Doamna Mari de la nonstop

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Nebuna din cartier jpeg

„Ce mai faceţi, doamnă Mari?“ „Ce să fac? Ce am învăţat. Dacă nu mi-a plăcut şcoala!“ Stă neclintită pe scăunaşul ei improvizat dintr-o navetă goală de bere şi fumează. „Iar s-au scumpit ţigările şi tot nu mă las. Atîta plăcere am!“ Strada e aproape pustie, a trecut „valul de ora zece“ – cum zice ea, în momentul în care parcă toţi locatarii de pe Calea Moşilor se revarsă dintr-odată din blocurile lor, ca să ia o gură de aer şi să mai cumpere una, alta.

Acela e momentul cînd ziua se încheie cu adevărat şi începe noaptea de veghe a lui Mari, noaptea de nonstop. Se face coadă, iar ea nu mai pridideşte să dea restul – şi, dacă n-are mărunt, să mai plaseze cîte o gumă –, să iasă din coşmelia de tablă, doi paşi pînă la frigidere, fiecare cu lăcăţelul lui, că doar n-o să le lase descuiate („Eu le-aş lăsa, dar pînă dimineaţă, mă trezesc cu ele goale!“), aşa că toată noaptea încuie şi descuie – pînă face băşici la degete – şi scotoceşte prin lada cu îngheţată, că „toată lumea are pretenţii şi e suciţi... Nu mai vrea cu ciocolată, vrea cu căpşune, că de ce nu mai e vafe, să văd de ne-o fi rămas vreuna pe la fund!“ „N-are lumea bani, d-asta vrea vafe, că vafa e un leu!“ Şi tot aşa, mai bine de o oră, pînă trece „valul“, doamna Mari „e ocupată“. După doişpe, mai vin doar petrecăreţii şi insomniacii, mai opreşte cîte un taxi, apoi, ore-n şir, nu mai trece nimeni pe stradă, aşa că n-are nici la ce se uita, prin geamlîcul ei. O apucă un pic somnul, dar nu doarme, că doar e „la datorie“. Doar spre dimineaţă reuşeşte să aţipească, dar o trezeşte primul tramvai. Din cînd în cînd, îşi mai face treabă ca să-i alunge pe aurolaci, pe Fane, care bea spirt – „Hai, ia, valea de aici! Uite-acolo, la Mega, pe trepte, poţi să dormi acolo şi să nu te mai văd!“ –, însă, cu timpul, a început să nu-i mai bage în seamă, sînt ca nişte muşte care roiesc în jurul buticului, atrase de lumină şi de alcoolul dinăuntru. „Mi-era frică, pe cuvîntul meu... dar m-am obişnuit! Iar ăştia ai voştri, de pe Moşilor, îs blînzi! Să-i fi văzut p-ăia unde lucram înainte, în Fundeni, ce răi erau!“ Parcă vorbim de cîini vagabonzi. În curînd, o s-o văd pe doamna Mari ieşind din butic ca să-i dea lui Fane un os.

Buticăreala de noapte e meserie de bărbat, „dar ce să-i faci, cînd n-ai alte posibilităţi?“ Doamna Mari crede că o femeie ar trebui „să se respecte“, nu ca ea, care ajunge acasă – pe undeva prin Afumaţi – dimineaţa la şapte, doarme pînă la doişpe, că mai mult nu poate, apoi se apucă să facă mîncare pentru toată familia, să dea cu mătura, să dea la găini, „că aşa-i la curte!“ „Dar n-aş da curtea mea pe betoanele astea ale voastre!“

„Tu n-ai somn?“ mă întreabă şi-şi mai aprinde o ţigară. „Cînd poţi, mai adă-mi nişte reviste din alea de-ale tale, chiar mai vechi să fie... Că-mi trece timpul mai uşor!“ Mai demult, îi aduceam Destine şi Povestea mea, pe care le citea din scoarţă-n scoarţă, cînd nu făcea integrame. Cînd i-am spus că poveştile de acolo nu-s adevărate şi că le scriu unii ca mine, nu m-a crezut. „Cum să nu fie adevărate? Păi, uite, dau şi nume, Mihaela, Nelu... Sînt scrisorile oamenilor, e viaţa lor, trimisă la revistă!“ „Dacă vă spun că am scris şi eu o tonă şi că le-am inventat!“ Imediat mi-a părut rău că i-am stricat bucuria. Însă s-a gîndit puţin şi a zis: „Ei, şi dacă le-ai scris tu, ce? Tot trebe să fie ceva adevărat în ele, nu-i aşa? Că doar te-ai luat după realitate...“ Şi a continuat să le citească la fel de pasionată, iar curînd, a uitat, probabil, de mica noastră discuţie. Uite-aşa s-a născut literatura! Noaptea tîrziu, pe o stradă pustie, cu doamna Mari de la butic şi nevoia ei de poveste.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.