Acum 20 de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 469 din 7 - 13 februarie 2013
Spital, în Franţa jpeg

Odată cu aniversarea Dilemei, mi-am dat seama că, şi în ceea ce mă priveşte, tot 20 de ani au trecut... Şi am mai realizat că eu, una, sînt aceeaşi, dar nu chiar la fel...

De fapt, destul de diferită. Evident, lumea de atunci, de început de ani ’90, lumea studenţiei şi a tinereţii mele nu era, pînă la urmă, aceeaşi cu cea de azi. În primul rînd, era mai entuziastă. Apoi, mai dinamică şi mai plină de speranţă.

Să fii student, imediat după „Revoluţie“, însemna... să stăpîneşti lumea. Desigur, întîi lumea mică din jurul tău. Cea a facultăţii. În ’89, studenţii puteau aproape orice în facultate: eu, una, pe post de reprezentant al Ligii din anul meu, am mai obţinut un an de studiu. Aşa că, în loc de patru, am făcut cinci ani. La cerere.

Ultimii mei doi ani de facultate au fost cei în care chiar am crezut că, dacă faci ceva, poţi schimba... totul. Că lumea depinde de noi, de mine, şi că nu mai e fixă şi imuabilă, ci poate fi transformată prin bună-credinţă şi implicare.

Eram convinsă, cel puţin atunci, că buna-credinţă şi implicarea schimbaseră şi regimul comunist. Doar fusesem şi eu la faţa locului, e drept, nu printre participanţii cei mai eroici: în noaptea de 21 decembrie, în Piaţa Universităţii, strigasem, mă încrîncenasem şi mă bucurasem cot la cot cu toţi de acolo. De asemenea, mai tîrziu în noapte, fugisem, împreună cu unii dintre cei de acolo (cei mai laşi? mai realişti? cu mai mult spirit de conservare?). Ce-i drept, odată ce soldaţii începuseră să tragă în jos, alergasem, un timp, doar pe Bulevadul Carol. Nu o luasem pe străduţe, din inerţie, dar şi ca act de curaj: fugeam în cîmp deschis...

În ziua în care fusese istoricul miting al lui Ceauşescu, la care lumea se revoltase, eram în facultate, la etajul al treilea, şi dădeam examen la Estetică, cu profesorul Cezar Radu. La un moment dat, s-au auzit... chestii contradictorii, s-a creat panică, şi am vrut să ieşim din facultate. Nu ne-au lăsat, de la poartă. Şi parcă am simţit atunci ce nu simţisem, direct, niciodată în anii copilăriei şi adolescenţei mele: toată povara regimului comunist şi tot ce însemnase el. Interdicţia de atunci a fost simbolică. Precum tot simbolică a fost vederea... primului rănit de la revoluţie: o colegă care se zgîriase la mînă în înfruntările stradale de pe 21 decembrie, ziua... (cînd am văzut-o, încă nu aflasem de tinerii ucişi la Dalles).

Revoluţia, sau cum vreţi să-i spuneţi (în ce mă priveşte, am trăit-o ca pe o revoluţie), mi-a schimbat toate planurile cu greu puse cap la cap în prealabil: în anul ăla (’89) mă măritasem, după ce dusesem la bun sfîrşit propria mea revoluţie în familie. Concretizată în special prin luptele cu viitorii socri. Dar şi cu propria-mi familie, de lîngă care mă desprinsesem şi avusesem... marele curaj să mă mut într-un demisol, „la madame Popescu“... După nuntă, mă întorsesem în demisolul cît un pat imens şi mă pusesem pe treabă: să învăţ şi iar să învăţ: mă aştepta „marea sperietoare“, cea pentru care bunica mea mă pregătea de ani, punînd bani deoparte şi cumpărîndu-mi lungi şi decente fuste tricotate, albastre şi verzi: repartiţia. Cea în urma căreia urma să ajung profesoară la ţară, cu sau fără recent achiziţionatul soţ...

Slavă Domnului, nu am mai prins repartiţia. Adică mi s-a oferit, în ’91, cînd am terminat; dar am avut satisfacţia să pot refuza liceul bucureştean mai periferic unde picasem... Şi să-mi trăiesc, fix acum 20 de ani, cei mai liberi şi mai intenşi ani ai vieţii mele. Cînd totul se deschidea şi cînd chiar credeam că, dacă mă cert cu cineva mai „cu suflet“, ceva chiar se schimbă... Sau că, dacă scriu un articol, lumea devine alta, mai aproape de gustul meu...

S-au schimbat multe. Eu însămi am schimbat multe, chiar locuri de muncă, pînă să mă liniştesc, în cele din urmă, la Dilema. Din păcate, cu trecerea anilor, nu mai cred că un cuvînt, rostit sau scris, e suficient să transforme lucrurile radical. Dar cred, în continuare, că mentalităţile şi chiar... stările de fapt se pot schimba: însă nu cu impetuozitate, ci cu efort constant, asiduu şi migălos. Măcar să-şi facă, fiecare dintre noi, treaba lui corect...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

TANC NOU jpg
US Army trece la tancurile de nouă generație. Când va fi prezentat AbramsX VIDEO
Într-o postare pe Twitter, gigantul General Dynamic a anunțat că AbramsX, varianta de ultimă oră a celebrului tanc M1 Abrams, va fi prezentată publicului luna viitoare la expoziția de apărare AUSA care are loc la Washington.
Regele Charles al III-lea FOTO Getty Images
Cifrul regal al regelui Charles al III-lea, dezvăluit. Cum arată FOTO
Monograma combină inițialele sale „C” și „R” de la „Rex”, cuvântul latin pentru rege, plus III de la cel de-al treilea rege Charles. Cifrul înlocuiește „E II R” al reginei Elisabeta a II-a.
Marius Bodochi in filmul Capra cu trei iezi  JPG
Marius Bodochi este bărbatul-lup din filmul “Capra cu trei iezi”
Povestea care ne fascina în copilărie devine azi un horror pshilogic. Marius Bodochi este bărbatul-lup din filmul “Capra cu trei iezi”.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.