România: o gloată de resemnaţi

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

La început de an, România mi se pare o adunătură de resemnaţi, un popor care trece cu indiferenţă peste tot şi toate. Nu prea este timp de revoltă sau măcar de spirit civic, de compasiune sau de toleranţă, de competenţă sau de responsabilitate. Păi, nu prea este, că e iarnă şi românul hibernează. Aşa că vreun sfert din populaţie stă acasă pe canapea, sau pe ce o avea fiecare, plesneşte seminţe şi strigă: „Veto, vino fă, s-o vezi pe Crenguţa noastră, fă... Că uite cum mai dă din cur, mînca-o-ar tata. A ajuns ea, fă, la teve, a ajuns. În curu gol, da’ a ajuns.“ Acu’ eu mă întreb aşa, fetele astea goale, multe, mult prea multe, au şi ele familie, familia asta e înconjurată de neamuri şi vecini, de comunitate. Pe timpuri, gura lumii era un important instrument de control, o aducere la ordine usturătoare. Să fi fost protejat de toţi sfinţii, da’ dacă intrai în gura lumii şi ajungeai de rizil… era al dracului de rău. În vremurile astea noi, părinţii, rudele, neamurile, vecinii au dat cinstea pe ruşine şi se aşază fericiţi, zi de zi, să privească mahalaua cum dă din buric. N-au timp de spirit civic. Ah, a murit o fetiţă de 4 ani din cauza eternei incompetenţe şi indiferenţe a medicilor noştri… cei mai buni din Europa? „Lasă, fă, că-i aprindem o lumînare. Sărăcuţa.“ Şi a trecut. Românul şi-a făcut datoria de a ofta.

Celălalt sfert din populaţia României citeşte. Atent şi profund – din Click şi Libertatea. În autobuz sau în metrou, în sălile de aşteptare de la orice cabinet, în tren sau pe bancă, în parc, românii sînt disperaţi să privească cu saţietate şi plăcere morbidă scandalul. Andronescu a impus o lege aberantă care va îmbogăţi universităţile private din buzunarele unor oameni şi aşa faliţi? „Nu ne interesează, bre, să pună mîna pe carte. Uite aici, la pagina 5, frumuseţe de fată!“ ţi se va răspunde. Independenţa justiţiei? „Lasă, bre, că-i ştim noi p-aştia. Mai bine uite-aici, ştire că s-a despărţit paţachina asta de ăsta. E liber. O să alerge alte paţachine după el... Să vezi, hai.“ Spirit civic? Ce-i ăla? Solidaritate? „Cu cine, bre, n-ai minte? Şi pentru ce? Ce, io cînd mi-am rupt picioru’, beat, da’ deh, l-am rupt, a venit cineva să mă întrebe de mă doare? Asta-i viaţa, o ducem.“ Şi pînă la urmă, asta e viaţa prin care trecem, fără să ne pese de nimic şi fără să vrem ceva de la ea. Nici măcar pentru copiii noştri nu ne dorim altceva, mahala şi atît, că oricum, iată, se descurcă, chiar şi în curul gol. Şi poate greşesc eu profund şi iremediabil, considerînd educaţia o problemă capitală şi gravă a României contemporane, în timp ce compatrioţii mei se leagănă duios în „Ce să facem noi, bre? Sîntem prea mici, bre.“

Ne punem speranţele în celălalt sfert, gîndind că măcar el să gîndească, să muncească, să fie responsabil pentru iresponsabilitatea celorlalţi. Dar nici acela nu are timp, pentru că vorbeşte la telefon tare, apăsat, mult, infatuat. Credeam că telefonul este una dintre cele mai utile descoperiri ale modernităţii. M-am înşelat amarnic pentru că de la modernitate luarăm doar ce s-a putut. Respectul pentru ceilalţi n-a prea ajuns şi pe meleaguri mioritice. Astăzi, 16 ianuarie 2013, prima oră a dimineţii, în autobuz, el continuă disputa începută acasă, strigînd-o drept „curva Dristorului“, în auzul călătorilor. O doamnă se revoltă, nu pentru că insulta e grosolană, nu pentru că exhibarea problemelor personale în public ţine de proasta creştere, ci pentru că dumneaei nu putea să-i povestească Mărioarei cum fu la înmormîntarea bietului Stelică, Dumnezeu să-l odihnească, şi să afle toată lumea că păgînu’ ăla dă popă i-a pus capacu’ şi nu-i văzură chipul. Deloc, deloc. Pe stradă, o „ea“ strigă isteric la un presupus „el“ care a uitat oala pe foc… în Biblioteca Academiei telefoanele urlă mai ceva ca sirenele de la 23 August. În frunte, domnul academician şi marele om de cultură (aşa se spune!) Răzvan Theodorescu: „Da, dragă. Sînt la Biblioteca Academiei. Ei, bineînţeles, dragă, că pot vorbi. Ce-i asta?“ Chiar aşa, ce-i asta?! Interdicţia, scrisă mare pe uşă, e doar pentru proşti. E adevărat, sîntem doar cîţiva, că restul au treabă: să vorbească la telefon, chiar dacă au venit să cerceteze. Şi aşa e cam peste tot, românii au marea preocupare de a trăncăni la telefon, că doar au primit minute… căcălău. Profesia? „Lasă, dragă, după ce vorbesc la telefon. N-ai puţintică răbdare?“ Cîtă răbdare? Aşa, cît vreo cîteva generaţii.

Mi se va spune că sînt nedreaptă, că sînt şi români oneşti, care muncesc, care îşi văd de treabă. Or fi, că ar fi tragic să fim toţi preocupaţi de futilităţi iresponsabile, dar aşa de bine „îşi văd unii români de treabă“, că lipsesc din peisaj, lăsîndu-se înghiţiţi de gloată şi trecînd uşurel şi voluntar pe lîngă problemele cu adevărat importante: educaţia, responsabilitatea, competenţa.

Şi apoi, merge şi aşa, că doar sîntem cu toţii băieţi buni, de treabă. Nu?!

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Foto L. Muntean

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

radu hossu 1 jpg
Un brașovean transmite zilnic de pe frontul din Ucraina. Cum îi ajută pe ucraineni
Radu Hossu a renunțat la liniștea căminului pentru prezența pe linia frontului din Ucraina. Brașoveanul a strâns și peste 150.000 de euro, bani cu care a cumpărat hrană și echipamente pentru ucraineni.
preschimbare permis de conducere jpeg
Noi reguli pentru reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere
Dacă un proiect de lege pentru modificarea Codului rutier va fi aprobat, se vor schimba regulile după care se vor reduce, la cerere, perioadele de suspendare a dreptului de a conduce un vehicul.
Proiectul pistelor pentru competițiile olimpice blog unteanu
Idealul olimpic alunecă pe zăpada și gheața din deșertul Arabiei Saudite
Consiliul olimpic asiatic a anunțat ieri, provocând un șoc global, că Arabia Saudită a fost oficial aleasă să găzduiască Jocurile Olimpice de iarnă ale Asiei din 2029.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.