Cu mîini şi diplome curate
Un nou scandal al plagiatelor a apărut pe piaţa media autohtonă: zeci de lucrări de licenţă – ale unei facultăţi socotite de elită – sînt pur şi simplu trase la copiator. Coordonator al lucrărilor este însuşi decanul facultăţii. Justificarea lui este năucitoare: „aşa era cutuma“ în anul 2007, „cînd Legea Educaţiei nu prevedea încă sancţiuni drastice pentru plagiat“. Este important de reţinut că scandalul nu există decît pe piaţa media. Presiunile făcute de ea, şi doar de ea, l-au determinat pe decan să se retragă din funcţie. Pe frontul învăţămîntului, pe cel al guvernanţilor – nu se întîmplă nimic. Mă întreb cum i-ar sta premierului, dovedit vinovat de acelaşi tip de furt, să apară la televizor scandalizat de frauda de la Stomatologie? În ce fel ar putea să-şi manifeste doamna Andronescu indignarea că educaţia românească a luat-o razna, după ce, de aproape un an, nu mai ştie cum să-şi peticească onoarea zdrenţuită de acuzaţiile de plagiat la adresa ei, a premierului şi a încă vreo trei foşti miniştri ai Învăţămîntului, colegi de partid?
Eu nu cred că atitudinea autorităţilor în rezolvarea problemelor învăţămîntului românesc este una de pură indiferenţă. Sau de incompetenţă. Eu cred că este un amestec de rea-voinţă şi complicitate cu „răufăcătorii“ din instituţii şcolare. Eu cred că au de ascuns – în spatele unui învăţămînt rudimentar, năclăit de nimicnicii şi de mediocrităţi – propriile imposturi, falsuri, şmecherii. Un învăţămînt curat – o şcoală care ar promova competenţele şi valorile autentice – i-ar scoate pur şi simplu, pe ei, cei care ne conduc, „din schemă“. „Aleşii noştri“ dispreţuiesc cultura. Consideră ilegalităţile flagrante din universităţi, din inspectorate, din şcoli, un moft al „elitiştilor“ sau un atac politic al opoziţiei. Aşadar, din partea lor – nici o şansă de proiecte, viziuni, idei, soluţii de salvat educaţia.
Pe de altă parte, realist vorbind, nu cred nici că acest scandal şi cîte altele îi vor urma, fără nici o îndoială, vor naşte ample mişcări de stradă. Nu poporul, îngrijorat de ziua de mîine, de criză şi de corupţie, de furt şi de minciuni, este chemat să dea strategii pe termen lung pentru lichidarea imposturii din şcoli.
Singura soluţie este ca indignarea să vină de la cei care au diplome curate. De la cei care au muncit cu rîvnă pe băncile şcolilor şi ale facultăţilor. De la cei care au de apărat anii în care s-au pregătit onest, în ore şi zile lungi de studiu, pentru meseria lor. De la cei pentru care titlul obţinut – licenţă, doctorat, masterat – înseamnă ani de experimente, cercetări, analize, verificări, lucrări, nedumeriri solitare, întrebări autentice, căutări febrile.
Nu sînt puţini cei care au de zis ceva în scandalurile din învăţămîntul românesc. Cei care au de opus lenei, mediocrităţii şi falsului din facultăţi – o carieră onestă. Ce i-ar putea îndemna s-o facă? Păi, mi se pare că ei au cel mai mult de pierdut: diplomele lor ar intra, fără reacţia lor, în rînd cu cele contrafăcute. Autoritatea lor profesională, fără revolta lor, s-ar dilua în marea masă a şarlatanilor cu demnitate publică. Copiii lor, fără răzvrătirea lor, ar dobîndi lesne aceleaşi apucături, mînaţi de recompense la îndemînă şi de modele uşuratice. Iar uşile Europei, ale Europei civilizate, fără iritarea lor, vor fi definitiv închise în faţa tinerilor şi a speranţelor noastre.
Maria Iordănescu este psiholog.
