(Alte) poveşti cu taximetrişti

Publicat în Dilema Veche nr. 471 din 21-27 februarie 2013
Spital, în Franţa jpeg

Am mai spus-o şi o repet: mersul cu taxiul nu e doar un intermezzo, o trecere minoră, ci o experienţă, o aventură. Am trăit în taxi mai intens şi mai variat decît în multe alte locuri.

În primul rînd, de la taximetrişti aflu diverse lucruri, utile şi nu numai – de la ce a mai spus Ponta la preţul abonamentelor telefonice. După care vine partea cea mai interesantă, în ceea ce mă priveşte: poveştile lor.

Termenul de „taximetrist“ nu e decît o categorie destul de goală. Pentru că taximetriştii sînt cît se poate de diferiţi, mult mai diferiţi decît în alte meserii, din simplul motiv că provin din nenumărate alte profesii. Unii dintre ei, am descoperit, provin chiar din foştii mei tovarăşi de joacă din cartier, sau din foşti colegi de şcoală. M-am urcat în maşina unui asemenea vecin din adolescenţă, chiar în faţa blocului unde locuiam în perioada aceea. Din vorbă-n vorbă, ne-am descoperit cunoştinţe comune, amintiri aşijderea şi... un mod comun de a vedea lucrurile (cel puţin o parte a lor, cea mai vizibilă, pînă una-alta), specific, probabil, unei generaţii (generaţie crescută doar cu un telefon fix, şi ăla cu cuplaj, un televizor alb-negru cu programul redus cunoscut, şi acela venit tîrziu, o generaţie obişnuită să mai stea şi prin faţa sau în spatele blocului).

Unui alt taximentrist, cu care mergeam destul de des şi ne înţelegeam în conversaţie, i-am zărit, după ceva timp, numele: îmi fusese coleg de şcoală generală, la o clasă paralelă. Mi-am adus aminte de o petrecere din anii ’80, la care eu, mereu (prea) înaltă, dansasem cu el (mic de înălţime), într-o lungă rochie de catifea ce fusese a mamei.

Dar nu toate poveştile sînt cu oameni cunoscuţi altădată. Recent, am mers într-o cursă destul de lungă, cu un taximetrist solid. Aşa, dintr-odată, mi-a spus că a avut aproape 200 de kilograme, şi acum, printr-o operaţie, a ajuns pe la 120. Fost sportiv, se trezise, la un moment dat, într-o slujbă statică, de bodyguard, şi se îngrăşase foarte tare. Un client îi spusese de un doctor minune, care-ţi taie o parte din stomac, slăbeşti, dar nu mai poţi mînca niciodată decît ca o vrăbiuţă. Trecuse cu bine prin toate şi îşi revenise, arăta normal, plăcut chiar. Nu avea voie să mănînce oricît sau orice: minusculul stomac rămas se revolta. Culmea e că eu l-am dus tocmai la o cofetărie, „Peştişorii“ (vestită prin Berceni şi purtînd acest nume pentru că patronii – soţ şi soţie, foşti cofetari la Bucureşti şi Athénée Palace pe vremea lui Ceauşescu – înţeleg că sînt în zodia Peştilor), să cumpăr fursecuri şi prăjituri.

Un alt taximetrist, cu care am călătorit recent, avea o poveste mai tristă, ca-n Zece negri mititei: îi muriseră toţi. Nu ştiu cum a venit vorba şi am ajuns la lucruri aşa esenţiale, dar date fiind aglomeraţia şi multiplele stopuri, am intrat tot mai adînc în destăinuiri. Cert e că respectivului taximetrist, al cărui chip, la o primă vedere, nu-ţi prea spunea multe, îi muriseră un frate, o soră, apoi mama, tata, şapte (!) mătuşi şi apoi soţia. Fusese un croitor prosper, cu angajaţi, pe vremea lui Ceauşescu, iar soţia, după cum spunea el însuşi, şi-o ţinuse acasă, şi fusese ca un copil: bună şi credincioasă. Dar murise şi ea, după ’90 – cînd treburile nu le mai merseseră ca înainte – printre altele şi de inimă rea. Acum era singur cuc, doar cu un prieten care-l mai suna la două zile.

Mă sperie şi mă înduioşează poveştile astea de singurătate pe care le tot întîlnesc. Sînt mulţi oameni care nu se întorc acasă la nimeni, sau doar la cîte o pisică, precum cea pe care mi-a arătat-o unul dintre şoferii mai tineri, care mi-a spus că... în momentul de faţă nu-şi poate permite o prietenă.

E drept că am dat şi peste alţii perfect împliniţi, pe care-i aşteaptă familii iubitoare şi care-şi construiesc case: un domn cu alură intelectuală, cu care am mers destul de des, tocmai şi-a terminat o casă – pe pămînt, făcută, în general, cu mîna lui. Alţii au familii atît de numeroase, încît sînt răspîndite prin toată lumea şi se întîlnesc o dată pe an în România, de unde bărbaţii pleacă în pelerinaj la Muntele Athos.

Poveştile pot continua la nesfîrşit. Cert e că poţi descoperi măcar o parte a lumii în taxi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Capitală: femeie închisă în portbagajul unei mașini incendiate. Cum a fost salvată de polițiști și de operatorii 112 VIDEO
Un caz șocant de sechestrare a fost înregistrat luni dimineață în Capitală. O femeie a fost salvată de polițiști din portbagajul unei mașini incendiate.
image
Experiența nefericită trăită de o turistă într-un hotel de 4 stele din Sinaia. „Și un WC public arăta mai bine decât camera”
O româncă s-a plâns de condițiile oferite de un hotel de 4 stele din Sinaia. Femeia susține că a stat într-o cameră care merita cel mult două stele și a postat pe internet fotografii care vin în sprijinul afirmațiilor sale
image
Există legătură între cutremurul din Turcia și cele cinci seisme din România? Ce spun experții
După cutremurul devastator din Turcia, în această dimineață, au avut loc mai multe cutremure și în România. Seismologul Gheorghe Mărmureanu e explicat dacă acestea au legătură.

HIstoria.ro

image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.
image
Apropierea Ungariei revizioniste de Germania nazistă
Propaganda revizionistă maghiară, extrem de activă și de agresivă, a prins în străinătate și pe fondul lipsei de reacție a României.