(Mai sînt şi) oameni buni

Publicat în Dilema Veche nr. 474 din 14-20 martie 2013
Bogăție/sărăcie jpeg

În ultimul timp, tindem, cu toţii, să ne plîngem că nu prea mai există oameni buni. Cumsecade. Altruişti. Normali. Care să nu urmărească ceva atunci cînd ne ajută, chiar simbolic. Tindem să găsim explicaţii care mai de care, precum cea cu relele care vin de sus, de la cei de la putere, şi în urma „atingerii“ lor se produce o contaminare în masă, o relaxare şi o corupere a moravurilor, nivelul tot prăbuşindu-se. Cît se poate de adevărat, într-o destul de considerabilă măsură, dar fără generalizări inutile. Din fericire, mai există şi oameni corecţi şi de treabă, în jurul nostru. Povestea ce va urma confirmă acest lucru (chiar dacă e vorba, deocamdată, de un singur exemplu, dar excepţia confirmă regula).

Primesc, într-o zi, un mail destul de bizar: sînt cutare şi v-am găsit stick-ul; îl vindea o fată brunetă în tîrg la Vitan... Chiar şi începutul ăsta m-a surprins destul de tare: de unde ştia respectiva persoană că e stick-ul meu, cum mi-a găsit mail-ul? Prima reacţie a fost suspiciunea: am început să-mi pun diverse întrebări în legătură cu persoana care-mi scrisese, să o bănuiesc de lucruri negative şi de intenţii criminale. Poate că era o hoaţă care încerca să afle unde locuiesc. Ori vreo obsedată care mă urmărea din cine ştie ce motive jurnalistice... 

Nici o explicaţie pozitivă nu mi-a trecut prin minte. Sîntem, probabil, atît de deformaţi de oamenii şi lucrurile din jurul nostru care sînt cum nu trebuie, încît nu ne vine să credem cînd cineva reacţionează corect. Pînă la urmă, după ce mi-a trecut prima spaimă (cea faţă de o necunoscută care, Dumnezeu ştie cum şi de ce, a intrat în sfera mea privată, a sărit gardul – altfel bine definit – al spaţiului meu personal), am citit mail-ul mai departe. Femeia (căci persoana care găsise stick-ul era de sex feminin) explica totul: cum cumpărase din tîrg stick-ul pentru că semăna cu al ei (doar că al ei se jerpelise de tot şi voia să-l înlocuiască); şi cum găsise, pe el, CV-ul subsemnatei. Aşa aflase, evident, al cui e. După care, mă căutase pe Google, văzuse că avusesem nişte cursuri la Fundaţia Calea Victoriei, sunase acolo iar respectivii îi dăduseră mail-ul. Destul de incredibil, dar, totuşi, plauzibil. După care, în acelaşi mail, urmau tot soiul de chestii uşor paranormale, care m-au pus din nou pe gînduri în privinţa recuperatoarei stick-ului: că s-a hotărît să mă caute şi deoarece – coincidenţă! – a descoperit că sîntem născute în aceeaşi zi şi în acelaşi an, doar lunile fiind diferite. Iarăşi mi s-a părut dubios... 

Şi totuşi, am continuat „operaţiunea stick“: recuperatoarea mi-a mai trimis un mail, în care scria că lucrează la Academia Română şi că ne-am putea întîlni la ea la serviciu. Asta mi s-a părut de bine. E drept că – după ce îmi văzuse poza din CV – mi-a mai spus că semănăm oarecum, ceea ce, iarăşi, mi s-a părut prea mult. 

Pe scurt – una caldă, una rece, pînă la lămurirea finală: doamna în cauză mi-a trimis numărul ei de telefon. La ce semn de mai mare încredere te poţi aştepta? Ne-am dat întîlnire, ca mulţi alţi cetăţeni care se respectă, la Mc Donald’s Unirii. Acolo, am văzut o femeie blondă, de vîrsta mea, destul de înaltă, nici prea grasă, nici prea slabă, îmbrăcată într-o geacă roşie. Mi-a inspirat încredere imediat. Ne-am conversat preţ de cinci minute, mi-a dat micul meu stick negru, pe care numai Dumnezeu ştie pe unde-l uitasem. Apoi mi l-a arătat pe al ei – identic, dar mai prăpădit, lipit cu scotch. Toată povestea a devenit, brusc, reală. Fără suspiciuni şi scenarii bolnave. Femeia din faţa mea mi-a plăcut, pur şi simplu: mi s-a părut un om de nădejde, corect, serios. Normal, pînă la urmă. Aşa cum ar trebui să fim cu toţii. 

Nu a vrut nici să bea o cafea cu mine, pentru că nu asta era ideea: nu voia nimic în schimb. A rămas să bem o cafea, cîndva, altădată, poate la ea la serviciu. 

Ajungînd acasă cu stick-ul – care era intact şi era al meu –, am stat să analizez toată povestea, inclusiv reacţiile mele: mi-am dat seama cît de suspicioşi sîntem (cel puţin unii dintre noi) şi cît de greu ne vine să credem că cineva poate fi cum trebuie. Sîntem deformaţi şi suspicioşi. Sper să ne mai revenim... 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.