Eroi americani (în filme de Oscar)

Publicat în Dilema Veche nr. 473 din 7-13 martie 2013
Spital, în Franţa jpeg

Anul acesta, la Oscaruri, s-au „purtat“ eroii... tipic americani (All-American heroes): atît Tony Mendez – personajul interpretat de Ben Affleck în Argo, filmul cîştigător al Premiului pentru Cel Mai Bun Film –, cît şi Lincoln, întrupat de premiatul Daniel Day-Lewis în filmul cu acelaşi nume, regizat de Steven Spielberg, se integrează în această categorie. Desigur, în subcategorii diferite.

Tony Mendez are drept model un... erou adevărat, un agent CIA pensionat, care chiar a participat la operaţiunea de salvare a celor şase funcţionari ai Ambasadei americane refugiaţi la reşedinţa ambasadorului Canadei din Teheran, în 1979. Iranul era în perioada ayatollahului Khomeini şi a Consiliului revoluţionar islamic, în timp ce şahul, fostul conducător, primise azil politic în SUA lui Jimmy Carter. De altfel, filmul porneşte şi de la cartea lui Tony Mendez, The Master of Disguise: My Secret Life in the CIA (2000).

Lincoln e, evident, un cu totul alt tip de erou: cel de-al Treisprezecelea Amendament, referitor la abolirea sclaviei, pe care a reuşit să-l „treacă“ în Parlament în 1865 (sfîrşindu-se şi Războiul civil american) reprezintă începutul democraţiei şi al Drepturilor omului în istoria americană. De altfel, la puţin timp după ce amendamentul a fost votat, Lincoln a plătit cu viaţa curajul şi vizionarismul său, fiind asasinat.

Modul în care Spielberg îşi creionează personajul, deloc convenţional, îl face şi mai interesant: inteligent şi moral, dar nedîndu-se înapoi de la „manipularea bună“ (dacă o fi existînd aşa ceva...), prin care reuşeşte să cîştige mai mulţi adepţi la cauza abolirii sclaviei. Lincoln nu se dă înapoi de la a promite avantaje (ce-i drept, slujbe nu prea importante...) pentru a-i face pe unii şi alţii să-şi schimbe părerile politice. De asemenea, prelungeşte durata războiului pînă la votarea celui de-al Treisprezecelea Amendament (pentru că mulţi îl votau fiindcă doreau pur şi simplu sfîrşitul războiului…).

Relaţiile lui cu membrii familiei sînt şi acestea interesante: cu soţia sa, Mary – una controversată, marcată de socoteli trecute rămase suspendate; la fel, cu fiul său cel mai mare, pentru care nu pare să aibă timp niciodată. În schimb, e partener adevărat cu fiul cel mai mic, pe care-l ia peste tot, inclusiv la discuţii politice, şi pentru care încalcă, într-un mod simpatic, afectuos şi uman, regulile.

Tony Mendez, cel întrupat de Ben Affleck, se doreşte şi el a fi un erou neconvenţional. Dar reuşeşte să fie doar un erou convenţional de neconvenţional. Adică eroul neconvenţional tipic, scuzaţi paradoxul: însingurat, plecat de acasă, în mizerie (momentană). Lonely ranger-ul pe care un telefon de la „centru“ îl pune imediat pe picioare şi care, precum mîrţoaga lui Făt-Frumos, renaşte chiar fără să mănînce jăratic, găsind cea mai bună soluţie pentru scoaterea refugiaţilor americani din Iran.

Ireproşabil în neconvenţionalitatea lui convenţională, Ben Affleck îl interpretează stăpînit, impasibil: de fapt, străbătut de probleme de conştiinţă, drept, corect, altruist. Din figura lui Ben Affleck cu greu poţi deduce toate astea, dar probabil tocmai aici rezidă frumuseţea şi veridicitatea filmului: nici pe feţele eroilor filmelor copilăriei mele, din anii ’70, nu puteai vedea mare lucru. Aşa cum nu poţi să-ţi dai seama cine ştie ce despre cum sînt, de fapt, cei şase refugiaţi ce urmează a fi scoşi din Iran (cu excepţia celui vorbitor de farsi, care la început e cel mai sceptic, apoi îi salvează pe toţi). Altfel, cei şase sînt bine aleşi, şi poate uneori prea în spiritul anilor ’70. Contrabalansaţi de cuplul mult mai colorat Alan Arkin – John Goodman, cei doi însărcinaţi cu producerea filmului fals, dar salvator.

Lincoln e, cu siguranţă – cel puţin după mine – un erou mai interesant şi mai subtil decît Tony Mendez. Şi totuşi, a fost ceva în Argo care m-a ţinut, poate tocmai întoarcerea nostalgică (?) la naivitatea eroilor anilor ’70. Binevenită într-o epocă în care sîntem (sau, oricum, eu sînt) saturaţi de eroi prea postmoderni.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.