Ambasadorul Jinga şi arta naţională a mişto-ului

Publicat în Dilema Veche nr. 473 din 7-13 martie 2013
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Cîteva recente întîmplări mă determină să aduc unele nuanţe într-o poveste care pe unii dintre dilematici i-ar putea interesa. Şi, chiar dacă nu v-ar interesa, tot m-aş simţi tentat să o spun – măcar din motivul că adevărul, din cînd în cînd măcar, trebuie pus în lumină.

Ambasadorul la care mă refer se numeşte Ion Jinga şi în momentul de faţă ne reprezintă în Marea Britanie. În recentele episoade cu pulpa de cal devenită lasagna de vită şi cu temerea britanicilor de româno-bulgari, Jinga şi-a făcut treaba foarte bine. Cum era de aşteptat, a avut parte de nişte ironii pe la Bucureşti, dar ceea ce contează mai mult este că la Londra a fost luat în serios – cei ce citesc The Economist ştiu ce spun.

Povestea pe care v-o zic se petrecea cu cîţiva ani în urmă – să fi fost finalul lui 2007 sau începutul lui 2008. Dl Jinga tocmai termina mandatul de ambasador în Belgia – unde şi-a făcut treaba la nivel de excelenţă. În acel moment, odată cu el, şi alţi ambasadori îşi terminau mandatul, prin diferite capitale. Drept care, în calitatea mea de atunci, am înaintat preşedintelui României o listă de propuneri – să fi fost cinci sau şase. Mi-aduc aminte de două dintre ele. Una îl privea pe dl Mihnea Motoc, care fusese ambasadorul nostru la ONU şi care, acolo, ne servise cauza foarte bine. În acele condiţii, cum dl Motoc se simţea în mediul anglofon precum peştele în apă, l-am propus pentru ambasada noastră de la Londra – care n-avea titular. Iar pe dl Jinga l-am propus pentru a conduce reprezentanţa noastră pe lîngă Uniunea Europeană (atunci vacantă) – adică ar fi rămas la Bruxelles şi ar fi schimbat doar adresa. Inutil să mai spun că franceza vorbită de dl Jinga este ireproşabilă.

După cîteva zile a venit răspunsul preşedintelui Băsescu. Cum se ştie, în sistemul nostru, Ministerul de Externe face propunerile privind ambasadorii, iar cel care face numirea efectivă e preşedintele. Iar în varianta preşedintelui, în acel moment, a apărut o schimbare de poziţii: dl Motoc pentru Bruxelles, iar dl Jinga la Londra. Cei care vă mai aduceţi aminte cît de cît situaţia de atunci vă veţi da seama că aş fi printre cei mai puţin indicaţi pentru a explica gesturi ale dlui Băsescu. Conlucrarea mea cu preşedintele a fost destul de contorsionată şi am avut cîteva divergenţe reale (privind subiecte mult mai complicate decît acesta; cum ar fi relaţia în scădere de formă cu Franţa, a cărei dimensiune personalizată – Băsescu & Sarkozy – era evidentă şi în legătură cu care eu – şi alţi miniştri din guvernul de atunci – am făcut preşedintelui nostru unele propuneri pe care nu le-a aprobat; cuvîntul-cheie al uneia era Ciad, de exemplu).

Trebuie să precizez că, atunci, dl Băsescu şi-a argumentat schimbările de pe lista cu ambasadori. Mi-a spus că dl Motoc e mai potrivit pe lîngă un organism multinaţional precum UE, din moment ce avea o bună experienţă la ONU, iar în legătură cu dl Jinga mi-a zis că e potrivit pentru ambasada din Regatul Unit, ca unul care-şi făcuse bine treaba în Regatul Belgiei. Nu neg, s-au găsit mulţi care să-mi spună că dl Băsescu operase schimbarea doar de amorul artei, ca să nu fie cum propunea ministerul. (Pe de altă parte, nu m-ar mira dacă aceiaşi băgători de fitile susurau alte versiuni în sens invers, în urechile prezidenţiale.)

Dar, azi, cu avantajul distanţei, n-aş spune că s-a făcut vreo greşeală. Indiferent de diferenţa de opinii de atunci dintre ministru şi preşedinte, cei doi ambasadori au confirmat acolo unde au ajuns. Despre ambasadorul Motoc (ajuns la Bruxelles/UE) am aflat, în mediile diplomatice româneşti şi străine, numai cuvinte de laudă; la fel despre ambasadorul Jinga, cel de la Londra – care, dacă-mi aduc bine aminte, anul trecut a primit distincţia de „ambasadorul european al anului în Marea Britanie“. La fel, sînt convins că şi-ar fi făcut bine treaba dacă ar fi ajuns în destinaţii încrucişate, adică Motoc la Londra şi Jinga la Bruxelles. Cariera unui bun diplomat presupune şi asta – să se adapteze din mers şi în orice mediu să se simtă acasă.

Chiar şi într-o ţară în care ironiile se respiră odată cu aerul, ca la noi, cele de care a avut parte ambasadorul Jinga au fost nemeritate. Probabil că unii îşi imaginează că treaba unui diplomat este să pălăvrăgească la recepţii şi să zîmbească la serbări galante. Nimic mai fals: un diplomat de-al nostru dintr-o capitală europeană – dar nu numai – munceşte pe rupte, stresul e maxim, salariul e modest iar telenovela politică de la Bucureşti nu-l ajută deloc. Nu le-aş dori miştocarilor să aibă pe umeri atîta responsabilitate cîtă are Jinga, azi, la Londra. În rest, este stupefiant că oameni care nu vorbesc bine româna la Bucureşti îi ironizează pe alţii de cum vorbesc engleza la Londra!

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.