Dar mai serviţi!

Publicat în Dilema Veche nr. 470 din 14-20 februarie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Mai vrei?“ mă întreabă Erika, în timp ce ochii ei albaştri îmi sfredelesc capul. Polonicul e în aşteptare, jumătate cufundat în supa gustoasă şi clară. „Nuuu“, zic, şi-i mulţumesc cît pot eu de frumos. „Cu plăcere“, îmi spune simplu femeia, iar polonicul rămîne cufundat definitiv în zeama aurie.

Am rămas complet descumpănită. Aveam vreo douăzeci şi ceva de ani, eram pentru prima oară la masă la această doamnă, crescută într-un mediu protestant, şi toate amabilităţile orientale cu care eram obişnuită erau făcute praf. Sigur că mai voiam supă! Sigur că mă aşteptam la inevitabilul joc al poftirii şi al refuzului, al retragerii sfioase şi al înaintării amabile, al ofertei refuzate fals şi al reîncărcării farfuriei, indiferent de răspunsul invitatului. Sigur că mă aşteptam la toate astea. Dar – nimic, pauză, zero. Supă ioc, efendi, hanîm, madam. Am spus „nu“, iar răspunsul meu a fost respectat.

Păi, domnule, în lumea asta în care am crescut, un „nu“ la masă e cel puţin un „poate“, un „hai, încă puţin“ sau de-a dreptul un „da“. Ospitalitatea e agresivă, iar gestul de a refuza o chiftea în plus – de-a dreptul o jignire. Lumea se strînge la masă, iar datoria gospodinei gazde e să-i ghiftuiască pînă la refuz pe toţi invitaţii. Eşti literalmente obligat să mănînci şi d-aia, şi d-aia, şi ciorbă, şi musaca, şi murături („n-ai mai mîncat aşa gogoşari muraţi în viaţa ta!“) şi salată boeuf („hai, că e uşoară, e cu pui“) şi tort, şi prăjitură. Cum îţi rămîne farfuria aproape goală, pac! Cineva se va învrednici să-ţi mai dea o porţie. Vei fi silit să accepţi prima oară o palincă sau o ţuică („ia uite ce bună e, face biluţe, e făcută în casă, nu te doare capul“) iar ţoiul îţi va fi umplut de fiecare dată cu entuziasm, de către producătorul matrafoxului, din ce în ce mai rumen în obraji. (A doua zi desigur că-ţi pocneşte capul.) Dacă eşti la dietă sau, Doamne fereşte, vreun vegetarian, vegan, ceva, ai încurcat-o. Am amici care se întorc mai graşi cu cîteva kilograme din perioada sărbătorilor. Ajunşi pe la casele lor, sînt obligaţi să înceapă turneul ghifuielii. Şapte feluri de mîncare la şapte neamuri diferite. Farfurii umplute şi reumplute, gazde insistente.

E un soi de tîrguială a burdihanului. Vrei o bucată, ţi se pun trei, refuzi oferta, ţi se dă altceva, mai bun. Accepţi cu jumătate de gură – eşti catalogat drept sclifosit, dacă nu chiar nesimţitor la drama gospodinei căreia i-a dat os prin os în bucătărie, şi primeşti încă pe atît din ce ai mîncat deja; vrei să pleci, eşti tras de mînecă. Trebuie să ştii să dansezi dansul ăsta. Un tango învîrtoşat al chemării, al respingerii, al acceptării şi al cedării.

Nu-i vorbă, m-am surprins făcînd şi eu la fel cu amicii mei pe care-i invit la masă. Între ei şi un biet englez – care probabil că a fugit mîncînd pămîntul cînd a văzut că în România o farfurie plină înseamnă ceva de dimensiunile unei roţi de căruţă, plină vîrf cu diverse lucruri despre care nimeni nu te întreabă dacă le vrei. Trebuie să vrei. O lume în care porţia de gin tonic se măsoară în sonde de juma de kil. În care sosurile se fac cu căldarea.

Am o bună prietenă care nu ştie să gătească puţin. Un oarecare blocaj mental n-o lasă să cumpere mai puţin de un kilogram de carne, de pildă. Trebuie să fie. Mai bine mai mult decît mai puţin. Şi d-aia sfîrşeşte gătind cît pentru un regiment atunci cînd trebuie să hrănească doar doi oameni.

În timp, am reuşit să mă autoeduc. Ba chiar am reuşit un pic s-o schimb şi pe mama. Ea ştie deja că „nu“ nu înseamnă „da“, nici „poate“. Sigur, te mai poţi trezi că ţi se îndeasă în gură o bucată de portocală – „hai, are vitamina C, e bună pentru fumători“, dar, în general, a învăţat să se oprească.

Cînd Erika, doamna cu ochii albaştri, mi-a oprit sec aprovizionarea cu supă, o lume s-a prăbuşit în mine. Un mozaic oriental al unor vechi cutume se făcea ţăndări în mijlocul unui Bucureşti gras şi îngăduitor.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.