Miracole pe strada H (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 469 din 7 - 13 februarie 2013
Miracole pe strada H (II) jpeg

- nehotărîre în SUA: lecţii de supravieţuire sau lecţii de tragere? -

Ajah are azi un exerciţiu la şcoală: trebuie să alerge spre un colţ cît mai ferit al clasei, să-şi închidă imediat telefonul mobil, să-şi potrivească pauzele de respiraţie şi, mai ales, să nu mişte. În timpul ăsta, profesorul încuie uşa şi apoi priveşte peste bănci, pentru a fi sigur că toţi elevii sînt invizibili pentru un om care ar căuta o ţintă prin gemuleţul uşii. În tăcerea de azi, cîţiva paşi străini pe culoar ar fi la fel de înfricoşători ca o rafală de mitralieră.

Şcolile americane învaţă să reacţioneze la furia nejustificată, s-o includă pe lista calamităţilor clasice. Oameni în uniformă vin în faţa şirului de bănci şi recită seturi de instrucţiuni: în caz de cutremur, vă încolonaţi în spatele profesorului şi părăsiţi clădirea, fără a alerga pe scări; în cazul unei revărsări de furie, deveniţi invizibili. „E foarte trist că trebuie să exersăm ce trebuie făcut pentru a nu fi ucişi. (...) Mergem la şcoală ca să învăţăm, nu pentru a ne gîndi că am putea muri“, spune Ajah Brown (18 ani), o fată de culoare care învaţă la un liceu din Dorchester, Boston. Pentru ea, exerciţiul de azi n-a semănat deloc cu un joc de-a v-aţi ascunselea. Acum doi ani şi jumătate, fratele ei mai mare, Ivol, a fost ucis pe o stradă din Boston, victimă a unui acces de mînie aidoma celor care bîntuie, din cînd în cînd, pe culoarele şcolilor americane. La sfîrşitul anului trecut, un tînăr a pătruns înarmat în şcoala Sandy Hook din Newtown (Connecticut) şi a ucis 20 de copii şi 6 adulţi.

E greu să explici ce se întîmplă, mai ales unui copil de 7-8 ani. Pe o listă cu sfaturi realizată de Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari (http://www.nasponline.org/) scrie că părintele sau profesorul trebuie să-l ia pe puşti deoparte şi să-i zică aşa: „Uneori, oamenii fac lucruri rele, pentru a-i răni pe ceilalţi. Pot să nu fie în stare să-şi gestioneze furia, sub influenţa drogurilor, a alcoolului, ori pentru că suferă de o boală psihică. Adulţii muncesc din greu pentru a-i ajuta pe aceşti oameni şi pentru a-i opri să nu le facă rău altora.“

Cîteva idei

Nu e însă o muncă în toată puterea cuvîntului. Mai bine spus, adulţii americani se ceartă pe subiectul ăsta, prin studiouri TV, pe holurile Congresului şi pe stradă. Propun întruna soluţii fanteziste şi soluţii de bun simţ, dar se hotărăsc greu. O idee ar fi să-l trimită pe profesor în poligon, să-i dea pe mînă un pistol şi să-l ţină acolo pînă reuşeşte să găurească un carton aşezat la distanţa potrivită, cît de la catedră pînă-n uşă, apoi din uşă în capătul holului. Să-şi ţină apoi orele cu arma la brîu. La modul ideal, un profesor ar trebui să ştie o grămadă de chestii interesante despre matematică, geografie sau istorie, şi ar trage impecabil.

O altă idee ar fi ca autorităţile să angajeze specialişti pentru treaba asta. Ofiţeri înarmaţi pentru fiecare şcoală – asta a cerut un reprezentant al National Riffle Association (NRA), cea mai influentă organizaţie a posesorilor de arme. Proiectul ar costa între 2 şi 3 miliarde de dolari pe an, după o estimare optimistă. La slujba de la Biserica adventistă Berea (Boston), dedicată unui băiat împuşcat la intersecţia străzilor Humboldt şi Homestead, un oficial al statului Massachusetts a vorbit despre nevoia de a mări taxele pentru a îmbunătăţi siguranţa din şcoli, însă n-a explicat şi cum ar urma să fie folosiţi banii.

Mai e, desigur, planul preşedintelui Barack Obama, care prevede – între altele – interzicerea armelor de asalt şi a celor cu încărcătoare de mare capacitate, controale mai stricte la vînzarea celorlalte tipuri de arme, precum şi bani pentru tratamente psihiatrice. Un sondaj realizat de ABC News şi Washington Post (http://abcnews.go.com/blogs/politics/2013/01/majority-sees-obamas-gun-control-plan-favorably/) arată că 53% dintre americani ar fi de acord cu asemenea măsuri. Un european se va mira, va zice că e o majoritate cam subţire pentru nişte măsuri moderate, mai ales într-un moment atît de încărcat emoţional. În SUA însă, al doilea amendament din Constituţie – cel care face referire la dreptul „de a păstra şi purta arme“, orice fel de arme – ar putea fi gravat cu literă de aur pe soclul Statuii Libertăţii. America a crescut cu arma la brîu, a învăţat să tragă de mică şi crede că, în general, o face cu cap.

Congresmenii republicani vor fi foarte greu de convins, chiar şi în condiţiile unei presiuni constante din partea electoratului. Sarah Flint, membră a organizaţiei Mothers for Justice and Equality din Boston, crede că mulţi politicieni se ascund în spatele celui de-al doilea amendament, că vorbesc despre „pericolul“ ca americanii să rămînă fără arme, ştiind bine că nu e cazul. Dacă proiectul lui Obama ar fi aplicat, ar dispărea din magazine doar mitralierele şi puştile ce folosesc gloanţe cît pumnul, spune ea: „O armă din aceea rupe un om în bucăţi, nu mai rămîne nimic. (...) Cei de la NRA sînt albi furioşi şi nu le pasă de noi, de faptul că ne pierdem copiii. Iar liderii politici nu vor să se ridice împotriva NRA. E vorba de donaţii: ei plătesc mii şi mii de dolari pentru lobby-işti care merg la Congres, şi-i fac şpe politicieniţ să nu voteze pentru ţinerea acestor arme departe de mîinile celor bolnavi psihic şi ale criminalilor. La mijloc e Atotputernicul Dolar.“

„Cineva trebuie să aibă o armă, nu?“

Nici cealaltă Americă nu tace. Pe 19 ianuarie, vreo 700 de posesori de arme s-au strîns în centrul Bostonului, pentru a rosti apăsat conţinutul celui de-al doilea amendament al Constituţiei SUA. Mike Follo (38 de ani), instructor de tragere la o şcoală din Shrewsbury (Massachusetts), a fost acolo. Cînd i-a venit rîndul la portavoce, a întrebat „Cine sîntem noi?“, iar mulţimea i-a răspuns „Americani.“ Apoi a întrebat „Ce vrem?“ şi de data asta a răspuns înaintea celorlalţi: „Libertate, nu?“ Mike Follo crede că înaintaşii s-ar întrista dacă ar vedea ce se întîmplă azi în America.

Reporter: Cînd aţi folosit prima dată o armă?

Mike Follo: Aveam 5 ani. La 12 ani, puteam să vînez. E mult mai sigur decît fotbalul american, decît fotbalul european sau gimnastica.

Cum rămîne însă cu cei care au probleme psihice şi pun mîna pe aşa ceva?

Nu poţi face nimic, asta-i problema. Orice lege ai adopta şi orice arme ai interzice, un om cu probleme psihice, care vrea cu tot dinadinsul să facă rău altora, va găsi o cale. Să ne gîndim la incidentul de la Sandy Hook (şcoala din Newtown, statul Connecticut – n.r.). Individul acela a încercat să cumpere o armă şi nu i s-a dat voie. Aşadar, sistemul a funcţionat, nu? A furat însă arma mamei sale.

În Europa, de exemplu, mama sa n-ar fi avut o armă.

Poate că-i adevărat, dar atunci ar fi căutat mai departe. Cineva trebuie să aibă, nu? (rîde)

Dumneavoastră cîte aveţi?

Singurul răspuns pe care-l pot da: am mai multe decît am nevoie, dar nu cîte aş vrea.

Cîţi oameni vin la şcoala dumneavoastră pentru a învăţa să tragă?

De fiecare dată cînd se întîmplă o tragedie, numărul lor creşte substanţial. După ce Obama a început să vorbească despre o nouă legislaţie, numărul celor înscrişi s-a triplat. (...) De obicei, oamenii se înscriu acum şi peste o săptămînă încep cursul. În momentul de faţă, am înscrieri programate pînă în martie.

Cît durează instrucţia?

Există diferite niveluri. Primul dintre ele, pentru obţinerea licenţei, durează între patru şi zece ore.

De ce au americanii nevoie de arme?

E un drept. Iar mulţi americani simt că sînt responsabili pentru propria siguranţă.

N-ar fi nevoie totuşi de mai mult control în ceea ce priveşte armele de asalt, de exemplu?

Nu. În primul rînd, oamenii nu prea ştiu că o armă de asalt seamănă destul de mult cu una obişnuită: trage cîte un singur foc, atunci cînd apeşi pe trăgaci. Oamenii au nevoie de arme cu încărcătoare mari, pentru că de multe ori atacatorul continuă să tragă, mult timp după ce a fost împuşcat. În viaţa reală, faci doar o gaură, şi de multe ori durează pînă ce asta opreşte atacul. Nu e ca-n filme, să cadă imediat ce e atins de glonţ.

Credeţi că discuţia de acum va duce la o modificare a legislaţiei?

Cred că vor reuşi să schimbe doar partea care priveşte verificarea antecedentelor. Restul prevederilor vor fi ignorate sau vor fi respinse de către Curtea Constituţională. Oricum, aceste legi nu pot opri tragediile.

Care ar fi totuşi soluţia?

Eliminarea „zonelor fără arme“ (gun-free zones – n.r.). În momentul de faţă, e ilegal ca angajaţii şcolilor să aibă arme. Aşa că atacatorul n-are parte de nici un fel de rezistenţă. Dacă le studiezi profilurile, afli că şatacatoriiţ sînt laşi şi că se sinucid atunci cînd întîmpină rezistenţă.

Credeţi, aşadar, că e nevoie de ofiţeri înarmaţi în şcoli?

Asta e o soluţie. Dar poţi, de exemplu, să-i dai voie profesoarei de gimnastică să aibă la ea o armă, dacă vrea.

În momentul de faţă, aveţi profesori care vin să se instruiască?

Da, mai mulţi. Mi s-a cerut chiar să ţin cursuri speciale pentru profesori.

Discursul lui Mike Follo de la protestul posesorilor de arme a durat mai puţin de două minute. Nu s-a dovedit un orator talentat: a fluturat întruna nişte hîrtii şi a strigat prea tare. Însă a stîrnit nişte ovaţii în final, cînd a zis că americanii sînt oameni paşnici care-şi iau drepturile în serios.

Vlad Odobescu este jurnalist şi se află la Boston în cadrul Programului „Reporters-in-residence“, derulat de New England Center for Investigative Reporting (NECIR)

Foto: arhiva personală

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.
Aleksandr Vucic si Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Parlamentul European va cere suspendarea negocierilor de aderare a Serbiei la UE
Serbia a început negocierile de aderare la UE în ianuarie 2014, dar a înregistrat puţine progrese până acum. Ea a deschis 18 dintre cele 35 de capitole de negociere şi a închis provizoriu doar două dintre ele.
marian cozma jucator handbal jpeg
Omagiul maghiarilor pentru Marian Cozma, handbalistul omorât la Veszprem VIDEO
Dinamo a jucat miercuri în turul 3 al Ligii Campionilor la handbal contra lui Veszprem. A fost întâlnirea echipelor la care a evoluat sportivul ucis mișelește într-un bar din Ungaria.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.