Ce parfum i s-ar potrivi lui Traian Băsescu?

Publicat în Dilema Veche nr. 470 din 14-20 februarie 2013
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Vă spun ceva, dar să nu rîdeţi: relativ recent l-am visat pe Karl Marx!

De regulă, un bărbat poate avea – şi chiar e indicat să aibă – şi vise ceva mai frumoase şi mai epilate decît cele care-l implică pe acel bărbos. Dar staţi să vedeţi, că nu v-am spus tot: curiozitatea faptului de a-l fi visat pe Marx nu e întrecută decît de contextul în care l-am visat! Se făcea că vorbeam cu el despre... despre... ia să văd cine ghiceşte... nimeni?... nimeni?... despre parfumuri!

A discuta cu Karl Marx (fie şi într-un vis) despre parfumuri e o chestie curat-murdar oximoronică – majoritatea biografiilor personajului spun despre el că nu prea iubea nici măcar apa şi săpunul; de unde deducem că mirozna care-i plutea prim-prejur nu era una foarte agreabilă. Concret, nu mai ştiu ce-am vorbit cu Marx în acel vis. În schimb, vă propun o scurtă divagaţie istorico-politico-artistică despre parfumurile din jurul dvs.

Din păcate, puţini oameni ştiu că parfumurile pe care le folosesc spun despre ei mai multe decît îşi pot imagina. Mai multe decît sunetul de la telefon şi mai multe decît pantofii din tălpi. Parveniţii îşi aleg parfumurile după marcă sau preţ, cînd de fapt singurele lucruri ce contează aici sînt pielea şi personalitatea. Pe unii oameni îi caracterizează parfumul de pe ei, pe alţii îi caricaturizează. Fiind o problemă de gust, preferinţele sînt subiective; dar mirosul, fiind unul dintre simţuri, are în el şi o notă de obiectivitate, dictată de evoluţia speciei: la origini, strămoşul strămoşilor noştri va fi fost capabil să facă în nări diferenţa dintre carnea proaspătă şi carnea stricată; cel care n-a făcut acea diferenţă s-a curăţat; din acest motiv, în zilele noastre, orice femeie de pe glob va fi de acord că un strop de Shalimar (Guerlain; 1925) miroase mai bine decît o pată de zeamă de varză stricată dintr-un butoi de plastic dintr-o pivniţă fără aerisire.

De-a lungul anilor, cunoscînd ceva oameni, am cules ceva impresii (voi aminti aici doar pe cele plăcute). Bunăoară, fostul preşedinte Emil Constantinescu e un demn purtător al apei de toaletă Polo (verde, clasică, produsă în SUA de Ralph Lauren începînd cu 1978). Fostul premier C. Popescu Tăriceanu foloseşte o variantă mai puţin concentrată a parfumului Aramis (produs de o sucursală Estée Lauder, 1964); aceeaşi colonie o mai purta şi ex-preşedintele Bush-tatăl. Unul dintre cele mai plăcut mirositoare VIP-uri pe care le-am întîlnit a fost Regele Juan Carlos II: furnizorul oficial al casei regale este producătorul german al coloniei 4711, dar regele mirosea clar a altceva (după unele surse ale mele, a Quorum, produs de spaniolul Puig, 1982). Unul dintre cei mai plini de iz bărbaţi din România e Florin Piersic; în opinia mea, foloseşte arome lansate în anii ’60-’70-’80 (anii cei mai buni ai parfumurilor bărbăteşti) şi-l bănuiesc de faptul că deseori suprapune două (sau mai multe) colonii – ceea ce-n parfumerie se cheamă layering. Tot în branşă, Sergiu Nicolaescu avea o slăbiciune certă pentru Acqua di Selva (Visconti di Modrone, 1949). Revin la politică pentru a vă spune că pe dl V. Ponta l-am simţit nesigur în privinţa parfumurilor – şi cred că cel mai bine i s-ar potrivi Habit Rouge (Guerlain, 1965), purtat şi de Tony Blair. În jurul dlui T. Băsescu n-am simţit altceva decît un nor de fum de ţigară – drept care unul dintre consilierii d-sale i-ar putea sugera un Tabarome (Creed, 1875), care-a făcut fericiţi şi pe alţi fumători ce ştiau să îmbine tutunurile şi licorile: cum ar fi Humphrey Bogart sau Winston Churchill.

Acum o întrebare de zece puncte pentru dvs.: ce credeţi că aveau în comun Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Arnold Schwarzenegger? Nu, nu pe Elvira Godeanu (pe care doar primul o cunoştea) şi nici pe Sharon Stone (pe care doar ultimul a gîdilat-o). Ci un parfum: Gheorghiu-Dej, în ultimul deceniu de viaţă, purta unul dintre cele mai clasice parfumuri masculine: Pour un homme al firmei Caron, creat în 1934. Această eau de toilette a devenit reperul pentru toate lavandele bărbăteşti – inclusiv sticluţele cu apă de lavandă care se produceau la noi în anii comunismului (azi mai găsiţi prin pieţe ceva similar, aduse din Republica Moldova). Schwarzy este şi el, printre altele, un client al casei Caron.

Sau o întrebare de o sută de puncte: ce credeţi că au în comun scriitorul Liviu Antonesei, prietenul nostru de la Iaşi, şi ex-preşedintele american Bill Clinton? Ei bine, ambii poartă destul de bine varianta for men a unei eau de toillete produsă de americanul Calvin Klein începînd cu 1986, pe nume Obsession (merge cu trabucele, mai ales cu cele pe care Bill nu le fuma!).

În fine, întrebarea de o mie de puncte: ce credeţi dvs. că au în comun dl Ion Iliescu, dna Elena Udrea şi una dintre surorile lui Michael Jackson?

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.