventistă Berea (Boston), dedicată unui băiat împuşcat la intersecţia străzilor Humboldt şi Homestead, un oficial al statului Massachusetts a vorbit despre nevoia de a mări taxele pentru a îmbunătăţi siguranţa din şcoli, însă n-a explicat şi cum ar urma să fie folosiţi banii.

Mai e, desigur, planul preşedintelui Barack Obama, care prevede – între altele – interzicerea armelor de asalt şi a celor cu încărcătoare de mare capacitate, controale mai stricte la vînzarea celorlalte tipuri de arme, precum şi bani pentru tratamente psihiatrice. Un sondaj realizat de ABC News şi Washington Post (http://abcnews.go.com/blogs/politics/2013/01/majority-sees-obamas-gun-control-plan-favorably/) arată că 53% dintre americani ar fi de acord cu asemenea măsuri. Un european se va mira, va zice că e o majoritate cam subţire pentru nişte măsuri moderate, mai ales într-un moment atît de încărcat emoţional. În SUA însă, al doilea amendament din Constituţie – cel care face referire la dreptul „de a păstra şi purta arme“, orice fel de arme – ar putea fi gravat cu literă de aur pe soclul Statuii Libertăţii. America a crescut cu arma la brîu, a învăţat să tragă de mică şi crede că, în general, o face cu cap.

Congresmenii republicani vor fi foarte greu de convins, chiar şi în condiţiile unei presiuni constante din partea electoratului. Sarah Flint, membră a organizaţiei Mothers for Justice and Equality din Boston, crede că mulţi politicieni se ascund în spatele celui de-al doilea amendament, că vorbesc despre „pericolul“ ca americanii să rămînă fără arme, ştiind bine că nu e cazul. Dacă proiectul lui Obama ar fi aplicat, ar dispărea din magazine doar mitralierele şi puştile ce folosesc gloanţe cît pumnul, spune ea: „O armă din aceea rupe un om în bucăţi, nu mai rămîne nimic. (...) Cei de la NRA sînt albi furioşi şi nu le pasă de noi, de faptul că ne pierdem copiii. Iar liderii politici nu vor să se ridice împotriva NRA. E vorba de donaţii: ei plătesc mii şi mii de dolari pentru lobby-işti care merg la Congres, şi-i fac şpe politicieniţ să nu voteze pentru ţinerea acestor arme departe de mîinile celor bolnavi psihic şi ale criminalilor. La mijloc e Atotputernicul Dolar.“

„Cineva trebuie să aibă o armă, nu?“

Nici cealaltă Americă nu tace. Pe 19 ianuarie, vreo 700 de posesori de arme s-au strîns în centrul Bostonului, pentru a rosti apăsat conţinutul celui de-al doilea amendament al Constituţiei SUA. Mike Follo (38 de ani), instructor de tragere la o şcoală din Shrewsbury (Massachusetts), a fost acolo. Cînd i-a venit rîndul la portavoce, a întrebat „Cine sîntem noi?“, iar mulţimea i-a răspuns „Americani.“ Apoi a întrebat „Ce vrem?“ şi de data asta a răspuns înaintea celorlalţi: „Libertate, nu?“ Mike Follo crede că înaintaşii s-ar întrista dacă ar vedea ce se întîmplă azi în America.

Reporter: Cînd aţi folosit prima dată o armă?

Mike Follo: Aveam 5 ani. La 12 ani, puteam să vînez. E mult mai sigur decît fotbalul american, decît fotbalul european sau gimnastica.

Cum rămîne însă cu cei care au probleme psihice şi pun mîna pe aşa ceva?

Nu poţi face nimic, asta-i problema. Orice lege ai adopta şi orice arme ai interzice, un om cu probleme psihice, care vrea cu tot dinadinsul să facă rău altora, va găsi o cale. Să ne gîndim la incidentul de la Sandy Hook (şcoala din Newtown, statul Connecticut – n.r.). Individul acela a încercat să cumpere o armă şi nu i s-a dat voie. Aşadar, sistemul a funcţionat, nu? A furat însă arma mamei sale.

În Europa, de exemplu, mama sa n-ar fi avut o armă.

Poate că-i adevărat, dar atunci ar fi căutat mai departe. Cineva trebuie să aibă, nu? (rîde)

Dumneavoastră cîte aveţi?

Singurul răspuns pe care-l pot da: am mai multe decît am nevoie, dar nu cîte aş vrea.

Cîţi oameni vin la şcoala dumneavoastră pentru a învăţa să tragă?

De fiecare dată cînd se întîmplă o tragedie, numărul lor creşte substanţial. După ce Obama a început să vorbească despre o nouă legislaţie, numărul celor înscrişi s-a triplat. (...) De obicei, oamenii se înscriu acum şi peste o săptămînă încep cursul. În momentul de faţă, am înscrieri programate pînă în martie.

Cît durează instrucţia?

Există diferite niveluri. Primul dintre ele, pentru obţinerea licenţei, durează între patru şi zece ore.

De ce au americanii nevoie de arme?

E un drept. Iar mulţi americani simt că sînt responsabili pentru propria siguranţă.

N-ar fi nevoie totuşi de mai mult control în ceea ce priveşte armele de asalt, de exemplu?

Nu. În primul rînd, oamenii nu prea ştiu că o armă de asalt seamănă destul de mult cu una obişnuită: trage cîte un singur foc, atunci cînd apeşi pe trăgaci. Oamenii au nevoie de arme cu încărcătoare mari, pentru că de multe ori atacatorul continuă să tragă, mult timp după ce a fost împuşcat. În viaţa reală, faci doar o gaură, şi de multe ori durează pînă ce asta opreşte atacul. Nu e ca-n filme, să cadă imediat ce e atins de glonţ.

Credeţi că discuţia de acum va duce la o modificare a legislaţiei?

Cred că vor reuşi să schimbe doar partea care priveşte verificarea antecedentelor. Restul prevederilor vor fi ignorate sau vor fi respinse de către Curtea Constituţională. Oricum, aceste legi nu pot opri tragediile.

Care ar fi totuşi soluţia?

Eliminarea „zonelor fără arme“ (gun-free zones – n.r.). În momentul de faţă, e ilegal ca angajaţii şcolilor să aibă arme. Aşa că atacatorul n-are parte de nici un fel de rezistenţă. Dacă le studiezi profilurile, afli că şatacatoriiţ sînt laşi şi că se sinucid atunci cînd întîmpină rezistenţă.

Credeţi, aşadar, că e nevoie de ofiţeri înarmaţi în şcoli?

Asta e o soluţie. Dar poţi, de exemplu, să-i dai voie profesoarei de gimnastică să aibă la ea o armă, dacă vrea.

În momentul de faţă, aveţi profesori care vin să se instruiască?

Da, mai mulţi. Mi s-a cerut chiar să ţin cursuri speciale pentru profesori.

Discursul lui Mike Follo de la protestul posesorilor de arme a durat mai puţin de două minute. Nu s-a dovedit un orator talentat: a fluturat întruna nişte hîrtii şi a strigat prea tare. Însă a stîrnit nişte ovaţii în final, cînd a zis că americanii sînt oameni paşnici care-şi iau drepturile în serios.

Vlad Odobescu este jurnalist şi se află la Boston în cadrul Programului „Reporters-in-residence“, derulat de New England Center for Investigative Reporting (NECIR)

Foto: arhiva personală

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.