Scrisori, misive, mesaje

Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„(...) Mă uimeşte întotdeauna cît de puţine ştiu pictorii despre pictură, scriitorii despre scris, negustorii despre comerţ şi fabricanţii despre producţie. Înainte de toate, mi-aş dori să poţi cunoaşte o grămadă de oameni la prima mînă. Te-ar ajuta mai mult decît orice altceva. Nu ştiu însă cum ai putea să faci asta. Poate se va găsi o cale. În orice caz, ne vedem în vară. Noi începem să facem bagajele de săptămîna asta. Cu drag, tata.“

În 1926, scriitorul american Sherwood Anderson îi scria această scrisoare fiului său. Se scria mult şi altfel pe atunci. Bilete, vederi, misive, lungi scrisori, corespondenţe celebre întinse pe zeci de ani – toate cu răgazul scurt sau lung pe care ţi-l ofereau serviciile poştale. Îmi amintesc că am învăţat la şcoală despre aşa-numitul stil epistolar. Mă întreb sincer cui i-ar mai folosi acum. (M-am întrebat şi în anii de şcoală, dar asta e altă poveste.)

La o primă vedere, mi s-ar răspunde, probabil, că există e-mail-urile. Aceeaşi chestie, numai că suportul e altul. La o adică, cine ne-ar opri să scriem ca acum aproape un secol? Adică să tragi adînc aer în piept şi să comunci cu adevărat cu acel om. Să-i povesteşti ce ţi s-a întîmplat, ce ai văzut, ce te-a contrariat, ce te frămîntă, ce ai citit şi cum arată partea de oraş în care stai acum cu laptopul în braţe şi scrii. Poţi s-o faci, probabil, cu persoane mai în vîrstă şi mai conservatoare. Sau cu amici care nu-s pe Facebook, pe Twitter, care n-au conturi pe Instagram sau Pinterest. Cu ciudaţii.

Ce s-o mai scrie acum prin e-mail-uri? În afară de chestiunile de la serviciu? În afară de mesajele de PR şi de felurite comunicate de presă? Să ne imaginăm că un cuplu se află despărţit temporar şi n-are chef să-şi verse amorurile la vedere. Au vorbit deja la telefon. Se cunosc deja detaliile acomodării celuilalt. Cine se aşază să scrie, în cuvinte adevărate, un sirop de genul: „Simt că exist aici şi simt că voi exista şi după – cu ce scop, tu decizi, destinul meu e legat de tine. (...) Te iubesc mai mult decît iubirea şi nu mă pot opri din a te iubi. Gîndeşte-te la mine cîteodată, cînd Alpii şi Oceanul ne despart...“ bla bla bla (fragment dintr-o scrisoare trimisă de Byron iubitei lui contese Teresa, într-o traducere foarte liberă).

Dragostea contemporană e infinit mai cinică şi mai speriată de ridicol. E foarte posibil ca în 2013, un Byron să-i fi trimis iubitei un link la YouTube, cu cine ştie ce piesă de amor grunge devenită deja clasică (şi tot se va fi aflat la marginea ridicolului). Îi va fi arătat deja pe FaceTime (mama, tata, ăsta-i un progrămel de videotelefonie) împrejurimile, fără să mai fie nevoit să i le descrie. I-ar mai fi vorbit de tunetul surd al valurilor care se sparg în depărtare, de liniştea grădinii mărginită de chiparoşii întunecaţi, linişte spartă abrupt de milioane de cicade? Habar n-am. Poate că da. Dar nu într-un e-mail lung. Pentru că dragostea împărtăşită e spartă acum în bucăţi mici şi rapide. În mesaje pe telefon. În imagistica de messenger. În emoticoane zîmbăreţe, care moaie o frază care poate părea prea dură.

Nu mai există aşteptare. Să vină poştaşul. Să ascuţi creionul, să pregăteşti hîrtia. Să cauţi plicul potrivit. Comunicarea a devenit permanentă, oriunde s-ar afla fizic celălalt. Prieteniile s-au schimbat, la fel şi modul de relaţionare cu celălalt. Ai prieteni pe Facebook pe care nu i-ai văzut în carne şi oase în viaţa ta. Nu ştii cum le sună vocea. De-aia e simplu să te desprieteneşti de ei, dintr-o enervare de moment. Unul te-a supărat că nu-i place Messi, ălălalt e mult prea obsedat de sine, în altul descoperi un intolerant pînă de curînd bine ascuns.

De-aia zic, mare dreptate avea Anderson în 1926, cînd îi scria cu cerneală fiului că ar fi bine să cunoască oamenii la prima mînă. În speranţa că poate se va găsi o cale, a cam eşuat. Păi, nu s-a găsit. Dimpotrivă, domnule Anderson, calea a devenit şi mai întortocheată.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.