Culorile şi vorbele libertăţii

Publicat în Dilema Veche nr. 472 din 28 februarie - 6 martie 2013
Bucurii uitate jpeg

Revăzînd un film documentar, realizat de francezi, despre România anilor ’80 ai secolului trecut, primul lucru care mi-a atras atenţia a fost cenuşiul în care se îneca de-a dreptul lumea comunistă: ziduri gri, murdare, haine în culori ponosite, chipuri adumbrite, televiziune în alb-negru, veselii oropsite, tineri străvezii şi maturi istoviţi, tăceri deznădăjduite, iz de mucegai omniprezent.

Un film documentar despre România zilelor noastre ar scoate la iveală, probabil, cu totul alte culori şi sunete: reclame stridente, muzici violente, restaurante înecate în fum şi mirosuri aţîţătoare, claxoane criminale, strigăte de coşmar, înjurături sîngeros suprarealiste, străzi şi monumente sufocate de kitsch, indiferenţă, agresivitate.

În acord cu imaginile descrise mai sus mi se par ţinutele adolescenţilor şi chipul lor răvăşit nu atît de acnee, cît de neorînduiala lumii în care trăiesc. Întîlnirea cu ei, în autobuze sau metrouri, în baruri sau parcuri, îmi lasă mereu un gust amar şi o îngrijorare aproape părintească. Pe scurt, se îmbracă prost şi vorbesc urît. (Nu toţi. Majoritatea.) Pe lung, ţinutele lor imită modele hibride, vedete autohtone sau de aiurea, celebre mai mult pentru excentricităţile lor, decît pentru vreo performanţă cît de cît meritorie. Încearcă, nechibzuit şi neînvăţaţi, să adopte posturi culese din reviste sau emisiuni îndoielnice, se iau la trîntă cu bunul-gust şi-l ameţesc cu gablonţuri amuţitoare, coafuri atroce, bluze inadmisibile, pantofi nesiguri şi caraghioşi, blugi care ar avea nevoie de cel puţin trei ture la maşina de spălat şi de mici cusături în zone esenţiale, farduri care le urîţesc obrazul şi privirea. Vorbesc abominabil: şcoala, tema pentru acasă, profesorul, iubita sau iubitul, prietenul, autobuzul, filmul, calculatorul, jocul pe net, toate sînt înecate în acelaşi sos dizgraţios format din epitete deplorabile, ocări intolerabile, explozii de entuziasm travestite în barbarisme anglofone stîlcite, insinuări sau glume care evacuează definitiv romantismul şi eroticul. Din vorbele şi hainele lor cu greu poţi ghici care le sînt vîrstele, ocupaţiile, dorinţele, visele. Eşti tentat, matur fiind, să-i procopseşti pe toţi cu etichete aspre, cu necruţătoare sentinţe.

Şi totuşi: sînt mici, necopţi, neinstruiţi, prăzi uşoare ale unor vremuri bezmetice. Ce e de făcut?

Acum cîţiva ani, un director de liceu a fost aspru certat, de presă şi de apărătorii drepturilor omului, fiindcă i-a interzis unui tînăr să intre în şcoală cu o ţinută şi o coafură total nepotrivite. Poate s-au grăbit, şi unii, şi ceilalţi. Ştiu, în Occident, e libertate totală: poţi intra în instituţiile şcolare cum vrei. Dar n-am văzut, nici la televizor, nici în călătoriile mele, excesele pe care le văd la noi. Pînă la a le acorda acea libertate totală, mă gîndesc că ar trebui să-i învăţăm, chiar şi prin restricţii, cum s-o folosească: niscaiva lecţii de eleganţă vestimentară şi de bune maniere, ceva modele pe care le-ar putea imita, alese cu grijă din viaţa publică, discuţii şi experimente în jurul modei şi al limbii române. Cu alte cuvinte, cîteva exerciţii de „orientare“, prin tentanta nebuloasă a libertăţii, prin „modul ei de întrebuinţare“.

Preocuparea noastră poate părea frivolă: tinerii nu iau Bacul şi noi ne ocupăm de garderoba lor. Dar cred că un tînăr îmbrăcat cuviincios şi capabil să se exprime îngrijit e mai bine pregătit să intre în sala de examen. Şi să iasă din ea onorabil...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.