Dileme de altădată: divorţul – un eşec al iubirii?

Publicat în Dilema Veche nr. 474 din 14-20 martie 2013
Cînd timpul nu avea măsură jpeg

Divorţul a preocupat întotdeauna cuplul, mai ales că accesul la această soluţie n-a fost îngrădit, teoretic, de legi şi canoane, aşa cum se întîmplă la alte confesiuni. În secolele XVIII şi XIX, divorţul apare ca o salvare individuală din faţa unor neînţelegeri stridente şi permanente, care pun în pericol viaţa şi mai ales capacitatea cuplului de a evolua şi de a se transforma. Nu se poate vorbi de un final (eşec) al iubirii, atunci cînd cuplul se aşază pe alte principii decît cele de astăzi. Dar chiar şi aşa, despărţirea este amară şi greu de digerat, mai ales cînd la mijloc sînt copiii şi... ceva de împărţit. 

Mergînd spre contemporaneitate, spre epoci în care nunta poate fi o alegere, cînd iubirea face parte cît de cît din viaţa în doi, divorţul rămîne o opţiune la care se recurge cu greu. Chiar şi cînd iubirea se transformă în ură, cuplul se zbate să reziste. În numărul din 28 februarie 1904 al deja cunoscutei reviste Moda Nouă, cititoarele ar trebui să răspundă la întrebarea: „E bine sau rău să existe divorţul?“ Bineînţeles că ancheta de la Moda Nouă nu are relevanţă pentru întreaga populaţie, ci doar pentru o minoritate feminină, cu oarecare educaţie, regăsită cu precădere în mediul urban. Iar această minoritate acceptă divorţul ca un rău necesar, nu ca pe o posibilitate de alegere. Unele dintre cititoare îndeamnă la „rezistenţă“ şi mare îngăduinţă, chiar şi atunci cînd lucrurile degenerează mai ceva ca pe la 1800 (aşa cum vă este cunoscut de prin poveştile mele). Iată ce spune o fidelă cititoare a acestei reviste: „De multe ori în viaţa conjugală, suporţi multe, cu abnegaţie şi răbdare, te închini crudei soarte spre a-ţi urzi fericirea din suferinţă, numai şi numai spre a înlătura divorţul.“ Acesta este crezul doamna Elena Petrovici din Fălticeni – măritată cu un domn locotenent –, care se bucură, drept urmare, de privilegiul de a semna: Elena locotenent Petrovici. Adepta răbdării şi a jertfei feminine pentru păstrarea cuplului este şi domnişoara Florica din Bucureşti, care admite divorţul „numai în cazuri extreme“, cum ar fi „beţia“ şi „patima jocului de cărţi“. 

Domişoara Carolina din Tecuci trăieşte însă divorţul ca pe un eşec – un eşec al iubirii, un eşec al afecţiunii fără de care viaţa nu mai poate să existe: „Toate planurile, toate iluziile făurite de cînd eram copii n-au ajuns decît o ruină pe care mulţi se vor urca cu nepăsare. Şi cîte urme grave nu are acest cuvînt, «divorţ». Imaginaţia mă îngrozeşte... E mai de preferat moartea decît divorţul.“ În schimb, Pieriete Enciulescu, din Bucureşti, nu este atît de patetică, ci practică şi senină, scrutînd în viitor şi mai ales în sufletele oamenilor: „După căsătorie, se iscă neînţelegeri, caracterele nu se potrivesc, se dezgustă unul de altul, ce e de făcut? Vecinic să trăiască în acest iad? Vecinic să sufere infernul? NU.“ La fel de practic se dovedeşte şi singurul bărbat respondent al acestui chestionar, domnul Stegheor din Mizil: „Cine, oare, ar putea spune că nu-i pentru divorţ, cînd soarta i-ar dărui nu numai o iubire efemeră, dar şi o viaţă insuportabilă? Precum ori şi ce măsea stricată se dă afară, neputînd-o suferi, tot astfel se simte necesitatea de divorţ într-o căsnicie dezbinată.“ Aruncînd măseaua stricată – pentru a-l cita pe sus-numitul domn din Mizil – alungi durerea unei căsnicii nereuşite, accepţi eşecul şi speri să iubeşti iarăşi. Dar ce se întîmplă cu „balastul“, cu ceea ce, pînă la urmă, face atît de dificilă alegerea sau decizia în declararea eşecului: copiii? C.D. din Giurgiu se tînguie, descriind cu amărăciune soarta mamelor despărţite de copiii lor, doar pentru că au ales să-şi trăiască viaţa altfel: „Legea divorţului e astfel alcătuită că, de multe ori, chiar pe nedrept, îi ia mumei copilul... Poate ea trăi liniştită, cînd ştie că copilul, sau copiii ei sînt lipsiţi de îngrijirile şi mîngîierile ei de mamă?“ Or, acest lucru – crede C.D. – face ca accesul la divorţ să nu fie un profit şi pentru femei, care „privesc cu ură acea lege care le asigură dreptul de a schimba bărbaţii aproape după plac, dar care nu le poate păstra neştirbit dreptul lor de mamă“. 

O statistică din 2011 îmi arată că numărul divorţurilor a explodat. Cuplurile de astăzi trăiesc separarea ca pe un alt început. Divorţul poate fi eşecul unei iubiri, dar, odată eliberaţi, partenerii se avîntă către alte iubiri. Şi nici nu prea mai face nimeni, astăzi, distincţie între iubire şi iubiri. 

Cît despre ceilalţi, despre copiii acestor iubiri... Filmul lui Radu Jude, Toată lumea din familia noastră, încearcă să afle, cu pasiune şi măiestrie, resorturile acestor iubiri „frugale“ ale modernităţii noastre, capabile să se metamorfozeze atît de uşor în uri devoratoare... 

Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.