Ce rămîne frumos într-o lume urîtă

Publicat în Dilema Veche nr. 476 din 28 martie - 3 aprilie 2013
Bucurii uitate jpeg

Mi se întîmplă, deseori, să observ minunăţiile peisajului bucureştean, atîtea cîte mai sînt, dar asta doar cînd mă aflu la înălţime: de la balconul etajului al treilea al blocului în care locuiesc, sau privind pe geamurile etajului opt, unde lucrez, ori de pe terasele suspendate ale vreunei cafenele. Văd splendori de arhitectură veche şi mă minunez cum trec zilnic pe lîngă ele, pe jos, şi nu le văd. Ca pieton, privirea mea nu reuşeşte să se ridice deasupra gunoaielor împrăştiate pe trotuar, a străzilor găurite de vremea rea şi de indolenţă, a ruinelor provocate de interese imobiliare aflate mai presus de lege.

Rareori avem ochi pentru splendorile lăsate de înaintaşi; foarte rar, „imaginaţia“ de a le imita şi, încă şi mai rar, nervii şi încrîncenarea de a le păstra.

Peisajul românesc, cel aflat în afara darurilor naturii sau ale veacurilor trecute, este unul urît, în esenţă: blocuri gri sau scorojite, ori, mai rău, cu pete de culori strepezitoare, asfalt înecat în băltoace şi deşeuri, panouri publicitare inacceptabile, sate cu case dărăpănate şi cîmpii arse de secetă şi indiferenţă, spitale şi şcoli cu igrasie şi cu „pavoazări“ de prost gust etc. Ne-am obişnuit cu toate, iar protestele împotriva urîtului, a urîtului pur şi simplu, sînt ca şi inexistente.

Alături de mine, văd copii jucîndu-se fără teamă în parcuri insalubre, adolescenţi distrîndu-se cu nepăsare în baruri sau cluburi urît amenajate, tineri savurînd, fără reţineri, ca pe ceva subînţeles, imagini dezolante ale peisajului monden şi modern autohton.

Şi mă gîndesc că oroarea în faţa urîtului, revolta împotriva lui ar trebui să capete mai multă consistenţă în educaţia copiilor noştri. Am văzut programele şcolare: sînt pline de ore de ecuaţii, predicate nominale, bătălii în care neamul românesc a ieşit victorios, programe sofisticate de citit şi socotit pe calculator, munţi „semeţi“ şi cîmpii „mănoase“. E bine că există şi astea. Dar cred că unul dintre motivele pentru care indignarea noastră în faţa kitschului scade pe măsură ce trece timpul este că educaţia vizuală e ca şi inexistentă în timpul şcolii. Ar fi nevoie de nişte ore în care, pe lîngă „anticiparea rezultatelor amestecurilor culorilor între ele“, să existe un pic de timp şi pentru privit. Pentru privit, pur şi simplu. Pentru deprinderea ochiului cu tablouri, afişe publicitare sau clădiri şi amenajări interioare realizate de mari artişti. Orele de educaţie civică ar putea, şi ele, să propună nu doar sfaturi despre „arta de a creşte şi trăi frumos“, ci şi albume de istoria costumului, expoziţii de artă tradiţională de la noi sau de aiurea, imagini cu monumente ale arhitecturii urbane sau rurale; orele de dirigenţie ar putea, de asemenea, pe lîngă discursuri despre „prietenia dintre om şi natură“, să livreze şi cunoştinţe despre marile muzee sau săli de concerte ale lumii, despre cum arată o emisiune culturală sau de divertisment realizată inteligent şi cu gust, despre istoria muzicii sau a teatrului.

Într-o lume urîtă, insistenţa cu care îi învăţăm pe elevii noştri obiceiuri frumoase şi sănătoase este zadarnică. Într-o lume urîtă, nu rezistă nici codul bunelor maniere, nici argumentul frumos construit, nici pasiunea pentru o meserie sau alta, nici solidaritatea sau iubirea de carte. Într-o lume urîtă, cîmpul vizual se îngustează, nu mai lasă loc decît pasului neatent, meschin, temător, orb la lumea din jur şi la marile deschideri ale orizontului.

Altfel spus, într-o lume urîtă, copiii noştri vor învăţa doar să supravieţuiască. Nu şi să trăiască deplin, adevărat, creator.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.