Ce am avut şi ce-am pierdut

Publicat în Dilema Veche nr. 471 din 21-27 februarie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Chei, ochelari de vedere şi ochelari de soare, telefoane mobile, portofele, buletine, legitimaţii de serviciu, inele şi cercei, ceasuri, farduri, o geantă întreagă, costume de baie şi alte haine, cărţi şi un copil mic care nu era al meu. Pe toate le-am pierdut la un moment dat. Irecuperabil – mai puţin copilul, care a fost repede găsit, să ştiţi. Am lăsat în tot oraşul ăsta o dîră de lucruri personale, pe un drum întortocheat în care nici un Hansel şi nici o Gretel nu s-ar putea descurca. Pierdute definitiv. Odată cu o oarecare maturitate, am început să pierd mai puţin şi altfel. Deunăzi, pierdusem o bufniţă mititică, pe care – nu ştiu de ce – o ţin în portofel. Într-un portofel supraîncărcat cu hîrtii şi bonuri de casă vechi, de pe vremea cînd afară era vară. Desigur, un port-bonheur pe care mi-e ruşine să-l cataloghez ca atare.

Umbrelele şi mînuşile, însă, rămîn în top. Probabil că în topul personal al fiecăruia. N-am reuşit pînă acum să pierd ceva ce în mod normal ar fi imposibil de pierdut. Nu ştiu – un fotoliu, mixerul, desktop-ul. Am însă un amic care şi-a pierdut, la propriu, cei doi dinţi din faţă. Cînd spun la propriu nu mă gîndesc la vreun accident nefericit din care omul să fi ieşit fără dinţii cu pricina. Nu. Omul avea nişte implanturi temporare, nişte dinţi de probă înfipţi în două şuruburi prinse bine în gingie. Pe ăia i-a pierdut.

Era la mare, curta o fată. Au intrat amîndoi în valuri, se vor fi hîrjonit ce se vor fi hîrjonit, iar la ieşire, amicul cu pricina i-a zîmbit larg frumoasei fete, cu o gură din care ieşeau două şuruburi. Era un soi de făcătură a lui Frankenstein, bonomă şi peste măsură de îndrăgostită. Fata a dispărut fără urmă, dinţii amicului au rămas definitiv în mare. După asemenea performanţe tînjesc. Altminteri, rămîn în plutonul mediocru al pierzătorilor de umbrele şi chei.

Citeam de curînd că unii şi-au făcut o afacere din recuperarea lucrurilor pe care le pierdem. Există o pagină de Internet, lansată undeva pe la finele anului trecut – un birou online pentru obiectele pierdute. E o treabă care funcţionează în cîteva ţări deja. Proprietarul îşi marchează obiectele pe care crede că le poate pierde, cu un cod. Codul e înregistrat într-o bază de date. Cel care găseşte obiectul poate contacta biroul respectiv şi poate primi chiar o recompensă stabilită de păgubit. Desigur, totul poate funcţiona dacă respectivul găsitor e de bună credinţă şi vrea să înapoieze obiectul cu pricina. Pe markerul lipit de obiect scrie Bring me back – Înapoiază-mă. Mă gîndeam că, în zilele bune în care pierdeam tot, probabil că aş fi umblat pe stradă plină de etichetele astea.

Un alt site e specializat exclusiv pe returnarea cheilor de la casă sau de la maşină. Evident, sînt chei de rezervă, pe care potenţialul păgubit le duce oamenilor care se ocupă cu aceste servicii. Înţeleg că se garantează siguranţă, discreţie şi nu ţi se cere vreo adresă de acasă. Am aflat de aceşti oameni de undeva de pe Facebook. Cineva din biroul respectiv se plîngea că primesc o grămadă de telefoane de la amărîţi care şi-au pierdut cheile, dar care nu au dus – în primă instanţă – nici o cheie de rezervă la biroul salvator. Cu alte cuvinte, lume care credea că în acel birou există, generic, cheile tuturor apartamentelor din Bucureşti. Da, poate fi o treabă tare bună, mai ales pentru cei care n-au chef să-şi trezească prietenii sau părinţii în crucea nopţii ca să-şi recupereze cheia de rezervă. Unde mai pui că deseori, la ora aia, cel care şi-a rătăcit cheia poate fi într-o stare destul de nedemnă, după mai multe ore în crîşmă. Iar să te vadă mama... parcă nu se face.

Oricum, e incredibil cîte chestii pot pierde (sau uita prin diverse locuri) oamenii. Un taximetrist îmi povestea că cineva şi-a uitat pe bancheta din spate – unde, de altfel, a şi stat – un ditamai calculatorul. Tot în taxiuri, agenţi super-secreţi britanici uită laptopuri cu documente clasificate, după trei sute de beri într-un bar de tapas. Şi tot aşa. Omenirea uitucă e simpatică.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.