Cenzură şi branded content

Publicat în Dilema Veche nr. 476 din 28 martie - 3 aprilie 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Ce şanse de supravieţuire are jurnalismul relevant, cîinele de pază al democraţiei, acum, cînd modelul său de business este de domeniul trecutului? Două întîmplări petrecute recent în online-ul românesc dau indicaţii bune despre direcţia în care se îndreaptă lucrurile.

Povestea nu poate începe decît cu o mantră care a acaparat MIPTV-ul din primăvara trecută, de la Cannes. Cel mai important subiect al celui mai important tîrg de televiziune din Europa a fost aşa-numitul branded entertainment sau branded content. E vorba de un trend nou în producţia de conţinut, care conţinut, mai nou, se construieşte pornind de la valorile brandului respectiv şi strategia de comunicare a aceluiaşi. Vi se pare artificial sau de nerealizat? Atunci aflaţi, de pildă, că un domn pe nume Alex Gemini, care făcuse în Franţa Big Brother pentru M6, s-a dus într-o zi la Sephora, binecunoscutul fabricant de produse de îngrijire şi frumuseţe, cu o idee de show pe nume The Beauty Academy. Compania a cumpărat ideea, fără intermediari de felul agenţiilor de publicitate, iar show-ul s-a lansat în China, cu beneficii considerabile de imagine, de unde s-a răspîndit în mai multe locuri.

Nu vă mai plictisesc cu poveştile de succes din străinătate, fiindcă găsiţi un articol destul de concludent, despre întreaga poveste, şi pe Wikipedia. Remarcaţi doar că branded content e un pas mai departe faţă de product placement, plasarea produselor pentru reclamă în diferite programe. Şi aceasta e o noutate relativă, faţă de clasicele pauze de publicitate, în care spoturile de reclamă se înşiră ca mărgelele pe axa timpului şi gonesc publicul din faţa televizorului.

Se întîmplă aşa ceva şi în România? Într-o oarecare măsură, da. Aici survin cele două poveşti pe care le anunţam la început. Mă veţi ierta dacă vă voi furniza o relatare personală, fiindcă sînt proiecte ale unor apropiaţi de-ai mei. Sau, de fapt, sper să pot fi mai concludent tocmai fiindcă îi ştiu bine pe toţi cei implicaţi.

Prima poveste se referă chiar la soţia mea, Ana-Maria Caia, care e producător TV. Împreună cu prietenul nostru Răzvan Marc, ea a pus pe roate, prin 2005, o emisiune care vă sună poate cunoscut: Bazar, de pe TVR 2. Emisiunea a mers atît de bine, încît a făcut peste 100 de ediţii, dar, de la un moment dat, TVR a fost mult prea ocupată să producă tot felul de aiureli, pentru ca să mai găsească bani şi pentru Bazar. În schimb, reluările se-nvîrt şi fac rating şi în ziua de azi.

Cum nici la televiziunile comerciale nu există bani pentru astfel de show-uri, Răzvan şi Ana-Maria au căutat un sponsor, pe care l-au găsit la Procter & Gamble. Fairy, cel pe care-l ştiţi din reclame, are comunicarea online în plan, aşa că Ana-Maria a construit o serie de povestioare de cîteva minute, intitulate Lumea într-o farfurie, pe care le puteţi vedea pe YouTube, de cîteva zile. E vorba de materiale cu Răzvan Marc, nu numai mare călător, ci şi mare mîncăcios de felul lui, de unde ideea de cooking travel, format care îmbină elemente culinare cu turismul. Cele cîteva zeci de episoade au fost filmate în Thailanda şi Vietnam şi, atîta cît ştiu eu, toată lumea e mulţumită.

A doua poveste autohtonă e diferită. Dacă aţi auzit cumva de un grup informal, iconoclast, grav şi în acelaşi timp amuzant, pe nume Casa Jurnalistului, atunci îi ştiţi, poate, şi pe Vlad Ursulean, Ştefan Mako şi Victor Ilie. Trei gazetari foarte tineri, dar care dau dovadă de un talent remarcabil.

În paralel cu tentativele lor de a face un jurnalism cum nu (se) mai poate în România, cei trei s-au apucat de branded content pentru berea Grolsch. Ei şi alţi prieteni aveau de publicat texte pe un site numit Experimentalist.ro, pe care Grolsch îl finanţează. Pe la jumătatea lui martie, au publicat un reportaj de la o autopsie de la Facultatea de Medicină. Textul, de un umor macabru, e foarte bine scris, genul care-i face să rîdă pe cei cu stomac mai sănătos. Însă nu textul era problema: Casa Jurnalistului a găsit de cuviinţă să ilustreze povestea cu poza unui răposat cu burta despicată.

Bineînţeles, Grolsch s-a sesizat, a dat textul jos de pe Experimentalist, iar Ursulean, Mako şi toţi ceilalţi au sărit în sus şi au început să acuze Grolsch de cenzură, pe Facebook, dar, la un moment dat, şi Facebook a scos poza respectivă din propria reţea.

Reacţiile, multe ale unor oameni care au legătură cu meseria, au fost împărţite. Unii nu înţelegeau de ce Casa Jurnalistului, a postat astfel de lucruri pe un site care aparţine e al unui brand. Alţii au subscris la acuzaţii şi i-au aplaudat pe autori, fiindcă aceştia au renunţat la colaborare, în urma incidentului.

În povestea cu Grolsch, fiecare are dreptatea lui. Un brand cu o strategie de comunicare foarte curajoasă, şi adesea reuşită, nu merită desigur o asemenea bombă cu ceas pe site, iar Grolsch a ales probabil răul cel mai mic, scoţînd reportajul şi declanşînd incidentul. Însă Ursulean, Mako, Ilie şi restul Casei Jurnalistului au şi ei – ca în bancul cu rabinul şi ţuţerul – dreptatea lor: sînt oameni care, în scurta lor carieră, au fost marginalizaţi prin redacţiile mari. Mustind de talent şi cu o pasiune fanatică pentru jurnalism, au lecţiile făcute la capitolele despre libertatea de exprimare, presiunea advertiser-ilor ş.a.m.d. Dorinţa lor de a face absolut tot ce le tună pe o platformă ca Experimentalist poate părea ciudată, dar se leagă de un gen de aspiraţii care stau la baza democraţiei.

Bineînţeles că Grolsch n-are nici o vină pentru falimentul mondial al presei, dimpotrivă. Soluţii ca ale acestuia sau ale Fairy sînt printre puţinele colace de salvare ale unei industrii în care – spune un studiu Pew recent – 16 dolari din presa scrisă devin 1 dolar pe Internet.

E adevărat, brandurile au în general o retorică optimistă şi legată, sub o formă sau alta, de consum. Şi mai puţin de politică, penalul care se amestecă pînă la confuzie cu politica în ţările estice, interesul public şi altele asemenea. Faptul în sine nu e rău şi nici condamnabil, fiindcă acelaşi interes public nu e nicidecum treaba brandurilor. Pentru asta trebuie să existe presă, iar pentru presă trebuie să existe public, care să o vrea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.